Organizatorii evenimentului muzical au fost Radio România Muzical, Rotary Club Pipera, Filarmonica George Enescu din București, Filarmonica Dinu Lipatti din Satu-Mar și Fundația Culturală Gaudium Animae.
Doamna Cristina Comandașu, inițiatoarea Proiectului, a rostit câteva cuvinte, reamintind obiectivele urmărite și beneficiile aduse atât tinerilor muzicieni de excepție, cât și publicului din România.[3] Se vor împlini, la 24 martie, anul acesta, 28 de ani de la prima zi de emisie a postului Radio România Muzical (1997).
Protagoniștii recitalului de la Ateneul Român au efectuat de curând, un turneu la Satu-Mare și Iași.
Am ascultat un interpret tânăr excepțional, clarinetistul Petru Pane, cântând cu maturitate, cu multă inspirație, transmițând emoții sincere și cântând cu afilierea la stilul lucrărilor incluse în recital. Fiecare sunet emis era consecința meditației, a modelării și a rafinării muzicii interpretate. Dezinvoltura și bucuria de a cânta a acestui muzician îmi amintește de cea a maestrului Aurelian Octav Popa, un as al clarinetului, pe care dirijorul Sergiu Celibidache îl aprecia în mod deosebit și-l elogia în repetițiile Filarmonicii George Enescu, în timpul pregătirii concertelor pe care le-am audiat în anul 1978, la Ateneul Român din București.
Prima piesă din recitalul clarinetistului Petru Pane - transmis în direct la Radio România Muzical - a fost Fantasiestücke pentru clarinet și pian, op. 73 de Robert Schumann. Fantezia (titlul justifică schimbările bruște de dispoziție) a fost compusă în anul 1849 (în doar două zile). Inițial, piesele romantice purtau titlul: Soirée Pieces (Piese de seară). Însuși compozitorul a specificat faptul că ele pot fi cântate fie la vioară, fie la violoncel. Astfel, Fantasiestücke pentru clarinet și pian, op. 73 cuprinde piesele: 1. Zart und mit Ausdruck (Delicat și cu expresie); 2. Lebhaft, leicht (Vioi, ușor); 3. Rasch und mit Feuer (Rapid și cu foc).
Piesa de deschidere, Zart und mit Ausdruck, introducea un aer visător, plin de melancolie. În interpretarea clarinetistului Petru Pane (20 de ani) și a pianistului Daniel Dumitrașcu (23 de ani) remarcam, alături de sunetul foarte controlat în toți parametrii săi coloristici, continuitatea ideilor muzicale.
Totul curgea fluent: clarinet-pian-clarinet. Arcul frazei muzicale avea suportul dinamicii progresive (crescendo-diminuendo). Un acompaniament fin, mulat perfect ca intensitate și agogică, însoțea solistul. Uneori, câte un sunet din basul pianului căpăta relief datorită unui impuls dat de clarinet; Timpul întâi al măsurii era subliniat cu ajutorul unui accent, dar fără ca pulsația ritmică să devină monotonă, ci căpătând astfel vitalitate. Admirabil au sunat acele retrageri bruște, subito pianissimo, ale clarinetului. În partea a doua, Lebhaft, leicht, muzica se desfășura mai alert. Aici, accentele erau prudent calibrate. Pianul dialoga cu clarinetul, sugerând ludicul, precum doi prieteni, cu voci voioase. Șiruri de game ascendente, articulate clar, păstrând totodată timbrul, ecouri ale unor motive și puncte culminante construite cu răbdare și cu treptată avântare - toate acestea veneau să contureze semantic noțiunea de fantezie. Apoi, în partea a treia, Rasch und mit Feuer, remarcam articulația mimetică a clarinetului, ce părea că îngână pianul. Eram uluit, cum un tânăr muzician, precum Petru Pane, intuia transpunerea timbrală - dinspre pian către clarinet - pe care compozitorul german Robert Schumann a creat-o în chip senzațional în această Fantezie. Clarinetul se adapta, în unele secțiuni ale părții, sonorității pianului, dar fără a pierde din vedere personalitatea instrumentistului suflător. Până și gesticulația solistului, acele cercuri descrise în aer, cu vârful clarinetului, respectau o alipire coregrafică a melosului, precum un solfegist medieval, își înalță și coboară mâna, tactând măsura, spre a indica pantele cântului. Mai apoi, brusc ritmul conducea muzica într-o frenezie a pasiunii și a energiei de foc, la granița cu iraționalul. Erau citate motive din ambele părți anterioare. Mișcarea s-a terminat triumfător.
