Prin ochii jucăriilor inteligente, lumea noastră e penibilă - Real la Visuali Italiane, 2025

Cel mai adesea, tindem să vedem gadget-urile smart care ne înconjoară ca un ajutor pentru ceea ce avem de făcut, ca un canal de a ne conecta cu alții, fie ei cunoscuți sau necunoscuți sau, de ce nu, ca un simbol de status social. Lumea digitală ne înconjoară complet, astfel încât aproape că nu mai putem vedea dincolo de ea. Probabil că v-ați plictisit deja, pentru că, alături de universul virtual suntem hrăniți cu o avalanșă de păreri. Unele optimiste despre cât de bună este dezvoltarea tehnologică. Ba, dimpotrivă, spun apocalipticii, tehnologia este periculoasă pentru dezvoltarea umană. Nu, trebuie găsit un echilibru, predică moderații, ca și cum toată această tehnologie nu ar fi altceva decât un amorf instrument și nu un ecosistem complex și interdependent, conceput din start să se hrănească la infinit din atenția noastră limitată.


Real încearcă să răstoarne perspectiva și să treacă dincolo de centrismul uman. Documentarul navighează prin lumea noastră așa cum este văzută de ochiul digital al diferitelor device-uri din jurul nostru. Este ca și cum toate camerele de vederi cu privirea descărnată a unui extraterestru, care se uită la noi în timp ce noi credem că suntem aceia care privim.

Atenția cade în special asupra infrastructurii care deservește toată această lume paralelă, trasată cumva în prelungirea celei reale așa cum extindeam odinioară, la matematică, laturile triunghiurilor ca să înțelegem mai bine proprietățile acestora.

Documentarul Real poartă cumva cu sine atitudinea antropologică și critică din clasici ai acestui tip de documentar precum Koyaanisqatsi (Godfrey Reggio, 1984). Dacă acolo subiectul era nebunia frenetică a timpului modern în contrast cu calmul profund și plin de înțelesuri ale naturii, privirea Real-ului încearcă să fie echilibrată: ne oferă privirii și, mai ales, empatiei, atât suferința și goliciunea influencerilor, cât și posibilitățile create de realitatea virtuală pentru emanciparea personală și sexuală.

Ritmul este important pentru a menține audiența în fața atâtor și atâtor imagini care se derulează fără o legătură narativă foarte clară și care, pe deasupra, diferă foarte mult din punct de vedere stilistic. Vedem, de exemplu, piața San Marco din Veneția prin proiecția sa virtuală de jos în sus, cu baza clădirilor desenate precis și manipulabile după bunul plac ca în filmele sci-fi, dar și close-up pe utilajele care fabrică cablurile subacvatice, adevărata măduvă a sistemului nervos digital planetar. Impresionant este și un colaj de câteva minute cu tot felul de gif-uri penibile, juxtapuse haotic, care imaginează internetul și mai ales rețelele sociale ca un fel de freak show, cu stripperi și oameni-reptilă, cu vedete Only-fans și pornografia prostiei.

Cine-ochiul vede o panoramă a umanității de azi, însă, trebuie remarcat, una care nu are doar un pronunțat caracter voieurist. Întotdeauna se păstrează momentul precis în care omul apasă pe butonul de pornire a camerei digitale care îl filmează, fie că este vorba despre video chat erotic, fie că este vorba despre livrări la domiciliu sau despre destăinuiri de suflet ale influencerilor peste care apasă povara unei glorii găunoase.

Pastișarea experienței de interacțiune cu computerul este grăitoare atunci când apare o fereastră de dialog desenată ca cea din anii 2000 la Windows cu alegerea: "Este aceasta real"? Butonul "Yes" este alegerea greșită, cel cu "no" permite depășirea momentului, trecerea la următorul ecran.

Una dintre teze pare să fie că, în pofida tuturor acestor oglindiri, umanul pare să fie același: aceeași curiozitate, aceeași nevoie de conexiune, fie și mediată, aceeași dorință de a-ți depăși propriul fizic, inclusiv propriul sex, pentru a-ți proiecta un sine dezirabil. Doar ambalajul este acela care se modifică, chiar dacă radical, pentru că dorințele umane, adevăratul motor a acțiunilor noastre, par să fi rămas aceleași.

La final, senzația pe care ți-o creează această schimbare de perspectivă, panorama în flux continuu pe care o creează Real nu are atât de mult de-a face cu realitatea ca atare, fie și pentru că subiectul este cât se poate clar. Ceea ce aduce însă documentarul Adelei Tulli este o neliniștitoare impresie de vulnerabilitate a umanului, a modurilor noastre de a percepe realul și de a relaționa în mod autentic, în fața ochilor digitali. Mai precis, Real transformă omenirea într-un fel de pradă penibilă, pe care doar mila prădătorului sau pur și simplu lipsa lui de foame o mai cruță pentru puțin timp.

Notă: Documentarul Real este prezentat în cadrul Visuali Italiane - Noua Cinematografie Italiană în România, 2025. Proiecția de la București are loc pe 8 martie 2025 (Cinema Muzeul Țăranului - Studioul Horia Bernea, ora 18).