Pe scena Ateneului Român au cântat de asemenea, Corul de Copii și Tineret «Symbol-Jean Lupu», dirijor Luminița Guțanu. Cele două orchestre așezate simetric, de-a dreapta și de-a stânga pupitrului dirijoral, au avut drept concertmaiștrii pe Liviu Prunaru (invitat) și pe Rafael Butaru. Au mai participat: Joidy Blanco - flaut; Adrian Petrescu - oboi și oboe d'amore; Oleg Bălănuță - oboi, oboe d'amore și corn englez; Mihai Zamfir - corn englez; Csata István - viola da gamba; Eduard Antal - orgă; Mihai Murariu - clavecin; Mădălina Fara - violoncel; Olivia Iancu și Claudiu Lobonț - archlute. Rolurile unor personaje biblice au fost interpretate astfel: Petrus, Pilatus - Ștefan Lamatic; Iuda, Pontifex 1 - Dan Macavei; Pontifex 2 - Cristian Băbuță; Ancila 1 (slujnica 1) - Alina Bosovici; Ancila 2 (slujnica 2) - Alda Macri; Uxor Pilati - Lavinia Mamot; Testis 1 (martor 1) - Natalia Băbuță; Testis 2 (martor 2) - Florian Costea.
Un eveniment muzical înălțător, memorabil, realizat profesionist. De-a dreapta și de-a stânga scenei erau două ecrane mari pe care publicul putea vedea traducerea textului original din limba germană.
Patimile după Matei [1] este cea mai extinsă lucrare a lui Johann Sebastian Bach. Reprezintă un punct culminant al muzicii bisericești protestante, o lucrare scrisă în epoca de aur a contrapunctului Baroc. Premiera a avut loc la 11 aprilie 1729 (Vinerea Mare) în Biserica Thomaskirche (Sfântul Toma) din Leipzig. Apoi, s-a așternut uitarea, timp de un secol. Compozitorul Felix Mendelssohn a readus în public lucrarea, interpretând-o în concertul din 21 martie 1829, la Singakademie din Berlin. "Aceasta este cea mai mare creație muzicală creștină!" (Mendelssohn). Matthäuspassion a devenit un suprem eveniment al vieții de concert bisericești și laice, cea mai dramatică lucrare din câte s-au scris vreodată, despre judecata și crucificare lui Iisus Hristos.
Prima parte (după povestirile evanghelistului Matei, Capitolele 26 și 27) se desfășoară până la nararea momentului lepădării lui Petru, și cuprinde patru secțiuni: 1. Complotul îndreptat împotriva lui Iisus; 2. Trădarea lui Iuda; 3. Cina cea de taină; 4. Noaptea din grădina Ghetsimani și arestarea. A doua parte a textului libretistului Christian Friedrich Picander (cu modificările aduse de J.S. Bach) conține: 1. Sentința la moarte dată de mulțime; 2. Patimile; 3. Crucificarea; 4. Înmormântarea. Pe parcursul oratoriului apar și alte personaje precum: judecătorul suprem Pilat, soția lui, cele două slujnice care descoperă identitatea lui Petru, martori, soldați, femei credincioase, și personajul colectiv - poporul. Acesta din urmă, manifestă două atitudini opuse: clocotind de ură și compătimitor (cele două grupuri corale).
Lucrarea se desfășoară pe trei planuri distincte și totodată interdependente: I. planul istoric; II. planul reacției individuale la evenimentele relatate; III. planul reflexiv și teologic. Primul plan cuprinde nararea textului biblic, sub forma recitativului evanghelistului. În cel de al doilea sunt prezente ariile cu recitativ. În cel de al treilea plan, coralele evidențiază conștiința comună a credincioșilor.
Pentru a înlesni o astfel de experiență, mijloacele tehnice folosite de Johann Sebastian Bach depășesc limitele cunoscute la vremea sa: două orchestre și două coruri, peste care se suprapune un al treilea cor de copii (în fresca monumentală introductivă), fapt unic în istoria genului. De asemenea, sunt utilizate combinații timbrale interesante la vremea aceea: instrumente dintre cele mai diverse, precum viola da gamba, archlute și mai multe specii de oboi (oboe d'amore, oboe da caccia).