A urmat Sonata pentru clarinet și pian în fa minor, op. 120 nr. 1 de Johannes Brahms. Descoperind frumusețea timbrului de clarinet, Brahms a compus în 1894 două sonate. Ele au fost dedicate clarinetistului Richard Mühlfeld, și reprezintă testul maturității oricărui clarinetist. Brahms a făcut de asemenea, o transcriere pentru violă a acestor ultime lucrări camerale, desigur, cu unele modificări, pentru a se potrivi instrumentului cu coarde. În anul 1986, Luciano Berio a orchestrat și re-elaborat întreaga Sonată, pentru orchestră.
Sonata op. 120 nr. 1 în fa minor este o mărturie grăitoare a lirismului brahmsian, "o îmbinare între organizarea și organicitatea gândirii muzicale"[4]. Este o sonată cvadripartită, în care primele două părți prezintă sentimentul prezentului nostalgic, iar ultimele două, viziunea artistului asupra frumuseții vieții și a sensurilor ei active: 1. Allegro appassionato; 2. Andante, un poco adagio; 3. Allegro grazioso; 4. Vivace. Dincolo de înțelegerea caracterului romantic al acestei muzici, ascultându-i pe cei doi interpreți, savuram felul în care plutirea sonoră a vocilor clarinetului și pianului se alipeau pe crestele valului frazei brahmsiene, precum un surfer experimentat, navighează în echilibru, pe o simplă placă, pe o mare învolburată.
Cât de frumos au sunat diminuendo-urile realizate cu o unică rată de descreștere! Admirabilă sincronizarea dintre cei doi parteneri scenici.
După aplauze intense, în continuarea recitalului, publicul a ascultat Sonata pentru clarinet și pian în mi bemol major, op. 167 de Camille Saint-Saëns. O sonată în patru părți, scrisă în 1921, de ultimul mare romantic francez: 1. Allegretto; 2. Allegro animato; 3. Lento; 4. Molto allegro. Sonata a fost dedicată lui Auguste Périer, profesor la Conservatorul din Paris.
În interpretarea clarinetistului Petru Pane și a pianistului Daniel Dumitrașcu, sesizam aspectul liric, redat cu generozitate, precum și prezentarea materialului tematic, cu o calitate sonoră deosebită. Rezultanta travaliul motivic era elegant conturată. Instrumentele se imitau reciproc, preluând firul melodic. Datorită cantabilității, uneori, gândul mă ducea la o arie de operă romantică. Alteori, pasajele de virtuozitate, în legato, ale clarinetului, trilurile, ori salturile intervalice mari, exultau sub aspect tehnic.
Ultima lucrare cântată a fost Rapsodia nr. 1 pentru clarinet și pian (La premier Rhapsodie pour Clarinette en si bemol) de Claude Debussy, compusă în 1910; o piesă impresionistă, plină de rafinament și nuanțe subtile. Lucrarea a fost scrisă la cererea lui Gabriel Fauré. Atmosfera piesei amintește de muzica lui George Enescu.
Rapsodia, ca piesă instrumentală, "se axează pe principiul joncțional, de succesiune a mai multor episoade muzicale"[6]. De asemenea, se observă prezența elementului epic, ce s-a păstrat sub formă de introduceri sau incursiuni de liberă exprimare, un fel de "recitativ" ad libitum, amensural, având proprietățile unui discurs de virtuozitate instrumentală. Stilul Rapsodiei lui Debussy tinde spre claritate, către renunțarea la aglomerări sonore, spre o mai multă melodicitate și precizie sintactică. Se resimt influențele din perioada creării L'apres midi d'un faune (După amiaza unui faun). Rapsodia are o structură sintactică de esență liberă.
Piesa s-a deschis cu o introducere, în care clarinetul expunea o melodie de natură improvizatorică, pianul având rolul de a colora acest monolog visător și totodată capricios, prin mijloacele unei subtile palete armonice și dinamice. Ambitusul larg, varietatea desenului ritmic, cât și desfășurarea pe un acompaniament de figurații egale, cu diferite transformări armonice, confereau un anume lirism și o mare atractivitate. Agil au sunat figurațiile în triolete realizate de Daniel Dumitrașcu, creând sonorități vibrante, precum un ușor legănat. Mișcarea cromatică din bas se constituia într-o linie melodică relevantă. Apoi, percepeam acel scurt monolog de virtuozitate al clarinetului solo. Impresionante pasajele de virtuozitate, cântate cu o tehnică transcendentală de către Petru Pane. Interpreții Rapsodiei au sesizat și relevat cu măiestrie folosirea anticipărilor tematice și a întrepătrunderilor motivice. Freneticul final al piesei a solicitat atât imaginația interpreților, cât și capacitatea lor de a crea ample și rapide fluctuații dinamice. Totodată, au fost redate cu fidelitate, toate intențiile compozitorului, notate în partitură, precum: un peu retenu, a tempo, perdendosi, le double plus vite, a reveusement lent; leger et harmonieux; expressif, un peu en dehors; delicatement; doux et penetrant.
