Programul a cuprins lucrări originale și adaptări ale unor compoziții aparținând lui Joseph Haydn, Giovanni Bottesini, Victor Savca, Marc-Antoine Charpentier, Johann Sebastian Bach, Antonio Vivaldi, Felix Mendelssohn, Béla Bartòk și Astor Piazzolla.
Prezentatoarea Anca Ioana Andriescu a rostit câteva cuvinte despre îndelungata și rodnica activitate a contrabasistului și profesorului universitar dr. Ștefan Tomasz, prezent în sala de concert.
Numerosul public a putut audia un concert deosebit, în care discipoli ai maestrului, și nu numai, au evoluat pe scena Ateneului, fie ca soliști sau în formații camerale (duo, cvartet), fie acompaniați de pian ori în fruntea unei orchestre, alcătuite exclusiv din contrabasiști.
Înainte de pătrunderea interpreților pe scenă, se putea vedea o expoziție de contrabasuri ce așteptau să fie aduse la viață de către artiști, precum în basmul Frumoasa din pădurea adormită, un prinț venea drept salvator.
Prima lucrare prezentată a fost Divertismentul în re major de Joseph Haydn (aranjament: Gregor Piatigorsky), interpretat de contrabasistul Vlad Rațiu și pianista Cătălina Bordeanu. Lucrarea se cântă adesea și la violoncel acompaniat de pian.
În interpretarea celor doi muzicieni de pe scena Ateneului, remarcam frumusețea sonorității prin care aceștia se exprimau. Melodia expusă de contrabasist era fin modelată, sunetele fiind reliefate printr-o tehnică subtilă a trăsăturii de arcuș - louré. Frumos au sunat și acele cadențe evitate. Vibrato-ul împodobea intens întârzierea, iar rezolvarea era atenuată atât ca intensitate, cât și prin restrângerea amplitudinii oscilațiilor. Acele ecouri forte-piano erau realizate cu eleganță. Bariolajele în legato, ale contrabasului aduceau o prospețime discursului muzical. În partea finală a Divertismentului, pasajele rapide, cu game în spiccato, erau încheiate prin acorduri concluzive. Digitația solicitantă de la contrabas, era completată cu daumen (utilizarea policelui mâinii stângi, în articulația pe coardă), procedeu ce sporea agilitatea, mai ales în pozițiile înalte de pe tastiera instrumentului.
A urmat o lucrare barocă a compozitorului francez Marc-Antoine Charpentier, alcătuită din câteva piese - Prélude 1, Prélude 2. Gigue Englez, Gigue Francez din Concert pour quatre parties de violes, H 545 (aranjament: Ștefan Thomasz). Lucrarea a fost cântată de un cvartet de contrabasuri și pian, avându-i ca interpreți pe: Botond Kostyak, Octavian Maxim, Vlad Rațiu și Előd Mokán-Noe.
Splendid au redat acești muzicieni atmosfera încărcată de ornamente din vremea Barocului, cu acele mordente și tehnici polifonice, în care imitațiile abundau. Cadența picardiană (acordul major al tonicii, cu terță mare) care a încheiat lucrarea a calmat desfășurare ritmului caracteristic de Gigă.
Următorul moment al concertului aniversar l-a constituit piesa Hommage à Stefan Thomasz, pentru cvartet de contrabași și pian de Victor Savca, Compozitorul și contrabasistul Victor Savca este unul dintre discipolii maestrului Ștefan Thomasz.
Frumoase au fost acele armonii clasice, interferând cu cele modale. Auzeam un motiv format din trei sunete treptat descendente, într-o formulă ostinato. Finalul patetic aducea o rezolvare consonantică, printr-o cadență autentică. Simțeam o emoție artistică deosebită.
