Show total pentru copii și oameni mari - Matilda în FNT, 2024

În experiența mea de viață de până acum - aș putea spune destul de lungă, dar, gândindu-mă că mai am ceva timp la dispoziție, dacă nu există alte planuri pentru mine, aș mai putea adăuga - am întâlnit felurite tipuri de oameni, adulți și copii. Am fost pentru o scurtă perioadă profesoară și ceva mai mult timp bibliotecară. Am întâlnit părinți pentru care copilul era cea mai prețuită comoară (nu contest că este, am și eu unul și este cea mai importantă persoană din viața mea), oferindu-i, după mofturi și bunul plac, totul, fără a ține cont nici dacă este bine pentru el, nici dacă e bine în raport cu ceilalți copii. Am întâlnit și părinți cărora nu le păsa câtuși de puțin de copilul lor. Un tătic, de exemplu, și-a însoțit copilul la bibliotecă pentru ca acesta să împrumute o carte pe care o avea de citit, ca recomandare de lectură pentru școală. La vederea cărții, care era una de dimensiuni medii, tatăl a spus: Vrei tu să citești toată cartea asta? Nu aveți una mai subțire? Am rămas bulversată și eu, dar și copilul. În final i-am spus că ar trebui să se bucure pentru copilul său că își dorește să citească și să îl lase să o facă, indiferent de grosimea cărții. A mormăit ceva de genul: no bine, hai să o luăm.
 Am făcut această introducere pentru că povestea și musicalul pe care abia am așteptat să îl văd în FNT 2024 - Matilda -, pornesc de la acest aspect al relației copil-părinte, fiind doar una din multitudinea de problematici expuse.


Venirea pe lume a unui copil este, pentru majoritatea, o bucurie, un miracol. Dar există și excepții. Domnul și doamna Wormwood (probabil nu le-a fost dat întâmplător acest nume, înseamnă "pelin") sunt din această categorie, a excepțiilor, pentru că venirea pe lume a celui de-al doilea copil - o fată - nu a adus în casa și în familia lor absolut nicio bucurie, despre miracol... ce să mai vorbim. Mama părea să nici nu realizeze că urma să mai aibă un copil - ne putem imagina că așa să fi fost și la primul, iar tatăl nu își dorea o fată și de aceea i se adresează cu "băiatule".

Matilda (Iarina Popescu) era pentru ei aproape ca orice obiect din casă, care nu era necesar. Era lăsată singură să se descurce și fiecare își vede de viața și treburile lui: tatăl la job, mama la Bingo, iar fratele, mai mare cu cinci ani, la școală. Fiind un copil superdotat, extrem de inteligent, la vârsta de patru ani Matilda învață singură să citească și descoperă plăcerea de a citi, descoperă cărțile și poveștile dintre coperțile lor și astfel pătrunde cu mintea în spații și lumi necunoscute. Și orizontul se deschide, iar imaginația ei devine creatoare de noi povești.

Matilda este povestea copilului care se confruntă cu ignoranța părinților, cu bullying-ul de la școală, cu reguli și norme care nu au nicio legătură cu educația, pedepsind tot ce ține de dorință a copilăriei, cu o societate consumeristă, care promovează pseudo-valori și pseudo-modele. Matilda este, cu toate astea, copilul inteligent, care își ia puterea de a supraviețui într-o astfel de lume din hotărârea de a nu se lăsa călcată în picioare de nimeni și de nimic, găsind acele suflete pereche care să o înțeleagă și să o susțină, precum bibliotecara, doamna Phelps și tânăra învățătoare, Jennifer Honey.

Prin imaginația sa, prin vocabularul său, dobândit ca urmare a atâtor lecturi (lecturi de bază pentru un adult), ea creează noi povești, pe care le oferă, ca alinare și speranță, celor din jur. Iar prin forța minții ajunge la capacitatea de a mișca, la propriu, lucrurile în jurul ei, devenind un lider de opinie și de atitudine. Cu toate astea, va avea puterea de a-și ierta părinții, acceptând însă cu bucurie să rămână alături de învățătoare.

Matilda este copilul care nu doar găsește acea rază de soare de care are nevoie, ci este copilul care reușește să o multiplice și să ofere lumină și altora. În loc să plângă și să sufere pentru că părinții o ignoră și o consideră o prostuță, ea găsește puterea de a râde de ei, prin farse, tipice copiilor, pe care le face.

