Un loc prioritar în această înșiruire îl ocupă focusarea pe actul creator și reprezentanții lui. Începând cu Ifjú barbárok / Tinerii barbari, Attila Vidnyánszky Jr. a fost atras de soarta unor compozitori, artiști, scriitori, actori și a marșat energic pe acest gen de ilustrări. Se pare că biografismul (ca temă de reprezentare și speculații scenice) joacă un rol important în creația tânărului regizor Attila Vidnyánszky Jr. Tot el a conceput seria de evocări din viața lui Arany János, adunate din scrisori și însemnări de jurnal de Vecsei H. Miklós, înregistrate sub titlul Kinek az ég alatt már senkije sincsen / Cui nu i-a mai rămas nimeni sub cer, spectacol montat la Vígszínház din Ungaria.
Important este de observat că, deși mustesc de biografism autentic, aceste montări, prin aranjamente scenice originale, fanteziste, se vor sărite din ceea ce numeam cu o sintagmă răsuflată deja "biografii romanțate". Nici nu intră sub această incidență. Densitatea găselnițelor conexe utilizate generos fac din tema biografică propriu-zisă un pretext, o trambulină pentru saltul în fantezii inimaginabile, unde narațiunea și dialogul se împletesc original și armonic cu vioiciunea, giumbușlucurile, animația, parodierea, fără să decadă din considerația deosebită arătată față de cel portretizat. Evocarea, așa cum e ea, are rol de omagiu. Nu numai de omagiu, aș spune, dar și unul didactic informativ pentru cei mai puțin familiarizați cu persoana celui adus pe rampă. E cazul lui Arany János, poetul, scriitorul maghiar care are stradă în Cluj chiar lângă clădirea Teatrului Maghiar pe lângă Parcul Central și despre care clujenii ar trebui să știe mai multe. Iată ocazia!
Dar, așa cum spuneam, ornamentele conexe prevalează mai ales în incipitul reprezentației și la personajul Arany se ajunge mai târziu. Dacă actorii își fac încălzirea cu exerciții fizice, trebuie "încălziți" și spectatorii. Cum? Iată cum. La intrarea în sală, scena și culoarul sunt pline de tineri zgomotoși, unii se joacă, vociferând întruna, cu peturi umplute cu apă, alții poartă tăvi cu halbe de bere, alții se zbenguie și dialoghează cu sala. Hărmălaie. Viață. Energii dezlănțuite. Publicul e antrenat să participe, să fie pe fază cu ce va urma. Când se va rosti pe scenă, de pildă, "bundás kenyér" / "pâine pufoasă", va cere cineva "bundás kenyér", adică "french toast", adică felie de pâine înmuiată în ouă bătute și apoi prăjită în tigaie, publicul să răspundă "nincs" (adică "nu este"). Asta ne reamintește că suntem în afară de orice scrupulozitate estetică rigidă, și ne pregătește pentru joc. Teatrul e joc și trăim convenția jocului. Mai mult chiar, un tânăr simpatic și vorbăreț din cale afară se așază lângă mine. Credeam că e un spectator care are locul chiar lângă mine. Salută pe ungurește și mă întreabă dacă îmi place hărmălaia din sală. Îi răspund, tot pe ungurește, că n-am mai văzut așa ceva. E interesat să afle cine sunt. Îi spun că am fost profesor și în prezent scriu cronici teatrale. Cred că are alergie la cronicarii teatrali, pentru că se scuză precipitat imediat și-l văd că se așază pe un alt loc liber de vizavi, unde, probabil întreabă ceva similar. Îmi mai revin. Înseamnă că nu disprețuiește cronicarii teatrali. Mai târziu, în timpul reprezentației, îl văd împingând alături de alți actori o imensă vacă-mulaj spre scenă. E împins și un cal-mulaj, dar acesta rămâne pe culoarul dintre scaune. Animalele din copilăria lui Arany petrecută la Nagyszalonta.
Publicul e deja binedispus, apare Profesorul cu barbă stufoasă, căruntă, în persoana lui Hegedűs D. Géza. Spectacolul poate începe. Scuze. Repetiția profesorului cu studenții lui de la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică poate să înceapă, căci atmosfera de atelier teatral se menține pe toată durata reprezentației de 3 ore cu pauză. Și parcă tot nu e destul, regizorul pare că vrea să ne mai spună ceva. Să adauge, să completeze, să fie exhaustiv. Asta e senzația la montările lui Attila Vidnyánszky Jr. unde sunt mulți actori, toți tineri aici (în afară de profesor), cu multă mișcare și multă agitație. Regizorul e un detonator de energii artistice cumulative. Accentul e pus pe actori, mai puțin pe decorul parcă preluat din Tinerii barbari, pereți formând un trapez și un podium în pantă, așezat central. Numele scenografului nu l-am găsit în caietul-program, din păcate. În schimb am găsit informații despre costume: Kinga Vecsei; muzica: Adrián Kovács; asistent regie: Kata Szládek; coregrafia. István Berecz.
La colegiul din Debrețin, Arany prinde gust pentru teatru și activează cu pasiune în domeniu ca actor ambulant, prilej pentru regizor să parodieze inspirat scene ilariante din Othello, Hamlet, Romeo și Julieta. Zâmbetele de pe fața spectatorilor, buna dispoziție care a pus stăpânire pe ei sunt de remarcat la ieșirea din sală pentru pauză. Partea a doua încetinește ritmul acțiunii. Interesul se îndreaptă spre legătura de prietenie cu Petőfi Sándor și de îndemnurile lui de a așterne pe hârtie poveștile și ideile lui despre libertate. Sunt amintite scrierile lui Arany, numit și "notarul din Nagyszalonta", Toldi, Doamna Agnes și Brândușe de toamnă. Se bucură de aprecierea lui Petőfi și a lui Madách Imre, vremurile sunt tulburi, de răscruce. Ne dăm seama că participăm la dezbateri de idei pe tema libertăților și a necesității revoluției. Reconstituirea simptomatică a unui ev aprins se încheie cu un cântec revoluționar la care participă toți actorii. Provocatoare și emoționantă apoteoză a unui destin. După moartea lui Petőfi la Albești, pe câmpul de luptă, Arany e pătruns de un acut sentiment de singurătate, simte că "nu i-a mai rămas nimeni sub cer".
Excepțională echipa de "studenți" ai Profesorului D. Géza Hegedűs, devenit pe parcurs narator, biograf sensibil și exeget discret al operei lui Arany. Actorii implicați în proiect sunt Ádám Lukács, Áron Németh, Áron Zoltán, András Molnár, Barnabás Atlasz, Réka Ágota Gál, Orsolya Bukovszky, Noémi Juniki, Emília Zita Pigler, Kristóf Bíró, Ákos Kukovecz, Zsigmond Nyomárkay, Vilmos Subicz. Tinerețea și evoluția lor în forță sparg tiparele teatrului vechi.