Maestrului Ștefan Thomasz a urcat pe scenă, în aplauzele asistenței, i-a felicitat pe interpreți și pe compozitor și a citit apoi propriul CV, într-o notă umoristică, ușor autoironică. Profesorul înșira câteva vorbe melancolice, de o rară frumusețe, departe de orice formalism, înșirând: nume, chipuri, realizări, eșecuri, grădina vieții, lucruri regretate. Își amintea de anii de școală petrecuți la Timișoara, Liceul de Muzică, cu peregrinări pe la diferite instrumente (pian, trompetă - respins din cauza respirației, trombon, respins - dantură inadecvată, în fine contrabasul). Apoi, studiile de la Conservatorul bucureștean, influența maestrului Serafim Antropov.
În desfășurarea serii muzicale de la sala Ateneului, a urmat Concertul pentru două contrabasuri și orchestră «Passione amorosa» (adaptat pentru cvartet de contrabași și pian) de Giovanni Bottesini, în interpretarea instrumentiștilor: Botond Kostyak, Octavian Maxim, Vlad Rațiu, Előd Mokán-Noe - contrabas și Cătălina Bordeanu - pian.
Priceperea virtuozistică a lui Giovanni Bottesini (1821-1889) la contrabas, a fost comparabilă cu cea a lui Paganini însuși, la vioară.
Concertul are trei părți: I. Andante; II. Allegro deciso; III. Allegretto.
Virtuozitatea necesară executării acestui concert, al compozitorului italian romantic, mă ducea cu gândul la o piesă spectaculoasă compusă de Pablo de Sarasate, intitulată Navarra (Dans spaniol), pentru două viori și pian, op. 33, publicată în anul 1889.
În concertul de Giovanni Bottesini, admiram pasajele "pirotehnice", arpegiile, și flageoletele pe toată tastiera, trăsăturile de arcuș în spiccato ori terțele paralele, cântate cu o sincronizare exactă. Frumos a fost realizat recitativul primului contrabas. De asemenea, plin de căldură a sunat și cantilena contrabasului secund. Apoi pianul a adus un episod dramatic. Interesantă a fost și secțiunea dansantă, cântată la unison. În partea a doua, remarcam timbrul ce sugera un corn de vânătoare, realizat cu măiestrie, cu ajutorul flageoletelor naturale, precum și efectul foșnit al tremolo-ului.
Aplauze puternice au răsplătit interpreții de pe scena Ateneului.
După pauză, publicul a putut asculta Orchestra Națională Contrabassissimo, dirijată de Daisuke Soga, cântând Concertul pentru două contrabasuri, adaptate după după Concertul, op. 8, nr. 3, RV 522 din L'estro Armonico de Antonio Vivaldi (aranjament: Daisuke Soga). Pe scena Ateneului era un număr de 36 de contrabasiști, ceva ce nu mi-a fost dat să văd până acum. Preotul roșu (Il Prete Rosso) de la Ospedale della Pietà, din Veneția, Antonio Vivaldi, a cântat și compus mai mult pentru vioară, dar și concerte pentru fagot, violoncel, oboi, flaut, viola d'amore, lăută și mandolină. Muzica sa a fost influențată de cea a lui Arcangelo Corelli, și, la rândul său, Vivaldi i-a inspirat pe Johann Sebastian Bach. Iar, mai târziu, Fritz Kreisler a compus un concert în stilul lui Vivaldi. Astăzi muzica lui Vivaldi este admirată peste tot în lume, cântată la diferite instrumente, deși în perioada Clasicismului și a Romantismului muzical, aceasta a fost uitată cu totul.
Soliști Concertului au fost contrabasiștii Vlad Rațiu (venit de la Anvers, Belgia) și Octavian Maxim (venit de la Viena-Austria). Ei cântau pe niște instrumente de talie mai mică.
