Pornind de la date din biografia lui Jenő Janovics, parte extrase din filele recuperate ale jurnalului său, parte culese din presa vremii și documente, tânărul regizor Vidnyánszky Attila Jr. țese un scenariu fulminant, împreună cu Miklós Vecsei H. și Nicolett Németh, în stilul celui de la precedenta sa producție din 2022 - Ifjú barbárok / Tinerii barbari, prezentat la Interferențele din 2022. Ba mai mult, Janovics se vrea o continuare, la fel de provocatoare, a Tinerilor barbari, inclusă, probabil, mai târziu, într-o posibilă trilogie. Regizorul păstrează chiar decorul din vechiul spectacol, cu uși masive, zăvorâte, închise și deschise succesiv, într-un iureș amețitor, cu personaje mereu în mișcare, cu vânturare de idei și mofturi, de comportamente, prețiozități și atitudini analizate acum prin prisma istoriei. Dacă decorul e simplificat la maxim, preluat din cealaltă mizanscenă (creatorul lui: Csiki Csaba), costumele propuse de Kiss Zsuzsanna sunt eclatante, vrăjesc prin coloritul și croiul lor ce variază de la linia clasică anodină la fantezii nonconformiste. La un moment dat, Albert Csilla (actrița și partenera lui Janovics pe scenă) are în picioare patine, iar Bács Miklós (Jenő Janovics în persoană) cară în spate un rucsac plin cu benzi magnetice înregistrate din care răzbat spre public voci evocatoare despre proiecte și întâmplări trecute, importante pentru biografia celui portretizat.
Dar spectacolul lui Vidnyánszky Attila Jr. nu se vrea și nu este unul biografic în înțelesul clasic al termenului. Și nici un teatru document, cum ar părea la prima vedere. Regizorul își rezervă libertatea de a se juca, inteligent și inspirat, cu amândouă aceste structuri pentru a le părăsi imediat nonșalant. Părăsește și firul stric biografic pentru a crea o lume de semne amprentate imagistic și narativ, o lume apusă, focusată pe două module principate, care sunt distribuite în cele două părți ale spectacolului de trei ore: începuturile cinematografiei la Cluj și ultimul spectacol cu Hamlet din 30 septembrie 1919.
Păstrate din precedentul spectacol, asigurând continuitatea tematică din jurul procesului de creație al artiștilor, sunt personajele Fata (Tőtszegi Zsuzsa), Barbarul B. (Imre Éva) și Vocea naratorului (Bodolai Balázs). Personaje prinse în tumultul narativ. Impresionează și aici fragilitatea fizică a celui ce-și ascunde sensibilitatea artistică în persoana compozitorului Bartók Béla. Atenția acordată Barbarului B. în epilog întărește impresia de panoramare a unui întreg mediu artistic într-un stil novator, eclectic, poate "à la Janovics". Pentru regizor, Janovics este "un punct de plecare" ca Bartók. O invitație. O incitare a imaginației. Aparența de furnicar de pe scenă îi aparține, deși se pare că (după spusele regizorului) Janovics "a fost nerușinat de îndrăzneț și creativ". Un reper, un exemplu asumat pentru abilitatea de a descătușa energiile spectacolului. Senzația de teatru atelier pe care o propune tânărul regizor, conectat la inovații dintre cele mai teribiliste (era să scriu trăsnite!), devine pregnantă în prelungita scenă a castingului pentru un rol în film în fața echipei de francezi (doar ei au descoperit fotografiile în mișcare) când se perindă prin fața camerei cei încântați să participe la promovarea noii arte. Aici au momente comice adorabile Biró József (Nea Méry, pompierul teatrului), Kardos M. Róbert (Antal Bürger, costumier și croitor) și Albert Csilla (Actrița Lili Poór). Excelează cu grimase comice Gedő Zsolt. Se cântă și se dansează pe ritmuri hip-hop (muzica: Mester Dávid; coregrafie: Berecz István), scenele se succed cu repeziciune, nu haotică, ci direct supravegheată. Astfel că de la comic la tragic se trece rapid, fără introduceri. Se vorbește ungurește, românește, nemțește, franțuzește ca într-un real mediu multicultural. Ca o deschidere accentuată spre Europa culturală din acel timp. Replicile sunt colorate, pline de vioiciune, poantele par interferențe datorate improvizației (unele chiar sunt). Desigur, e amintit primul său film mut de succes Sárga Csikó / Mânzul șarg, sunt amintiți Mihály Kertész (Michael Curtiz) și Sándor Korda (Alexander Korda) lansați de Janovics în carierele lor cinematografice și apare ca etalon al filmului mut, ce în curând va cuceri publicul, celebrul Chaplin costumat în Charlot. Drăgălaș, face giumbușlucuri hazlii.
Sunt nume celebre de pe lista pionierilor filmului. Printre ele și acela al genialului om de teatru care a stârnit mai apoi atâtea controverse. Una dintre ele are în vedere delicatele disensiuni dintre români și maghiari, după revenirea lui Janovics la conducerea teatrului maghiar: "Naționaliștii maghiari au protestat împotriva lui pentru că a montat piese românești, naționaliștii români s-au opus rolului său în organizarea culturii maghiare, iar cetățenii conservatori l-au criticat pentru piesele pe care le-a pus în scenă pentru muncitori." Persecutat de noul regim pentru că refuză să predea clădirea teatrului în care își investise toți banii, e nevoit să se interneze la Clinica de Psihiatrie a doctorului Lehner, apoi se va refugia la Budapesta pentru un timp.
Unul din rolurile preferate ale lui Janovics a fost Hamlet, rol cu tradiție în istoria teatrului maghiar din Cluj. Pentru seara despărțirii de clădirea teatrului, unde a funcționat până atunci, el a propus Hamlet și Vidnyánszky Attila Jr. face un larg decupaj în timp, pregătind un punct tensional maxim. Rupe dinamica spectacolului pentru a crea empatizarea publicului cu acest eveniment tragic, relatat în surdină, cu sufletul la gură. Janovics e Hamlet și Lili Poór e Julieta. Nu crede că va putea duce spectacolul până la sfârșit intuind deznodământul. Tensiunea sporește pe măsură ce actorii, înveșmântați în negru, cu voal negru pe față, traversează în marș funebru scena. Un Hamlet funerar. Publicul refuză să părăsească sala, intervin forțele noii administrații și... restul e tăcere. Adică trezirea la realitate a publicului de azi.
Spectatorii aplaudă ca la sfârșit de spectacol, dar mai urmează un epilog focalizat nu pe Janovics, ci pe Barbarul B. Subtilitatea substituirii spectacolului fictiv cu cel real, adus spre formula teatrului în teatru funcționează ireproșabil.
Finalul pare înghesuit, dar anunță că regizorul mai are ceva de spus în acest ciclu teatral. Drumul dezvoltat până acum poate continua. Un drum cu alte surprize, desigur. Schimbarea costumelor "pe repede înainte" pentru multitudinea de secvențe din care se compune acest spectacol-colaj i-a pus la grea încercare pe cei de la tehnic, dirijați de Dávid Helga (asistent regie) și Albert Enikó (regie tehnică).
(foto: Biró István)