Am mai avut ocazia să o ascult pe soprana Cleopatra David [1] alături de muzicieni de la Filarmonica George Enescu, în câteva recitaluri camerale foarte reușite (La Serva Padrona de Pergolesi - la sala Dalles și Bach, Colegul de birou - la Casa Bolintineanu «La Villa» din București).
La Biserica anglicană The Resurrection din București, am asistat cu mare satisfacție la un eveniment cultural deosebit, o călătorie în universul compozitorului Gustav Mahler, o aventură în care muzica spune o poveste despre iubire, căutare spirituală și idealuri umane.
Acustica din interiorul bisericii - un locaș de mici dimensiuni, însă foarte primitor - era una foarte bună, datorită lambriurilor și a formei de boltă a tavanului. Membrii formației camerale cântau pe instrumente de calitate. Ei foloseau pupitre dotate cu leduri.
Lucrările din programul serii muzicale, cântate de acești artiști, au sublimat practic forța marilor desfășurări orchestrale, în delicatețea muzicii de cameră. Astfel, experiența frumuseții, concretizată în sunet, poezie, energie, și sinceritate s-au întrunit cu prisosință în concertul intitulat Scrisoare de dragoste. Într-adevăr, muzica Adagietto-ului a fost adesea folosită pentru a însoți scenele romantice din filme. În această a patra parte a Simfoniei nr. 5, "timpul pare să se oprească, când o asculți. Este o meditație extrem de poetică asupra celor mai profunde senzații de a te simți viu în univers, de a avea un loc în nemărginirea și frumusețea creației divine. Este, de asemenea, foarte posibil, un cântec de dragoste fără cuvinte."[2] Adagietto este o expresie a iubirii nemuritoare a lui Gustav Mahler pentru soția sa Alma Schindler - una dintre cele mai frumoase femei din Viena, mult mai tânără decât Gustav, ea însăși o compozitoare și o pianistă cunoscută a vremii. Ascultând această muzică, simți o atemporalitate extatică, până când fluxul sonor se reduce la un singur sunet - "la". Potrivit unei scrisori pe care i-a trimis-o dirijorului olandez Willem Mengelberg, compozitorul a lăsat o mică poezie dedicată soției sale: Cât te iubesc, raza mea de soare, / Nu pot să-ți-o spun în cuvinte. / Pot doar să mă vait ție / de dorul meu, de dragostea mea, și de bucuria mea! Interesant este faptul că acest text poate fi cântat în limba germană cu ușurință, pe melodia primei teme a Adagietto-ului, începând cu anacruza măsurii a treia, confirmând sugestia că, într-adevăr, Gustav Mahler își declara astfel, prin muzica sa, dragostea lui pentru Alma.
Ideea aranjamentului (Josef Stastny) pentru cvartet de coarde a acestui Adagietto este în concordanță cu orchestrația originală a părții, acolo unde din întreg ansamblul simfonic muzica se rezumă a fi cântată doar de instrumentele cu coarde (inclusiv harpa).
În interpretarea oferită de cvartetul cu coarde, simțeam materializarea indicațiilor de expresie și a celor tehnice incluse în partitura Adagietto-ului: Fliessender (fluent), mit Empfindung (cu sentiment), mit Wärme (cu căldură), morendo, grosser Ton (cu ton plin), züruckhaltend (rezervat), zögernd (ezitând), viel Bogen wechseln (schimbând multe arcușe).
Gustav Mahler rezona de altfel, cu versurile lui Friedrich Rückert din poezia Dacă iubești doar de dragul frumuseții? ca expresie a dragostei sale pentru Alma: "Iubești frumusețea, oh, nu mă iubi! / Iubește soarele, poartă păr auriu! / Iubești tinerețea, o, nu mă iubi! / Iubește primăvara, care este tânără în fiecare an! / Iubești comorile, oh, nu mă iubi! / Draga sirenă, are o mulțime de perle clare! / Iubești iubirea, oh, da, iubește-mă! / Mă iubesc mereu, te iubesc pentru totdeauna."[3]
La biserica Anglicană ascultam acest Adagietto început cu pizzicato-ul armonios al violoncelului, care crea atmosfera. Încet, ca de nicăieri apărea tema pe rând la viori. La un moment dat, când zbuciumul creștea, violoncelul cânta și el con arco.
