Să revenim puțin mai înainte. Totul a pornit de la un articol din revista Time despre cum OpenAI a subcontractat moderatori de conținut din Kenya pentru a filtra materiale toxice, traumatizante, care urmau să "antreneze" inteligența artificială. Ne-a lovit tema asta. Când tehnologia e construită cu preț uman, dar nimeni nu vrea să vorbească despre asta. Ne-a dus cu gândul la ce s-ar întâmpla dacă un astfel de om ar muri. Iar compania ar vrea doar să "claseze" totul, repede, curat, eficient. Asta a fost sâmburele. Așa că am continuat să citim obsesiv despre inteligența artificială, despre burnout, despre cum se mută etica în cloud.
Apoi, tot în 2023, Horia a început să citească Carrie de Stephen King. Și ne-am dat seama că structura, o poveste spusă prin declarații, interviuri, relatări, se potrivește la fix pentru un film fără buget. Și la fel de bine cu ideea noastră cu AI-ul și mușamalizarea. Am început să aruncăm articole unul altuia, să le discutăm, să le analizăm. Și ne-am dat seama că avem ceva din ce în ce mai clar, ceva care poate să doară. Într-un viitor foarte apropiat. Ceva care seamănă cu viața de zi cu zi, cu alegerile pe care le facem ca angajați, ca cetățeni, ca indivizi conectați la o lume digitală care ne scapă printre degete.
Scenariul final l-a scris Horia într-o perioadă scurtă, în paralel cu joburile noastre. Apoi l-am rescris până a ajuns la forma care ne-a mulțumit. Doar interviuri, nicio scenă explicativă, nicio reconstituire. Doar fețe, voci, ezitări. Am vrut să nu oferim publicului nimic de care să se simtă sigur. Asta a fost una dintre deciziile cele mai grele, să nu arătăm nimic din viața personală a jurnalistului sau a victimei. Să le construim doar prin ochii celorlalți.
Daniel Popa, care joacă rolul principal, al lui Gabriel Vânătoru, a fost primul căruia i-am spus ideea. Ne-a zis imediat că e o nebunie. Apoi a acceptat. A venit cu sugestii, cu nuanțe, cu o scenă finală care a rămas în film. Ne-a ajutat enorm să conturăm acest personaj care nu e neapărat simpatic, dar e necesar. Care te trage de mânecă, nu ca să-ți spună adevărul, ci ca să te facă să-l cauți tu.
N-am avut buget. Am filmat în cinci weekenduri, de vineri până duminică. Echipa era formată din noi doi, Daniel, Teo la sunet și mulți alți actori minunați care au acceptat să vină pro bono, să ne ofere din timpul, energia și talentul lor. Nu am avut director de imagine, Horia a făcut și asta. Nici machiaj, sau recuzită. Cu astea au venit tot actorii. Am avut doua camere, una împrumutată, niște lumini, și locații de la oameni care au crezut în noi și în poveste.
La montaj, Alexandra Băbău ne-a ajutat să legăm toate aceste discuții într-un flux care să pară natural. Am tăiat mult. Ne-am dat seama că, paradoxal, filmul devenea mai viu cu mai puțin. Am păstrat pauzele, ezitările, privirile care evită camera. Asta a făcut ca filmul să se simtă ca un documentar real. Mulți oameni ne-au spus, după proiecții, că abia când a apărut Emilian Oprea pe ecran și-au dat seama că e ficțiune. Alții au crezut până la final că este un documentar per se.
Premiul de la TIFF 2024 (Premiul pentru Lungmetraj din cadrul competiției Zilelor Filmului Românesc) a venit ca un val peste noi. Nu ne așteptam. Ne bucuram că a fost selectat. Apoi am văzut sala plină la Cinema Arta, înghețată în fotolii, urmărind 100 de minute de interviuri. Încă nu ne vine să credem că un film atât de "mic" a putut ajunge atât de departe. Ne-a încurajat să credem că, uneori, povestea bate forma. Că publicul vrea mai mult decât entertainment. Că există loc pentru cinema care incomodează, care naște întrebări. Clasat e un film despre AI. Despre cum se ascund lucruri sub preș. Despre tăcerea complice. Despre limbajul de PR care sună empatic, dar nu spune nimic. Despre cum, uneori, cel mai periculos nu e că un om moare, ci că nimeni nu mai întreabă de ce.
Dar lupta cea mai grea, paradoxal, a venit abia după TIFF și după premiu. Cum să aducem filmul în fața publicului? Cum ieșim din bula festivalurilor? Cum convingem un distribuitor să preia un "faux documentary" în care nu se întâmplă nimic spectaculos?
Așa că am ales să facem iar o nebunie și să-l lansăm noi, online, cu un preț de acces de 29 de lei. Dacă ne iese, reușim să recuperăm toată investiția și să sperăm că vom face următorul film în toamnă. Dar aici avem nevoie de ajutorul vostru. De orice like, click, share. Pentru că vrem ca filmul să ajungă la oameni. Oameni care simt că filmul poate fi și o întrebare. Pentru că e o poveste necesară.
Asta sperăm să rămână din Clasat, de fapt. Un gând. O întrebare. Un gest mic care nu se uită.
Pentru că dacă nimeni nu mai întreabă nimic, e posibil ca într-o zi să ni se pară normal să tăcem. Tot timpul.
Dacă te-am făcut curios, poți vedea Clasat doar online, începând cu 24 aprilie 2025. Pentru 4 zile. Sau cât ne vor lăsa.
Pe clasat.ro.
Notă: Filmul Clasat va fi lansat doar online, pe 24 aprilie 2025, pe clasat.ro în sistem VOD, și va fi disponibil doar 4 zile. Prețul unui bilet pentru vizionare va fi de 29 lei.