Nu am crezut că voi vedea pe o scenă din România un musical pentru copii de amploarea unuia de pe Broadway. De când am pășit în acel spațiu imens și atât de ofertant, am realizat ce bogăție au acolo cei de la Opera Comică pentru Copii și este meritul managerului Felicia Filip că reușește să îl gestioneze și să îl exploateze din plin și cu mare, mare folos. Priveam fascinată la decorul pe care era proiectată imaginea cărților din rafturile unei biblioteci, o proiecție animată, care făcea să apară într-o parte câteva rozătoare, alergând printre rafturi, iar în cealaltă fluturi, care se inserau, cu delicatețe, în acel spațiu al cunoașterii.

Aici descoperim și camera Matildei, și living-ul familiei, în care televizorul - tely - era zeul preamărit, și căsuța învățătoarei, și curtea sau incinta școlii, așezate pe o turnantă spațioasă. Iar posibilitatea de a desfășura momente de circ, acolo, în sală, printre spectatori, mi s-a părut extraordinar. Adultul din mine s-a făcut mic și s-a cuibărit în sufletul meu de copil, de care mă străduiesc să am grijă, să nu îl dau uitării, ca să mă mai pot juca și să mă mai pot bucura de astfel de momente, de astfel de spectacole.

Personaje bine creionate: mama (Maria Alexievici), o femeie preocupată doar de propria-i persoană și de propriile-i dorințe și satisfacții, avidă de bani, cât mai mulți bani, purtând ținute pline de o stridentă strălucire; tatăl (Mihai Mitrea) - caraghios, atât comportamental, cât și prin ținutele-i super colorate, lipsite de bun gust, este "bărbatul casei", care câștigă prin înșelăciune și, în prostia și naivitatea lui, crede că nimic și nimeni nu îl va putea opri.

Fratele Matildei (Sara Cozariu) este copilul lipsit de personalitate, o umbră a tatălui, care visează și el să fie cineva; doamna Trunchbull (numele său are o conotație violentă) (Călina Epuran), directoarea școlii, este o persoană masculinizată, un adevărat soldat pornit în bătălie împotriva tuturor copiilor lumii, care "educă" prin violență, prin amenințare, care pedepsește tot ce este uman și firesc la un copil.

Opusul acesteia este învățătoarea - domnișoara Honey (Oana Șerban), blândă și înțelegătoare, visătoare, delicată și modestă; asemenea ei este bibliotecara (Ioana Rufu), care se hrănește, așa precum Matilda, cu povești, iar povestea pe care Matilda o va țese pentru ea (și nu doar pentru ea), este povestea emblematică pentru mintea creatoare, care poate continua la nesfârșit, depinzând de creator când și cum se va sfârși, dacă se va sfârși.

Am fost fascinată de toți acei copii, care au dansat și au cântat (în engleză!) la unison, LIVE, susținuți de o adevărată orchestră, fără greșeală, iar despre fetița care i-a dat viață Matildei cu atât de mult profesionalism (la Oscaruri, de-a lungul timpului, au fost nominalizați și copii pentru interpretarea de roluri principale / secundare, cred că ar fi de luat în calcul acest lucru și la noi) nu pot să spun decât lucruri la superlativ.

Am găsit pe site-ul Operei Comice părerea unui mic jurnalist, pe care aș vrea să o redau aici, ca dovadă a unei receptări exigente din partea celui care se regăsește în terminologia unui proiect de management drept "beneficiar direct": "Joi am fost la avanpremiera spectacolului Matilda care se joacă acum și în România, în premieră, la Opera Comică pentru Copii. Nu e prima dată când merg la Opera Comică. Am mai văzut Lacul Lebedelor și Flautul Fermecat. Dar Matilda a fost cel mai frumos spectacol! Știam povestea pentru că am citit cartea lui Roald Dahl, dar nu mi-am imaginat niciodată atât de puternic personajele.
Fix cu o zi înainte, doamna învățătoare ne-a dat să învățăm poezia Într-o zi pe când lucram de Ana Blandiana. Are exact 26 de versuri destul de ușoare, dar m-am chinuit la ea câteva ore ca să rețin ceva. Apoi am văzut-o pe Matilda, de fapt pe fetița Iarina Popescu, cea care o interpreta, și am rămas cu gura căscată cum a putut ea să rețină atâtea replici și atâtea cântece, care te țin pe scaun nemișcat timp de 3 ore. Și este o fetiță de doar 11 ani, împliniți chiar joi pe scenă! Oare de ce nu pot să învăț și eu poeziile atât de ușor? Iarina mi-a explicat, într-un scurt interviu, că învață, repetă și joacă două-trei ore pe zi, în fiecare zi a săptămânii, de câteva luni încoace! Multă muncă!
 Asta îmi spune și mama când îmi fac temele: fără muncă, bucurie și dăruire nu poți realiza nimic în viață! Și Matilda chiar mi-a demonstrat asta." (Vlad Vînjeanu, 9 ani)