Dirijorul Gabriel Bebeșelea, a condus acest imens aparat vocal-simfonic, și a urmărit cu finețe pe soliști demonstrând o excelentă stăpânire a unei partituri complexe. Pentru a fi mai sugestiv, a dirijat doar cu mâinile, fără baghetă.
Scena fiind limitată ca spațiu, corul de copii a pătruns în sală între loji,
apoi, a coborât în hol. A revenit în fața scenei, la momentul coral nr. 29 - cel care a încheiat prima parte a oratoriului -, cântând angelic: Jelește-ți, om, păcatul greu, / Pentru aceasta, Dumnezeu / Trimise Salvatorul; / Și din Fecioară S-a născut, / Fără prihană, pe pământ, /Spre-a fi Mijlocitorul. / Iar morților viață le-a dat.
Unii cântăreți protagoniști veneau din spatele orchestrelor în prim plan, atunci când aveau de interpretat un moment solistic, apoi se retrăgeau.
Doar cei doi soliști - cel cu rolul evanghelistului și cel cu rolul lui Iisus - rămâneau permanent în față, în stânga dirijorului.
Basul Cristian Hodrea, iniția cu o voce profundă și penetrantă Vox Christi (vocea lui Hristos), prin recitative accompagnato distinctive. Acestea erau acompaniate atât de către clavecin, cât și de instrumentele cu coarde ale primei orchestre. Admirabile acele pedale (note prelungi), care susțineau și subliniau (evidențiando) anumite cuvinte ale solistului, creând astfel un efect adesea denumit aureola lui Iisus. Cristian Hodrea a cântat cu o voce clară și dicție impecabilă acele recitativo stromentato, cu un ritm strict, și generând momente dramatice. Linia sa vocală calitativă conducea, de obicei, către o arie formală.
Recitativele reliefau cuvintele încărcate emoțional, precum: răstignire, ucide sau plânge.
Combinația timbrala dintre tenor, orgă și violă da gamba a sunat foarte topit și expresiv.
Corurile și orchestrele cântau uneori alternativ, iar în alte fragmente se uneau într-un tutti solemn omogen.
În debutul părții a doua a oratoriului, se auzea un text cântat solo și apoi reluat de către cor, vizând versuri din Cântarea Cântărilor (Capitolul 6:1): Unde s-a dus iubitul tău, o, tu cea mai frumoasă-ntre femei? Unde-a plecat al tău iubit, ca să-l căutăm și noi cu tine? Iar în partitura lui Bach: - Ah! Iisus al meu S-a dus! / - Unde-i dus prietenul, oare, / O, aleasă între fecioare?
Impresionant a sunat fiecare intervenție a contra-tenorului Valer Săbăduș, o voce superbă, intonând fraze susținute, cu timbrul specific vocii de cap (in falsetto). O tehnică vocală uluitoare, menită să servească muzica.
Cea mai emoționantă scenă (nr. 39) a oratoriului a fost Aria Erbarme dich mein Gott (Îndură-Te, Doamne / De dragul lacrimilor mele! / Uită-Te, / Inima și ochii / Plâng amar în fața Ta / Ai milă, Doamne!), aria sopranei Renata Gebe-Fugi, fiind precedată de solo-ul de vioară, al concertmaistrului Liviu Prunaru, cântat cu un sunet celest.
De asemenea, o arie extrem de pătrunzătoare (nr. 49), cântată cu deosebită sensibilitate, într-o intensitate scăzută, a fost cea a sopranei: Iubire, El vrea să moară din iubire / - nimic nu știe de păcat -/ Ca veșnica nimicire, / După ce-am fost judecat, Să nu mă ia în primire.
