Un concert vocal-simfonic emoționant, în care dirijor, soliști, cor și orchestră au creat o atmosferă majestuoasă, care s-a impus datorită valorii compoziției și a interpretării acestei capodopere universale (considerate a doua ca popularitate, din genul recviemului, după Recviemul în re minor, KV. 626 de Wolfgang Amadeus Mozart).
Despre geneza lucrării, se știe că Giuseppe Verdi îl cunoscuse, încă din anul 1868, pe scriitorul și umanistul italian Alessandro Manzoni [6], care a murit la 22 mai 1873. Admirându-i creația de-a lungul vieții, compozitorul italian i-a dedicat Recviemul său, pe care l-a compus la aniversarea de un an a dispariției poetului. Astfel, lucrarea este astăzi cunoscută de asemenea, ca Recviemul Manzoni.
Recviemul lui Giuseppe Verdi a fost prezentat pentru prima dată în biserica San Marco di Milano, la 22 mai 1874, ca parte a unei liturghii bisericești. Verdi însuși a dirijat lucrarea, avându-i ca soliști pe soprana Teresa Stolz, mezzosoprana Maria Waldmann, tenorul Giuseppe Capponi și basul Ormondo Maini (primise aprobare pentru ca din cor să facă parte și femei).
Lucrarea se caracterizează prin "inventivitate, fluență, efecte sonore frumoase și o scriere vocală fermecătoare" [7]. Recviemul scoate în evidență umanul, în formele sale cele mai autentice și, totodată, emoționante. În loc de cele douăsprezece numere tradiționale, ópusul verdian are doar șapte părți.
Verdi a structurat textul liturgic, atribuind mai multe părți fie unui singur solist, fie pentru duet (Recordare, Lacrymosa și Agnus Dei) ori pentru cvartet de voci soliste (Domine Jesu Christe din Offertorio). Părțile Recviemului sunt:
1. Requiem
- Introitus (cor)
- Kyrie (soliști, cor)
2. Dies irae (Ziua mâniei, Judecata de Apoi)
- Dies irae (cor)
- Tuba mirum (cor)
- Mors stupebit (bas)
- Liber scriptus (mezzo-soprană, cor)
- Quid sum miser (soprană, mezzo-soprană, tenor)
- Rex tremendae (soliști, cor)
- Recordare Jesu pie (soprană, mezzo-soprană)
- Ingemisco (tenor)
- Confutatis maledictis (bas, cor)
- Lacrymosa dies illa (soliști, cor)
3. Domine Jesu Offertorio (tenor - Hostias)
4. Sanctus (cor dublu)
5. Agnus Dei (soprană, mezzo-soprană, cor)
6. Lux aeterna (mezzo-soprană, tenor, bas)
7. Libera me (soprană, cor).
Scena Ateneului s-a umplut cu interpreți: dirijor, soliști, cor. Doi trompetiști erau amplasați în avanscenă în dreapta. Totul crea o atmosferă solemnă, chiar înainte de a începe muzica.
În interpretarea Orchestrei și a Corului Filarmonicii George Enescu, dirijate de Yan Pascal Tortelier, după introducerea violoncelelor, cu intensitate foarte scăzută, auzeam un motiv descendent, urmat de instrumentele cu coarde și de o rugăciune stinsă a corului. Mai târziu, se percepea un alt motiv suitor, inițiat pe rând, de soliștii vocali, în Kyrie.
Dies irae a debutat cu acorduri tunătoare de tobă bas, cu sonorități inedite și abrupte ale instrumentelor de suflat. Iar coardele în tremolo, desfășurau pasaje ascendente la viori, formule ritmice alerte. Se auzeau semnale puternice de trompete.
Cele patru trompete din ansamblul orchestral au fost amplificate stereofonic de trompetele din afara scenei, sugestia fiind de apel la judecata divină. În secțiunea Tuba mirum, corul cânta: Trâmbița își va trimite sunetul minunat / în mormintele pământului / și adunați-i pe toți înaintea tronului. În sonorități ample, se proclamă cu tărie ora adevărului, culminând cu motivul ritmic al alămurilor. [8]
În fragmentul Mors stupebit (Moartea și natura vor fi uimite, / când toată creația se ridică din nou, / pentru a răspunde la judecată.), ascultam inițial vocea profundă a basului Nicolas Testé, urmată de liniștirea tensiunii, adusă de mezzosoprana Judit Kutasi cu o calitate superbă a emisiei, în pianissimo. Liber scriptus: O carte va fi scoasă la iveală, / în care totul va fi scris, / prin care lumea va fi Judecată. Impresionante acele izbucniri, pe fondul motivului judecății. Secvențele se succedau menținând viu interesul auditoriului. Quid sum miser (De ce sunt nefericit?) era cântat de terțet (soprana Hye-Youn Lee, mezzosoprana Judit Kutasi și tenorul Ioan Hotea), cu o mare încărcătură și un sentiment de îndurerare. Rex tremendae (Rege al terorii) aducea un dialog cutremurător între soliștii vocali și cor, prin invocarea Atotputernicului. În Recordare, ascultam duetul melancolic al mezzosopranei și sopranei inducând un moment foarte sensibil.