Așadar, multă muncă, foarte multă muncă, la care mai punem pasiune și talent, care, bine amestecate, duc la succes. Iar musicalul Matilda este rezultatul unui efort colectiv, care este cu certitudine un real SUCCES de public, care este un SHOW TOTAL, așa cum a definit Răzvan Mazilu acest gen al artelor spectacolului.

(Foto: Florin Biolan)

Matilda
De: Roald Dahl
Traducerea: English Kids Academy
Muzica și versurile: Tim Minchin / Text: Dennis Kelly
Regia: Emil Pantelimon
Asistent regie: Irina Furdui
Dirijori: Gheorghe Iliuță / Alexandru Ilie
Director casting: Valentin Racoveanu/ Director tehnic: Dorin Popovici / Decorul: Vladimir Turturica / Costumele: Alina Petrovschi / Asistent scenografie: Ioana Popescu
Coregrafia: Cezara Blioju / Asistent coregrafie: Sabina Chirilă
Orchestrație și aranjamente muzicale: Chris Nightingale
Distribuția: Matilda Wormwood: Iarina Popescu / Agatha Trunchbull: Călina Epuran / Jennifer Honey: Oana Șerban / Domnul Wormwood: Mihai Mitrea / Doamna Wormwood: Maria Alexievici / Michael Wormwood: Sara Cozariu / Doamna Phelps: Ioana Rufu / Iluzionistul / Entertainer: Radu Ion / Doctorul: Andrei Mihalcea / Rudolpho: Victor Ion / Serghei: Tiberiu Enache / Vocea Acrobatei: Antonia Iacob / Acrobata silk: Marlena Amironesei / Mame: Alexandra Dracea, Mădălina Dinu, Bianca Marinescu, Antonia Iacob
Tați: Tiberiu Enache, Gjergji Mani, Victor Ion, Fang Shuang / Copiii din școala Matildei: Amanda Thripp: Bianca Maria Ursache / Lavender Glottlestop: Miriam Esther Șimșensohn / Nigel: Alexandra Bârliba / Eric: Alexandra Mihai / Alice: Diana Maria Dancu / Hortensia: Dina Ioana Stanciu / Bruce Bogtrotter: Dan Voinea / Tommy: Tudor Cristian Cărbunaru / Tilde: Ana Burja / Abigail: Andreea Rusenescu / Marcy: Anastasia Fumureanu / Sara: Sara Ardeleanu / Alexia: Anastasia Bîrleanu / Asistentă / Daisie: Maria Răducanu / Leon: Maya Alessia Susanu / Tomas: Maria Alexia Cotuțiu / Matthew: Natalia Ogăraru / Asistentă / Mila: Adelina Baicu / Asistentă / Claire: Ioana Teodora Mateș / Baletul Operei Comice pentru Copii: Alyn Arhire, Cristina Babalâc, Antonio Bisogno, Sabina Chirilă, Consuella Crăciun, Emily Fung, Giuseppe Paolicelli, Karen Sakata, Saori Shikahama, Maria Ștefania Stanciu, Cătălin Țîrcovnicu
 Orchestra Operei Comice pentru Copii: Flaut: Petra Hriban / Clarinet: Bogdan Mavroean / Saxofon: Cosmin Stanciu, Silviu Stanciu / Chitară clasică, electrică: Răzvan Grigorescu / Violoncel: Alexandra Pascaru / Contrabas, chitară bass: Daniela Georgescu / Trompetă: Ionel Lazăr, Sergiu Bivol / Trombon: Filip Liviu / Clape: Abel Corban, Monica Gemene / Percuție: Paul Luculescu
Coordonatori School of musical: Teodora Jaworski (canto), Sabina Chirilă (coregrafie), Ioana Rufu (actorie)
Pregătire muzicală și corepetiție: Abel Corban / Marius Groza / Monica Gemene
Lighting design: Mircea Mitroi / Video: We Are Sphere
 Producător: Opera Comică pentru Copiii, București.