Incredibil, acești instrumentiști au reușit să surprindă frumusețea și vitalitatea fluxului melodic dovedind stăpânirea unei tehnici sclipitoare, cântând cu o mare agilitate (digitația la acest instrument uriaș, trebuind să acopere spații mari pe tastieră și necesitând un efort sporit). Dialogul cu ansamblul - format exclusiv din contrabasuri - se derula într-o manieră seducătoare (alternanța soli - tutti, tipică concerto-ului grosso). Sunetele erau emise cu claritate, atât în spiccato, cât și în détaché. Bariolajele, executate pe toate coardele, sunau fluent. Sesizam dinamica în trepte. Polifonia latentă se distingea de asemenea, cu multă limpezime. Câtă eleganță aveau motivele urmate de ecourile lor, în cuplul forte-piano!
Cu doar două repetiții, acești muzicieni au realizat o coeziune sonoră admirabilă, lucrând și cântând sub bagheta unui dirijor tânăr, Daisuke Soga, un muzician de mare viitor.
În continuarea programului, auditoriul a avut bucuria de a asculta celebra Arie din Suita nr. 3, în re major, BWV 1068 de Johann Sebastian Bach (aranjament: Stefan Thomasz).
Tema încărcată de evlavie susura lin. Acompaniamentul în pizzicato marca parcă pulsul vieții spre exitus.
Au urmat două piese de Felix Mendelssohn: Andante din Simfonia nr. 5 - «Reformation» (aranjament: Stefan Thomasz) și Cântec fără cuvinte, caietul IV, nr. 20 (aranjament: Daisuke Soga). Discursul - înțesat cu efuziuni romantice și o mare noblețe - transmitea sentimentul de tandrețe.
Tema din Andante îmi amintea ideea muzicală a Valsului nr. 2 a lui Dmitri Șostakovici, însă avnd alte semnificații, departe de atmosfera dansantă.
Spre sfârșitul concertului, în interpretarea aceleiași Orchestre Naționale Contrabassissimo, s-au auzit două dintre piesele bine-cunoscute ale lui Astor Piazzolla, având melodii și ritmuri antrenante: Oblivion și Libertango (aranjament: Daisuke Soga).
După Libertango, acel veritabil stindard al eliberării, publicul a izbucnit în aplauze și urale interminabile. Efecte de glissando pe toată lungimea corzii, lovituri cu palma în cutia de rezonanță a contrabasului și emisie con legno, împodobeau timbral muzical.
Subiectiv, dacă ar fi să fac o comparație a interpretării Libertango-ului cântat de Contrabassissimo, cu aceeași piesă a lui Astor Piazzolla, cântată de către formația Violoncelissimo, pe care am ascultat-o în aceeași sală a Ateneului, balanța ar înclina către aceasta din urmă. Și încă mai mult, nu pot uita interpretarea excelentă a piesei Libertango de către violonistul Alexandru Tomescu și bandoneonistului Omar Massa.
Ultima lucrare din concertul aniversar Ștefan Thomas 80, de la Ateneu, a fost Cântece populare românești, după culegerea lui Béla Bartòk, în varianta lui Daisuke Soga. Ascultam jocuri dinamice pline de vitalitate, cântate cu virtuozitate. Interpreții strigau uneori cuvinte scurte, în timp ce cântau, astfel sporind autenticitatea melosului. Splendid accelerando-ul din final.
La cererea publicului, dirijorul Daisuke Soga și Orchestra Națională Contrabassissimo au oferit ca bis tangoul Por una Cabeza de Carlos Gardel, cunoscut, mai ales, din filmul artistic Scent of a Woman / Parfum de femeie, 1992, cu Al Pacino.
Un punct culminant l-a constituit momentul în care dirijorul Daisuke Soga - care a entuziasmat auditoriul prin prestația sa dirijorală - după ce a coborât în sală să asculte orchestra cântând, a revenit apoi pe scenă, ca să cânte la contrabas, alături de interpreții din ansamblu.
Urale, aplauze puternice, cu publicul ridicat în picioare, mulțumind acestor muzicieni care le-au umplut sufletul de fericire, prin muzica dăruită - au încheiat o seară foarte caldă, o aniversare care și-a atins scopul: recunoștința pentru un om extraordinar, contrabasistul și profesorul Ștefan Thomasz.
La mulți ani, maestre!