Prelungiri narative - Iddu / Sicilian Letters la Visuali Italiane, 2025

Scris și regizat în regim de colaborare creativă între Fabio Grassadonia și Antonio Piazza, Iddu / Sicilian Letters este un film a cărui miză se construiește din și prin multe cuvinte, alcătuind un portret ficționalizat al șefului mafiot real, Matteo Messina Denaro, a cărui capturare a durat 30 de ani. Cu o lentoare narativă aproape sâcâitoare, ficțiunea aglomerată a celor doi regizori construiește un dialog între dimensiunea interioară și cea a mediului exterior, care asamblează un profil nuanțat și complex al reprezentantului lumii ascunse.

După cum anticipează și titlul, Iddu / Sicilian Letters se bazează pe o construcție narativă cu note literare, fără să dea totuși impresia unei romantizări implicite a conceptului de scrisoare. Eliberându-se complet de orice registru poetic sau înduioșător (inclusiv în ceea ce privește dimensiunea formală), corespondența dintre Matteo (Elio Germano) și Catello Polumbo (Toni Servillo) are un rol eminamente narativ, explicativ și investigativ, scrisorile dintre aceștia având o importanță fundamentală pentru capturarea mafiotului. Deși în general nu mă împac foarte bine cu genul ăsta de alegeri narative explicative, în contextul specific acestui film mi s-a părut o alegere prea puțin deranjantă, singurul minus real având de-a face cu prelungirea, pe alocuri inutilă, a acțiunii în sine - mi-a amintit de un soi de courtroom drama, dar "pe teren".


Într-un mod neașteptat, am simțit că protagonistul este caracterizat într-un mod mult mai pătrunzător prin prisma amintirilor sale, în comparație cu versiunea sa prezentă. Chiar dacă, narativ vorbind, secvențele de flashback mi se pare greu de gestionat și integrat fără să primească o notă superficială și stângace, lucru pe care l-am simțit și în cazul de față la nivelul poveștii, analepsa tăierii unei oi, surprinsă sub forma unei tradiții de familie, mi-a plăcut și a reușit să fie suficient de ilustrativă pentru dinamizarea interioară a personajului. La nivelul întregului film, aș fi simțit nevoia de mai mult de atât, în special în ceea ce privește evoluția protagonistului și închegarea mai pregnantă a interiorității sale în raport cu ce se întâmplă extern.

Una dintre problemele fundamentale ale filmului este faptul că își propune să exploreze multe elemente diferite, într-o durata cinematografică totuși restrânsă. Din acest punct de vedere, cred că s-au devoalat prea multe detalii despre Catello și familia sa, toate detaliile expuse fiind subiecte posibile ale unor alte potențiale filme. Se pierde miza pe drum, sub prezența unor mici probleme de familie insuficient explorate, iar din punct de vedere atmosferic, spre surprinderea mea, nu am reușit să simt și recunosc nimic specific. Tema în sine, mafia siciliană și toate încrengăturile aferente, îmbinată cu procesul de treizeci de ani al devoalării indiciilor care duc la arestarea șefului sunt ambele mult prea vaste pentru a putea fi subiectul unui produs artistic unitar. Din acest punct de vedere, cu tot cu elementele fictive, filmul rămâne de suprafață.

Iddu / Sicilian Letters gravitează în jurul unei idei ambițioase, cu mult potențial, care se destramă sub presiunea complexității. Este un film investigativ, interesant pentru jumătate din durata sa, însă cu câteva scene memorabile care arată că de cele mai multe ori se poate spune mai mult cu mai puține cuvinte.

Notă: Filmul Iddu este prezentat în cadrul Visuali Italiane - Noua Cinematografie Italiană în România, 2025. Proiecția de la București, din 7 martie 2025 (Cinema Muzeul Țăranului - Studioul Horia Bernea, ora 20), va fi urmată de un Q&A cu regizorul Antonio Piazza.