Pe parcursul Ariei - Dacă lacrimi ce-or să plângă / Luați-mi inima drept bir! -acompaniamentul orchestral relua mereu o formulă ritmică punctată. Observam aici absența coardelor și a basului continuo (clavecinul).
Ah, Golgota, mârșavă Golgota! / Stăpânul slavei capătă umil mormântul, / Cel Ce lumea a mântuit, / Ca un proscris e răstignit.
Cornii englezi adăugau culori proaspete discursului muzical.
Solo-ul de vioară al celuilalt concertmaistru, Rafael Butaru, a completat cu un element de virtuozitate instrumentală, aria contratenorului Valer Săbăduș.
Foarte captivante timbral au fost toate intervențiile lui Csata István, cântând cu o remarcabilă agilitate la viola da gamba.
Olivia Iancu a adus un colorit rarisim, al unui instrument de epocă, archlute (lăuta cu gât lung), întregind vocile polifoniei.
Recitative, arii, coruri, intermezzo-uri solistice instrumentale și orchestrale, precum și duete vocale, se derulau continuu, într-o atmosferă de puternic dramatism.
Concertmaistrul Rafael Butaru a condus cu fermitate ritmică una dintre cele două orchestre, interpretând și un solo veloce, deosebit de bine realizat.
O sală arhiplină, cu un public venit să asculte o muzică de înaltă spiritualitate.
Am văzut în auditoriu de asemenea, șefi ai unor culte importante din țara noastră.
Aplauze puternice, îndelungi și ovații au răsplătit un concert înălțător, memorabil.
Ne amintim de faptul că toate manuscrisele cantorului de la Tomaskirche din Laipzig, JOHANN SEBASTIAN BACH, aveau cuvintele: SDG, Soli Deo Gloria! (Slavă numai Lui Dumnezeu!)
NOTE
[1] Lucrare monumentală Patimile după Matei - în original Passio Domini nostri J.C. secundum Evangelistam Matthæum ("Patimile Domnului nostru Iisus Hristos după evanghelistul Matei") este structurată în două părți, cuprinzând 68 de momente inspirate de texte liturgice care descriu patimile Mântuitorului Iisus Hristos. Oratoriul, scris pe texte din Evanghelia după Matei, a fost compus special pentru Vinerea Mare și reprezintă, potrivit criticii, un fel de Capela sixtină a compoziției muzicale. Bach nu a numerotat secțiunile din Patimile după Matei, toate mișcări vocale, dar cercetătorii secolului al XX-lea au făcut-o.
wikipedia.org/Matthaus-Passion_(J._S._Bach).
[2] Tenorul Christoph Pfaller și-a început formarea în renumitul cor Thomanerchor din Leipzig, a absolvit Universitatea de Muzică Felix Mendelssohn Bartholdy, iar astăzi este cunoscut în special pentru interpretarea rolului Evanghelistului și pentru interpretările sale ale muzicii lui Johann Sebastian Bach. Colaborează în mod regulat cu dirijori și muzicieni renumiți, precum Hans-Christoph Rademann, Holger Speck, David Timm, Markus Kaufmann, organistul de la Gewandhaus Michael Schönheit, Felix Koch, Adam Viktora, Wolfgang Katschner, fostul cantor al bisericii Thomaskirche Gotthold Schwarz, cantorul actual Andreas Reize, și cu ansambluri precum Thomanerchor Leipzig, Filarmonica din Dresda, Lautten Compagney Berlin, Neumeyer Consort, Vocalensemble Rastatt, Gaechinger Cantorey Stuttgart, Orchestra Gewandhaus Leipzig, Ensemble Inégal și Staatskapelle Halle.
[3] Bas-baritonul Cristian Hodrea este conferențiar universitar doctor la Academia Națională de Muzică Gheorghe Dima și solist al Operei Române din Cluj-Napoca. De-a lungul carierei, a colaborat cu dirijori precum Alain Pâris, Horia Andreescu, David Crescenzi, Nicolae Moldoveanu, Sabin Păutza, Sascha Goetzel, Kurt Philippi, Victor Dumanescu, József Horváth, Cristian Sandu, Adrian Morar etc. Diversitatea rolurilor sale reflectă versatilitatea sa impresionantă, acoperind o gamă largă de stiluri și perioade muzicale, de la opera mozartiană până la complexitatea dramatică a operelor lui Wagner și Verdi.