Artiștii instrumentiști ai Filarmonicii George Enescu, au umplut spațiul interior al bisericii anglicane cu sunete aurite. Generau introspecție.
Odată indusă această emoție, a doua lucrare a serii a venit firesc. Soprana Cleopatra David s-a alăturat cvartetului, intonând splendidele lieduri din ciclul Rückert-Lieder, cinci cântece compuse între anii 1901 și 1904 pe versurile poetului german Friedrich Rückert. Ascultam o voce caldă, arcuind fraza romantică plină de afecțiune. Muzica lui Mahler te purta dinspre detașare și melancolie, către impresia de acceptare serenă a condiției umane. Am audiat astfel lied-urile: Iubește frumusețea (Liebst du um Schönheit), Nu-mi privi cântările! (Blicke mir nicht in die Lieder!), Am simțit mireasma de tei (Ich atmet' einen linden Duft!), La miez de noapte (Um Mitternacht), M-am rătăcit de lume (Ich bin der Welt abhanden gekommen. Ascultam firul melodic limpede pe versuri intimiste: M-am rătăcit de lume departe, / Cu care-am risipit cândva destule clipe, / De mult ea n-a mai prins de veste / Și poate crede că m-am stins de tot sub stele. / Dar nici nu-mi pasă dacă-n gândul ei / Căci n-am ce spune, nici ce-i dovedi / Eu pentru lume sunt pierdut oricum. / Sunt mort de zgomotul ei fără tihnă, / Și-n pacea mea adâncă mă odihnesc / Trăiesc doar singur, sus, în cerul meu / În dragostea și-n cântecul meu, sfânt.
Cu o dicție clară (consoanele finale pronunțate reliefat) și o liniște lăuntrică, foarte expresivă și cu agogică elegantă. Cleopatra David a impresionat publicul prin rafinament. Vocea ei bine stăpânită în toate registrele era însoțită de un vibrato delicat. Salturi intervalice mari erau luate cu ușurință. Totodată, imitațiile dintre instrumente și voce curgeau firesc, fie în privința afirmării unor teme, fie în cea a figurațiilor.
Interpreții cântau cu o imensă bucurie. Unitatea și omogenitatea formației derivă mai ales din experiența interpreților. Pentru a se coordona cât mai bine, violoncelistul Eugen-Bogdan Popa conducea prin gesturi și mimică.
A urmat Bucuriile cerești din Simfonia nr. 4 de Gustav Mahler, vocea sopranei Cleopatra David înălțându-se senin, iar acompaniamentul cvartetului creând un ambient armonios. Frumoase schimbările metrice, tenta pastorală, ușor dansantă. Remarcam sublinierile cu acele sforzando-uri, realizate împreună. Textul versificat spune: "Noi gustăm bucuria din ceruri, / Și lumii i-am spus rămas bun, / Nici zgomot, nici vuiet / Nu suie spre nouri ,/ Totul e pace și har împrejur / Trăim ca niște îngeri pe lume, / Și totuși de veselie suntem plini, / Sărim și dansăm, / Cântăm și visăm."
Ultima lucrare interpretată a fost Cântecul Mariettei (Mariettalied) actul V, scena 5, din opera Die tote Stadt (Orașul mort) op. 12 de Erich Wolfgang Korngold (în aranjamentul lui Bengt Forsberg). Libretul operei a fost creat pe baza romanul simbolist Dead Bruges a lui Georges Rodenbach.
