Numărând culorile - A Sudden Glimpse to Deeper Things / O neașteptată întrezărire a unor lucruri mai profunde la Festivalul Filmului European, 2025

Festivalul Filmului European își continuă tradiția în 2025 în zece orașe din România, plimbând diversitatea culturală dintr-un loc în altul (programul festivalului aici). Cele zece zile de proiecții de la București au fost inaugurate în 8 mai 2025, la Sala Luceafărul, cu un film britanic, eclectic și colorat - A Sudden Glimpse to Deeper Things, scris, filmat și regizat de Mark Cousins.

Documentarul construiește într-o cronologie arbitrară relația personală a regizorului cu artista Wilhelmina Barns-Graham, o figură a artelor vizuale din Scoția și Anglia secolului trecut care a fost ignorată de curatori și colecționari, dar nu și de Mark Cousins. Regizorul invadează jurnalele și schițele artistei pentru a oferi măcar o parte din ce era în stare să creeze creierul lui Willie. Gândirea matematică se transpune în desenele artistei și reflectă un raport strâns între cifre și culori. Sinestezia impune modul asociativ de a concepe arta și de a o realiza ulterior.


Documentarul prezintă fragmente din biografia artistei, fără a le lăsa pe acestea să domine peste analiza operei vizuale. Totuși, un detaliu biografic este decisiv și determinant în viața și opera Wilhelminei, o expediție în Alpii elvețieni devine acea experiență transformatoare care îi va împărți creația în două perioade distincte, va schimba paleta de culori și forme cu care își va picta viața. Privirea obsesivă asupra detaliilor minuscule din natură provoacă atacuri cu pensula ce sfârșesc într-o artă geometrică, calculată, dar totuși nu rigidă sau limitativă, sublimul dinamic pe care îl cunoaște în Alpi va deveni un sublim matematic în opera sa ulterioară.

Vocea regizorului analizează cadrul biografic, vechi fotografii și parcursul creativ al artistei. Vocea Wilhelminei (Tilda Swinton) parcurge jurnalul ei care consemnează ipostazele versatile în care se afla protagonista. Fie că era înconjurată de oameni sau complet izolată, anturajul nu o împiedica să lucreze. Singurătatea artistei nu constituie un factor deviant asupra creației sale. E doar un fapt. Chiar și atunci când a încercat să își amestece viața cu cineva, nu a durat mult, îi era mai ușor să amestece culorile între ele decât propria autonomie cu altcineva.

Mark Cousins nu doar aduce un tribut și o vizibilitate plasticienei, el își mărturisește obsesia pentru ea, obsesie care ajunge contagioasă și pentru spectator. Dorința de a se apropia cât mai mult de Barns-Graham este viscerală. Achiziționând picturile ei, citindu-i jurnalele și răsfoindu-i schițele, cineastul se întreabă cât de mult din ea are acum în viața lui, și dacă este oare destul pentru a o înțelege?

Originea acestui documentar este prezentată abia în final, printr-o reproducere a unei instalații realizată de regizor în onoarea pictoriței scoțiene. Două portrete, unul al tinereții și altul de la maturitatea Wilhelminei, poartă un dialog răscolitor, opoziția vârstelor și a expertizei artistice este tulburătoare, ambele au trăit aceeași experiență transformatoare cândva în Alpi, însă și-o amintesc diferit. Memoria nu mai evocă la fel de vibrant și clar starea de extaz a necunoscutului, a avalanșei de emoții, dar cel puțin există certitudinea că acel moment a avut loc.

Deși este un film documentar, având în centrul său o artistă vizuală și o suită de lucrări plastice, proiectul cinematografic devine un exercițiu estetic de revitalizare a personalității prin intervenții poetice. A Sudden Glimpse to Deeper Things nu e o intruziune în memoria Wilhelminei Barns-Graham, e un mod de a-i face dreptate cuiva care a fost neîndreptățită de comunitatea artistică, un elogiu unui alt fel de a picta, marcat de neurodiversitate și de o cogniție intensă a coloritului lumii din care făcea parte.