Apoi, tenorul a cântat partitura fragmentului Ingemisco (Gem ca unul care este vinovat: stăpânindu-mi rușinea cu fața roșie; rugător înaintea Ta, Doamne). În Confutatis maledictis (Când cei răi sunt derutați), intervenția basului Nicolas Testé, s-a materializat printr-o arcuire de largă respirație a frazei, cu efuziuni dramatice punctuale. Se cerea mila lui Dumnezeu.
Tema din Dies Irae revenea apoi furtunos, expusă de cor.
Emoționant a fost și fragmentul Lacrymosa, în care mezzosoprana Judit Kutasi dialoga și cânta în tempo Largo con molto espressione alături de ceilalți soliști, susținută de cor și orchestră. (Această zi de lacrimi, / Unde se va ridica din cenușa lui? / Un om vinovat trebuie judecat. / Deci, Doamne, cruță-l, / Bunule Doamne Isuse / Dă-le odihnă. Amin). După tema reluată din ce în ce mai dens, totul se stingea, într-un Amin, ca o revelație finală.
A urmat partea a III-a a Recviemului, Offertorio. Ascultam cum o rugă era cântată de cvartetul soliștilor vocali. Tenorul expunea cu o extremă simplitate tema din Hostias (Îți oferim, Doamne, jertfe și rugăciuni de laudă. Melodia principală alterna cu un canon splendid pe cuvintele quam olim Abrahame et semini ejus (cum ai promis cândva lui Avraam și urmașilor lui).
Marea artă polifonică a Lui Giuseppe Verdi se poate constata și în secțiunea Sanctus, unde se auzea o fugă dublă, la opt voci, urmată de o veritabilă revărsare sonoră.
Agnus Dei (Mielul Domnului) debuta cu melodia neacompaniată a sopranei Hye-Youn Lee, însoțită de mezzosoprana Judit Kutasi. Frumos a sunat și unisonul corului și a orchestrei.
În Lux aeterna (lumina eternă), partea a VI-a, vocile soliste erau acompaniate de tremolo-ul vocilor. Terțetul vocal curgea firesc. Caracterul funebru era marcat și de sonoritățile tromboanelor și a tubei.
În Libera me, soprana Hye-Youn Lee interacționa cu corul, care murmura o rugăciune. Izbăvește-mă, Doamne, de moartea veșnică... / când vei veni să judeci lumea după foc. După nuanțe de implorare, dintr-odată, în Allegro agitato, motivul muzical al mâniei revenea cu o forță devastatoare. Soprana oscila între "măsura sacră a rugăciunii și accentele tragice ale spaimei pământene în fața sfârșitului" [9]. Sfâșietor a sunat: Sunt cuprins de tremur și mă tem de momentul în care se va apropia judecata și mânia care va veni.
Episodul a capella, în care doar corul o acompania pe soprana solistă era ceva cu totul aparte.
Dirijorul Yan Pascal Tortelier a condus întregul aparat orchestral și corul, integrând soliștii cu o mare stăpânire. Gesturile sale dirijorale ample, clare și ferme, cât și viziunea interpretativă, în spiritul celebrului opus verdian, asigurând succesul unui concert zguduitor.
La final, a fost chemat pe scenă maestrul Iosif Ion Prunner, dirijorul Corului Filarmonicii George Enescu, care și-a arătat bucuria, pentru excelenta prestație a muzicienilor.
Aplauzele puternice ale publicului au izbucnit după încheierea Recviemului și păreau că nu se mai opresc. Ovații, o bucurie nespusă și recunoștință față de interpreții de pe scena Ateneului Român, care au cântat magnific.
Dintre cele aproximativ 2.000 de Recvieme compuse până astăzi, cele ale lui Giuseppe Verdi, Hector Berlioz, Camille Saint-Saëns, Johannes Brahms, Antonin Dvořák și Gabriel Fauré - rămân cele mai apreciate.
NOTE
[1] Yan Pascal Tortelier a început studiile de pian și vioară la vârsta de patru ani. La 14 ani, a câștigat premiul I pentru vioară la Conservatorul din Paris. A lucrat și a înregistrat mult în Regatul Unit. A fost dirijor principal al Orchestra Ulster din 1989 până în 1992. A fost dirijor principal al Filarmonica BBC în Manchester din 1992 până în 2003, iar acum are titlul de dirijor emerit cu orchestra. De asemenea, a fost dirijor invitat principal al Orchestrei Naționale de Tineret a Marii Britanii. Tortelier a fost dirijor invitat principal al, Orchestrei Simfonic din Pittsburgh din 2005 până în 2008. A fost dirijor principal al Orquestra Sinfônica do Estado de Săo Paulo, din 2009 până în 2011 și a avut titlul de dirijor invitat de onoare la OSESP din 2011 până în 2013. Tortelier a fost dirijor invitat al Orchestrei Simfonice a Islandei, în 1998. În octombrie 2015, ISO a anunțat numirea lui Tortelier ca următor dirijor șef, în vigoare odată cu sezonul 2016-2017, cu un contract de trei ani. Tortelier a demisionat din funcția de dirijor principal al Orchestrei Simfonice din Islanda în iunie 2019. Înregistrările lui Tortelier includ propria sa orchestrație Ravel's Trio. A înregistrat pentru Chandos Records. Pe înregistrarea lui Plasson, din 1978 a lucrării Orphée aux enfers, el a cântat solo-urile de vioară.