Aria Mariettalied este momentul când dansatoarea Marietta intră în camera lui Paul și, pentru că seamănă foarte mult cu Marie, soția defunctă, ea reușește să-l captiveze, dându-i lăuta răposatei sale soții și o eșarfă, pentru ca impresia asemănării să fie și mai puternică.
În această arie, soprana Cleopatra David, prin vocea ei splendid timbrată, printr-o emisie fără urmă de forțare în acute (si bemol din octava a doua), artista a dezvăluit sentimentele dureroase ale personajului. Încheierile de frază cu acel vibrato și filajul natural, alături de tempo-ul lent au adus multă pace în sufletele auditoriului. "Fericire ce mi-ai rămas, / Vino iar, iubire-al meu glas. / Seara cade-ntr-un oftat, / Tu-mi ești zi și lum' în prag. / Tremur, inimi bat în freamăt, / Speranța-n ceruri se înalță. / Ce trist și dulce e acest cânt.../ E cântecul iubirii sfinte, / Ce trebuie să moară-n vânt."
Remarcabil acompaniamentul subtil realizat de muzicienii Natalia Pancec - vioară, Ana-Maria Tănase - vioară, Marius Nițu - violă, Eugen-Bogdan Popa - violoncel și pianista Anamaria Biaciu-Popa.
Un recital cu muzică încărcată de sentimentul iubirii, splendid aleasă, pentru suflete sensibile, cântată cu dăruire și înalt profesionalism.
NOTE
[1] Soprana Cleopatra David este un muzician și eseist remarcabil. S-a născut într-o veche familie de intelectuali și artiști români. Cariera sopranei s-a concentrat, în ultimii ani, pe consolidarea sectorului cultural independent din România, cu predilecție în producția de operă. Cleopatra David a absolvit cursurile universitare și de Master ale Universității Naționale de Muzică din București. S-a specializat apoi în canto, actorie și dirijat coral cu: George Emil Crăsnaru, Claudia Eder, Sabin Păutza, Mariana Nicolesco Laurie Reviol, Vincenzo Liotta, Christian Badea, Viorica Cortez, Vasile Moldoveanu și Marina Krilovici. Cleopatra David este câștigătoarea Premiului I la rezidența artistică EUbyLakes, organizată cu sprijinul Comisiei Europene. În anul 2010 a obținut titlul științific de Doctor, cu lucrarea Influențe ale culturii și muzicii indiene in creația muzicală a secolului XX, sub conducerea Prof. univ. dr. Octavian Nemescu. Pentru definitivarea doctoratului a studiat muzică clasică indiană în New Delhi, India, cu Padma Shri Prof. Dr. Leela Omchery. Este prezentă în calitate de solist vocal (soprană) în spectacole de operă, recitaluri și concerte pe numeroase scene din țară, precum și în șări ca: Franța, Marea Britanie, Italia, Finlanda, Armenia și India. Este membru fondator al Sangit Chamber Ensemble și al Asociației Nirmal Art. Din 2007, Cleopatra David, publică articole, cronici muzicale și studii în revistele Actualitatea muzicală, Muzica și pe site-ul Portalului cultural Liternet.ro. În anul 2024 a fost artist în rezidență la Cité Internationale des Arts din Paris, cu o bursă oferită de Institutul Cultural Român.
[2] Michael Clive - articolul Mahler: Adagietto-ul din Simfonia nr. 5, apărut la 26 martie 2021.
utahsymphony.org/mahler-adagietto-from-symphony-no-5/
[3] Friedrich Rückert: Dacă iubești doar de dragul frumuseții? (Liebst du um Schönheit) - ieder.net/
Friedrich Rückert a fost un poet, traducător și profesor german de limbi orientale. S-a născut la Schweinfurt și era fiul cel mare al unui avocat. A fost educat la gimnaziul local și la universitățile din Würzburg și Heidelberg.
*berliner-philharmoniker.de/gustav-and-alma-mahler/
*Fotografiile au fost realizate de Alin Iavorenciuc.