Varianta cu acompaniament orchestral a Rapsodiei nr. 1 este mult mai colorată, deosebit de frumoasă.
După aplauze puternice, la cererea publicului, clarinetistul Petru Pane și pianistul Daniel Dumitrașcu au cântat strălucitor cunoscutul Csardas de Vittorio Monti, în versiunea pentru clarinet și pian.
Publicul prezent la sala Ateneului Român a apreciat călduros, prin aplauze îndelungate, prestația celor doi tineri artiști de mare viitor.
NOTE
[1] Clarinetistul Petru Pane este unul dintre cei mai reprezentativi tineri muzicieni ai generației sale. La numai 19 ani, a câștigat peste 15 premii I la concursuri naționale și internaționale și a cântat în postură solistică alături de peste 10 orchestre. Absolvent al Colegiului Național de Muzică George Enescu (clasa prof. Ovidiu Căplescu), în prezent este student la Universitatea Națională de Muzică București, secțiile clarinet (clasa conf. univ. dr. Emil Vișenescu) și dirijat orchestră (clasa maestrului Cristian Mandeal). De-a lungul timpului a beneficiat de îndrumarea mai multor soliști și profesori internaționali de excepție, precum Fabio di Casola (Zürich), Florent Héau (Paris), Spyros Mourikis (Atena), Tibor Reman (UdK Berlin), Tomaž Močilnik (Frankfurt), Hermann Stepánsson (Stockholm), Nicolas Baldeyrou (Lyon), Francis Benda (Basel). Petru Pane este laureat cu Premiul I la prestigiosul concurs de la Sofia Sava Dimitrov International Clarinet Competition, iar în anul 2022 a câștigat Premiul I la concursurile USA International Music Competition (Atlanta), Swiss International Music Competition (Lugano), Caneres International Music Competition (Viena), Concursul Internațional de Interpretare Instrumentală și Vocală (Oradea, România), Birmingham International Music Competition, VCMA Vienna Competition și Euterpe Music Awards (Berlin, 2023). Petru Pane a debutat ca solist la vârsta de 14 ani, sub bagheta lui Ovidiu Bălan. De atunci și până în prezent a fost invitat alături de ansambluri precum Orchestra Națională de Cameră Chișinău, Vratsa Symphony Orchestra (Bulgaria), Orchestra Română de Tineret, filarmonicile din Cluj, Sibiu, Craiova, Oradea, Bacău, Pitești, Botoșani, Râmnicu Vâlcea, Târgu Mureș, Ploiești, cântând sub bagheta unor dirijori precum Cristian Mandeal, Gabriel Bebeșelea și Gheorghe Costin. A susținut recitaluri la Berlin (Konzerthaus, Kleiner Saal), Atena (Parnassos Hall), Istanbul (Surreya Hall), Londra (Sala George Enescu), New York (Sala ICR NY), Viena și Berlin (sălile de concert ale ambasadelor), București (Ateneul Român), alături de pianiștii Andrei Licareț, Eva Garet, Oxana Corjos și Daniel Dumitrașcu. În aprilie 2021, a susținut un prim turneu național în calitate de solist, cu Preludii dansante pentru clarinet și orchestră de Witold Lutosławski, turneu promovat de Institutul Polonez din București, continuând în următorul an ca solist al Concertului pentru clarinet și orchestră de Aaron Copland. De asemenea, este protagonist al turneului național O harpă de poveste, inițiat în 2020, alături de harpista Maria Bîldea și reiterat în anii următori alături de Adriana Cazacu. Activitatea sa interpretativă s-a extins din momentul în care a câștigat audiția pentru partida de clarinet din cadrul Orchestrei Române de Tineret, devenind, la numai 16 ani, cel mai tânăr suflător din istoricul orchestrei, alături de care s-a aflat pe mari scene: Festivalul George Enescu (edițiile 2021, 2023), Young Euro Classic (Berlin, 2023) sau Festivalul Schleswig-Holstein, (Elbphilharmonie Hamburg, 2022). Este câștigătorul burselor SoNoRo (Traunstein, 2022), Career Project Prize - Tizziano Rosetti Music Academy (Lugano, 2023), Tibor Varga Academy (Sion, 2023) și Moștenitorii României Muzicale (București, 2022, 2023, 2024), iar recent a realizat înregistrări speciale cu integrala sonatelor de Brahms, pentru Radio România Muzical. În septembrie 2023 a concertat ca solist, alături de Romanian Chamber Orchestra, în Festivalul Internațional George Enescu, iar în ianuarie 2024, a interpretat formidabilul Concert pentru clarinet și orchestră de Aurel Stroe, alături de Filarmonica din Sibiu, în cadrul evenimentului dedicat Zilei Culturii Naționale.