[4] Soprana Renáta Gebe-Fügi, solistă a operei Maghiare din Cluj, și-a început cariera ca violonistă în orchestra aceleiași instituții. A câștigat Premiul I la Concursul Internațional de Canto Mozart (2017), Premiul I la Concursul Internațional de Canto Sabin V. Drăgoi (2020), Premiul II și trei premii speciale la Concursul Internațional Simándy József (2021), iar în 2024 a obținut distincții la Concursul Internațional de Canto Mirjam Helin și Concursul Internațional de Canto Éva Marton. Repertoriul cuprinde roluri din opere de Mozart, Donizetti, Verdi și Debussy.
[5] Contra-tenorul german Valer Săbăduș, de origine română, s-a născut la Arad în 15 ianuarie 1956. Familia a emigrat în Germania. A studiat inițial vioara. Apoi a studiat canto la Hochschule für Musik und Theater München, cu Gabriele Fuchs A devenit cunoscut internațional în 2012 pentru interpretarea sa remarcabilă a rolului Semira în opera Artaserse de Leonardo Vinci, pe scene importante precum cele din Nancy, Lausanne, Köln, Theater an der Wien, Théâtre des Champs-Elysées, Opéra Royal de Versailles și Concertgebouw din Amsterdam. Producția a fost înregistrată pe CD și DVD și a câștigat numeroase premii. În același an, a primit un premiu pentru CD-ul său solo Hasse Reloaded și a obținut apreciere pentru rolul Menelao în opera Elena de Francesco Cavalli, la Festivalul d'Aix-en-Provence. În 2013, a debutat remarcabil în rolul principal din Serse de Händel la Deutsche Oper am Rhein. A fost invitat la Festivalul Händel din Karlsruhe Opéra national de Paris, Grand Théâtre de Genève și Dutch National Opera din Amsterdam, opera din Köln, Staatsoper Berlin, Semperoper Dresden și Opéra Royal de Versailles.
[6] Bogdan Mihai este un tenor rossinian, apreciat pentru interpretările sale în opere rare. A strălucit în rolurile Goffredo și Carlo în Armida de Rossini, la Garsington Opera Festival, sub dirijorul David Parry. A interpretat prințul Adelberto în Adelaide di Borgogna la Rossini, Opera Festival din Pesaro, sub bagheta lui Vladimir Jurovsky, iar în Aureliano in Palmira a impresionat la festivalul de belcanto de la Martina Franca, sub conducerea lui Giacomo Sagripanti. De asemenea, a debutat în rolul Dorvil din La Scala di Seta la Concertgebouw din Amsterdam și Theatre des Champs-Élysées din Paris. De-a lungul cariere, a colaborat cu mari dirijori, precum mari dirijori precum: Alessandro De Marchi, Enrique Mazzola, Antonino Fogliani, Sir Simon Rattle, Nello Santi și George Petrou.
[7] Basul român Beniamin Pop este solist la Deutsche Oper am Rhein, din anul 2018, după ce a fost timp de două stagiuni membru al studioului de operă. Repertoriul său cuprinde roluri importante din operele lui Wolfgang Amadeus Mozart, Giuseppe Verdi, Georges Bizet, Richard Strauss, Giacomo Puccini și Piotr Ilici Ceaikovski. De asemenea, este prezent adesea pe scena de concert, unde a interpretat lucrări majore precum: Requiemul de W.A. Mozart, Elias de Felix Mendelssohn, Stabat Mater de Giachino Rossini și Messa di Gloria de G. Puccini.
* Cojocaru, Mihai: Program de sală, Filarmonica George Enescu, Stagiunea 2024/2025, 10-15 aprilie, pag. 7.