Structura asamblărilor dintre text şi evoluţia interpreţilor-coregrafi avansează spre rezoluţii în zona vizualului extrem de pregnante. Suportul literar devine din ce în ce mai puţin important. Rolul lui se reduce la sugestie. Mişcarea nu explicitează cuvântul, dar semnificaţia la nivelul retinei pune stăpânire pe spectator, solicitat mereu să lege firele nevăzute ale unui conflict dramatic, subînţeles. Prin acest conflict ascuns, vag întrezărit, subzistă teatralitatea construcţiei. Textul eseistic al lui George Banu prefigurează simbolic complinirea antagonică dintre Memorie şi Uitare, ţintind spre importanţa teribilei lor complicităţi întru devenire. Una susţinând-o pe cealaltă. Una excluzând-o pe cealaltă. Atrăgându-se. Experimentând. Suferind. Respingându-se. Eliberând obsesii, durere, balast informaţional. Învăţând să convieţuiască şi să se dispreţuiască, atât în spaţiul îngust al căutărilor meschine, cât şi în multiplicările succesive ale dorinţei de armonizare cu lumea, cu întregul.
L'oubli aduce în prim plan posibilităţile de evaluare ale limbajului conotativ desprins din capcanele vizualului limitativ. Vizualul de această factură nu oferă un set de imagini gata preparate, ci sugestii interpretative gata să zboare.
#
Nici nu s-au terminat bine Zilele Comemorative Gyorgy Harag, prilej cu care au venit la Cluj multe trupe de teatru din ţară şi de peste hotare, că Teatrul Maghiar de Stat din Cluj a invitat Teatrul Csiki Jatekszin din Miercurea Ciuc să prezinte spectacolul cu piesa Iubire de Lajos Barta. Turnat în tiparele unei montări clasice, spectacolul lui Attila Keresztes pune accentul pe neîmplinire ca temă de reflecţie generală. Personajele din micul orăşel de provincie îşi trăiesc decepţiile şi eşecurile în dulcele stil cehovian, dar fără lentoarea derulării faptelor ca la dramaturgul rus. Situaţii similare ca-n Trei surori, numai ca în loc să se invoce Moscova, aici se tinde spre Budapesta ca loc al realizării în viaţă.
Tînărul poet Birky (Attila Kozma) tocmai asta face. Părăseşte provincia şi totodată şi pe Lujza (Orsolya Moldovan) fără păreri de rău, cauzându-i acesteia depresii, aducând-o în pragul sinuciderii. Sora cea mare, Nelli, (Gabriella Bartalis) nu reuşeşte să pună mâna pe vecinul de vizavi, Komoroczy (Albert Veress), cel mai comic personaj al piesei. Mezina familiei, Boske, (Hajnal Csiki), exuberantă, plină de viaţă nu se va alege nici cu ofiţerul (Laszlo Zsolt Lung) mutat cu batalionul în altă parte. Cioclul (Csaba Ciugulitu) este singurul beneficiar al acestor dezastre din jurul său. Mai devreme sau mai târziu toţi vor apela la serviciile sale funerare. Pendularea personajelor între speranţă şi aşteptare nu înseamnă viaţă adevărată, nu înseamnă trăire pentru sufletele tinere prinse în acest cerc vicios al provinciei neîndurătoare. Ele nu pot "să trăiască viaţa morţilor", după cum se exprimă un personaj pirandellian.
Prezenţa la reprezentaţie a lui George Banu şi a lui Andrei Şerban (care "cloceşte" ceva la Naţionalul clujean) au validat prestaţia actoricească a trupei din Miercurea Ciuc, într-un spectacol corect până la detaliu, dar prea cuminte, s-o recunoaştem, pentru spiritul lor avangardist.
Personalităţi din lumea teatrului s-au perindat în Zilele Harag prin Cluj, onorând acest maraton teatral şi continuând, după cum se vede şi după terminarea manifestării. Dar ăsta a fost numai un început, pentru că o dată cu deschiderea TIFF-ului de anul acesta pe 5 iunie, va fi invazie de vedete la Cluj. De la Ştefan Iordache, la Radu Mihăileanu şi Vanessa Redgrave. Oraşul e pregătit să le întâmpine şi să le găzduiască.