În toamna lui 2024 primesc un telefon de la doi regizori pe care îi admiram demult și ale căror spectacole le-am tot urmărit. Andrei și Andreea Grosu îmi lansau invitația (provocarea) de a clădi un spectacol care, la bază, pornea dintr-un proiect AFCN (numit Clasici reinterpretați). Din cele trei texte propuse, n-am stat prea mult pe gânduri până să mă arunc în rândurile descriptive și lirice ale basmului Făt-Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu. N-am făcut-o singură, ci am invitat oameni tineri, artiști în care cred și pe care îi admir, să îmi fie alături. Și așa s-a născut cea mai frumoasă experiență artistică din lume. Da, sunt emoțională, dar are și emoționalitatea rolul ei atunci când este sinceră.
(Maruca Băiașu, actriță, în spectacol / Georgiana Tițoiu, actriță, în spectacol)Strânși în sălile Teatrului Țăndărică (unde se joacă toate spectacolele unteatru până ce noul sediu va fi gata), ne-am propus să gândim un text care să nu fie o simplă dramatizare a basmului, ci un dialog pe o temă percutantă și prezentă în interiorul fiecărui artist: este talentul un dat etern sau se poate pierde și el, pur și simplu, într-o singură zi? Laur Cavachi, dramaturgul și meșterul problemei, a extras tenace și atent problematica principală a textului eminescian și a îmbogățit-o, cu umor și candoare, printr-un dialog care surprinde frumusețea raționamentelor. Făt-Frumosul nostru nu este un geniu pustiu, un romantic uitat în paginile unui basm, ci un om înzestrat cu talent care, într-o bună zi, și-l pierde. Un NEgeniu. Dar basmul presupune magie, fantastic, pisici cu șapte capete și regi-insectă care apar în momentele cele mai grele ale eroului, salvându-l. Toate aceste aspecte au fost eliminate și, în locul lor, au fost așezate rezolvări logice, matematice, raționale ale problemei de a exista conștientizând, în permanență, că poți să fi un geniu al condiției de a nu fi genial. Oamenii noștri (nu îi numesc personaje tocmai pentru că au fost aduși, cât de mult s-a putut, în condiția lor anti-eroică) nu duc lupte pe viață și pe moarte, nu produc cataclisme, nu schimbă paradigme, ci doar trăiesc gândind lumea din jurul lor. Iar acest lucru s-a dovedit a fi atât de captivant și incitant, încât spectacolul, odată pus pe șinele corecte, aproape s-a construit de la sine.
Cei patru actori-oameni excepționali (Maruca Băiașu, Andrei Cojanu, Marcel Veselu și Georgiana Tițoiu) au construit, odată cu dramaturgul și cu mine, spectacolul de la zero. Au contribuit la text, au venit cu idei, am gândit costumele și spațiul împreună cu ei. A fost o experiență colectivă extraordinară pentru că am învățat, cu toții, ce bine poate face libertatea și încrederea artistică. Micul nostru laborator a prins aripi atunci când i s-a oferit un spațiu în care nu a existat decât încredere, bunăvoință și totală libertate de expresie artistică. Pentru acest lucru le mulțumesc, încă o dată, Andreei și lui Andrei Grosu, care au lăsat niște tineri să se bucure construind, de capul lor, un spectacol întreg.
Ar fi nevoie de pagini întregi pentru a le mulțumi și a-i cuprinde îndeajuns pe oamenii care au făcut parte din acest proiect. Este suficient să spun că am fost mândră de ce am trăit în aceste luni. Despre asta este vorba, în definitiv.
Odată ce replicile scrise de Laur au prins viață prin actori, Dragoș Mărgineanu a venit și a completat un univers. Muzica și sunetul compuse de el sunt liantul fără de care acest mic act teatral nu ar fi fost la fel de dens. Iar Georgiana Tițoiu nu s-a mulțumit (și ce mare bucurie este asta!) cu aportul de actor-clăditor al spectacolului, ci a compus și unul dintre cele mai emoționante și poetice cântece existente.
Și nu pot termina acest text fără să o numesc pe cea care ne-a fost alături, ca o mamă tânără și plină de pasiune: Ana Dinu. Ana este actriță, om-bun-la-toate, o mână de pământ și suflet care ajută oamenii să își pună în practică visurile.
Acești oameni tineri au clădit o lume. Trainică, sinceră, frumoasă prin vulnerabilitatea ei rațională. După experiența asta care a născut un pui de act teatral care acum începe să dea ochii cu lumea, sunt din ce în ce mai sigură că lumea, oricât de mult rău ar fi pe ea, își păstrează, totuși, sursele ei nebănuite de frumusețe.
(Fotografiile au fost realizate de Matei Pîrvulescu și Laur Manolescu)
7 inimi de Laur Cavachi
Adaptare liberă după Făt-Frumos din lacrimă de M. Eminescu
Regie: Elena Tudorache
Scenografie & costume: creație colectivă / Lumini & muzică originală: Dragoș Mărgineanu / Muzică live (compusă și interpretată): Georgiana Tițoiu
Distribuție: Andrei Cojanu, Maruca Băiașu, Georgiana Tițoiu, Marcel Veselu
Fotografie afiș: Laur Manolescu / Concept afiș: Ana Dinu
Premieră: 4 martie 2025, ora 20:00, unteatru (Teatrul Țăndărică, sala Studio)