[2] Pianistul Daniel Dumitrașcu este proaspăt absolvent al studiilor de licență, la Academia Regală Daneză de Muzică din Copenhaga (clasa Emil Gryetsen) și la Universitatea Națională de Muzică din București (clasa Viniciu Moroianu). Daniel a început să cânte la pian la vârsta de șase ani, obținând: Premiul I la Concursul Internațional de Muzică din Franța (Paris, 2009) sau Premiul Special al Juriului la Concursul Internațional de Interpreți de Muzică Grand Music (Paris, 2012). În iulie 2022, revine în capitala Franței, debutând la renumita Salle Cortot în cadrul Academiei Internaționale de Muzică din Paris. Daniel și-a făcut debutul ca solist cu orchestra la vârsta de 16 ani, alături de Orchestra Filarmonicii Paul Constantinescu din Ploiești, cântând sub bagheta unor dirijori precum Tiberiu Soare, Cristian Spătaru, Riku Okamoto, Alexandru Ganea. De asemenea, Daniel susține constant recitaluri solo sau în ansambluri camerale, urcând pe scene din România, Franța, Italia, Grecia, Austria, Olanda, Danemarca și Germania. Daniel a fost bursier în programul Tinere Talente, organizat de Fundația Regală Margareta a României, bursier al programului SoNoRo și bursier al Uniunii Muzicienilor Interpreți din România. De-a lungul anilor, a avut oportunitatea de a studia și de a participa la masterclass-uri cu pianiști renumiți precum: Dirk Mommertz, Marianna Shirinyan, Can Çakmur, Josu de Solaun, Roland Präll, Thomas Bockheller, Diana Ketler, Aurelia Vișovan și mulți alții.
[3] Proiectul Moștenitorii României muzicale este organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, s-a dezvoltat în ultimii ani în două direcții. Prima dintre acestea își propune să-i aducă pe scene prestigioase românești pe tinerii și excepționalii muzicieni ai României, artiști care desfășoară o importantă activitate în străinătate, dar pe care publicul românesc are șansa de a-i asculta prea rar acasă. Recitalurile din acest proiect se adresează unui public larg, cu un repertoriu accesibil și cu o durată de o oră, fără pauză. Din anul 2018 și până în prezent au avut loc peste 30 de concerte și recitaluri: violoncelistul Andrei Ioniță, violonista Ioana Cristina Goicea, violoncelistul Valentin Răduțiu, pianiștii Florian Mitrea, Adela Liculescu, Axia Marinescu - sunt doar câțiva dintre protagoniști. Sub egida aceluiași proiect, au apărut și trei albume la Editura Casa Radio, cuprinzând evoluții din recitaluri sau înregistrări realizate în cadrul proiectului. A doua direcție de dezvoltare este bursa Moștenitorii României Muzicale (4500 euro). În 2020, Radio România Muzical și Rotary Club Pipera au inițiat și bursa Moștenitorii României muzicale, pentru tineri muzicieni cu vârste între 16 și 24 ani. Câștigători ai bursei au fost pianistul Cadmiel Boțac (2020), violoncelistul Cornelius Zirbo (2021), pianista Kira Frolu (2022), pianistul Nil Mladin (2023) și violoncelistul Jan Sekaci (2024). Dincolo de premiul în bani, pentru finaliștii competiției, membrii juriului, conducători ai principalelor instituții muzicale din România, au oferit și beneficii profesionale - recitaluri, concerte, înregistrări, cum a fost cazul și pentru Petru Pane.
[4] Ștefănescu, Ioana: O istorie a muzicii universale, vol. 3, Editura Fundației Culturale Române, București, 1998, pag. 462.
[5] revista.amtap.md/rojnoveanu_Rapsodia_pentru_clarinet_si_pian_Debussy_in_lumina_evolutiei_genului_de_rapsodie.pdf
* wikipedia.org/Fantasiestücke,_Op._73
** wikipedia.org/Clarinet_Sonatas_(Brahms)
*** wikipedia.org/Clarinet_Sonata_(Saint-Saens)
**** wikipedia.org/Premiere_rhapsodie