[2] Soprana Hye-Youn Lee s-a născut în Coreea de Sud, în prezent fiind stabilită la Londra. Soprana a făcut parte din prestigioasele Les Jeunes Voix du Rhin din cadrul Operei din Strasbourg și Lyrique de la Opera din Paris. Hye-Youn Lee a evoluat ca soprană, pe scene precum: Grange Park Opera, Opera North, Scottish Opera, Opera Națională Finlandeză, Opera din Bergen, Theater «St. Gallen»,Theater Magdeburg Teatro Verdi di Trieste și Teatro «Sao Carlos» din Lisabona. Pe podiumurile de concert a cântat ca solistă alături de: Orchestra Radio France, Orchestra Simfonică din Bournemouth și Royal Philharmonic Orchestra. A colaborat cu dirijorii: Edward Gardner, Rinaldo Alessandrini, Kirill Karabits, Renato Balsadonna, Stephen Barlow, Giuliano Carella, Nicholas Chalmers, Marco Guidarini, Kimbo Ishii, Gianluca Marcianò, Adrian Partington și Pietro Rizzo. Hye-Youn Lee a fost auzită pe BBC Radio 3, ca solistă în The Song of Hiawatha de Coleridge Taylor.
[3] Mezzosoprana Judit Kutasi s-a născut la Timișoara, a absolvit secția de canto a Universității din Oradea și cursurile de master ale Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca. S-a perfecționat la Studioul Internațional de Operă din Zürich, cu Brigitte Fassbaender, Ann Murray, Francisco Araiza, Ceistoph Loy, Fabio Luisi și Michele Breedt. Recent a colaborat cu Scala din Milano, Opera din Tel-Aviv, Arena di Verona, Teatro dell'Opera din Roma, Teatro «Carlo Felice» din Genova, Fondazione Teatri di Piacenza, Teatro Comunale «Luciano Pavarotti» Modena, Teatro «Vallidi» Regio Emilia, Edinburgh International Festival, Symphonieorchester des Bayrischenrundfunks München, BBC PROMPS de la Royal Albert Hall Londra. Judit Kutasi a realizat CD-ul Luisa Miller.
[4] Tenorul Ioan Hotea s-a născut la Baia-Mare, în 1990. A absolvit Academia de Muzică din București. S-a perfecționat în Italia cu tenorul Alberto Cupido. Este laureat al concursurilor «Victor Giuleanu», Concursul Operei Naționale din București, «Hariclea Darclée, Operalia, «Placido Domingo». A colaborat cu operele din Paris, Viena, Monte Carlo, Strasbourg, Düsseldorf, Wiesbaden, Stuttgart, Frankfurt, Zürich, Royal Opera House Covent Garden, Opera Bavareză de Stat din München și Opera de Stat din Hamburg. A susținut partituri solistice în concert pe scene din România, Conservatorul «Ceaikovski» din Moscova și, Filarmonica din Sankt Petrsburg.
[5] Basul Nicolas Testé a studiat inițial pianul și fagotul, la Paris. A urmat cursurile de formare ale Operei din Paris. A câștigat Premiul concursului Voix Nouvelles. A colaborat cu teatrele lirice Metropolitan Opera New-York, Opera Bavareză de Stat din München, Los Angeles Opera, San Francisco Opera, Deutsche Oper Berlin, Opéra National de Paris, Teatro «San Carlo» di Neapoli, Grand Théâtre din Geneva și Teatro «La Fenice di Venezia». Nicolas Testé a susținut recitaluri la Singapore, Shanghai, Tokio, Seoul, Taipei și Beijing. Aparticipat la Proiectul VERDIssimo pe scene din Europa..
[6] Alessandro Manzoni (1785-1873) a fost un poet, romancier și filozof italian, care a contribuit la stabilizarea limbii italiene moderne și la asigurarea unității lingvistice în toată Italia. Este renumit pentru roman Logodnicul (I promessi sposi) 1827.
[7] Kreuzer, Gundula: Verdi și germanii: de la unificare la al treilea Reich. Cambridge: Cambridge University Press, 2010.
[8] Popescu - Deveselu, Vladimir: Program de sală, Filarmonica «George Enescu», stagiunea 2024/2025, pag 7.
[9] ibidem, pag. 9.
*Fotografiile din concert au fost realizate de Alin Iavorenciuc.
**https://en.wikipedia.org/wiki/Yan_Pascal_Tortelier
***https://en.wikipedia.org/wiki/Requiem_(Verdi)