Drama excavatoarelor este aceea că mecanica lor nu protejează împotriva automatismelor familiale, confruntate cu pierderea unuia dintre membri, într-un accident stupid. De fapt, această dramă este a unei vieți liniștite, liniare și previzibile. O familie, doi copii, o firmă care susține, sub raport financiar, proiectul familial al confortului, un leasing care nu pare amenințat de nimic în viitorul apropiat, strict marcat de instinctul acumulaționist al achizițiilor de bunuri și tehnologii superioare.
Drama excavatoarelor este drama unei cinematografii care nu are nicio poveste de spus, într-o societate a bunăstării, configurată pe coordonatele unei înalte tehnologizări și aproprierii mecanismelor acesteia. Faptele se precipită abia odată cu pierderea umană, deși într-un mod care, dacă s-ar fi petrecut anterior, nu ar fi schimbat cu nimic previzibilitatea vieții calculate, măsurate, cântărite și elvețian cronometrate, înspre care aspiră și alte societăți (liniște, nu haos, sună un slogan electoral românesc). Într-adevăr, peisajul elvețian este atât de dominat de liniște, ordine, bunăstare și bună cuviință, încât stârnește aspirația înspre asemenea rai, deși unul în care câinii se află deja, eutanasiați doar pentru că latră excesiv și încurcă mecanica vieții de cuplu, în care nimeni nu și-i mai dorește, la partaj. Într-un asemenea climat, pierderea unui membru al familiei nu poate fi decât o grijă în minus, nicidecum o tragedie, așa cum pare să ne convingă, fără forță narativă, scenariul clorotic.
Coregrafia excavatoarelor roșii este doar un reflex estetic, al unei materialități luată ostatic într-o luptă moale, cu o existență fără sens -iar aceasta inclusiv sub raport cinematografic. Faptul că spectatorii nu ajung să o cunoască pe cea dispărută, cu atât mai puțin să se atașeze emoțional de ea, creează dubii asupra sentimentelor materne și paterne ale pierderii ei, devenite doar sursă pentru mecanismele lucrative ale psihoterapiei pe canapea. Excavatoarele motorizate sunt echivalentele unei umanități atent normate și reglementate, chiar dacă, pe alocuri, defectuos manevrate. Supraviețuirea devine doar o restartare. O jalnică sau o banală restartare.
