În intimitatea unui suflet ales - A Sudden Glimpse to Deeper Things / O neașteptată întrezărire a unor lucruri mai profunde la Festivalul Filmului European, 2025

Festivalul Filmului European a debutat, în 2025, în România, cu un film mai... special. Mult mai special. Nu că e vorba "doar" despre un documentar: A Sudden Glimpse to Deeper Things / O neașteptată întrezărire a unor lucruri mai profunde. Dar ce documentar!... Un omagiu. Un elogiu. O nobilă pomenire a personalității celei care a fost artistul vizual - scoțiana Wilhelmina Barns-Graham; un personaj cu adevărat fascinant, chiar dacă nemeritat de puțin cunoscut (datorită discreției și profunzimii sale) în circuitul zgomotos și glantz-uros al unor saloane și retrospective de mare răsunet, inclusiv (dacă nu mai ales) comercial.

Cu o neobișnuită delicatețe cinematografică, dar și o nobilă admirație, regizorul Mark Cousins s-a aplecat asupra unei opere vizuale de absolută originalitate și a căutat să pătrundă în intimitatea spirituală a artistei care a creat-o. Greu demers, dată fiind discreția personajului, existența sa socială (și chiar culturală) petrecută, cu predilecție, într-o fascinantă, densă și stimulatoare izolare, în mijlocul naturii sălbatice, aceea rară, netransformată și nepervertită de mâna omului. O aplecare asupra sinelui nobil și profund al femeii care și-a supus viața personală curiozității smerite și venerației în raport cu natura în mijlocul căreia a trăit, aducându-i - până la adânci bătrâneți - ofranda creativității sale măiastre.
 

Pe un ton dens, de o salutară lipsă de stridență, Mark Cousins pare a-și fi substituit privirea și simțirea admirativă, într-un admirabil exercițiu de empatie; dar, mai cu seamă, unui demers de dezghiocare, de înțelegere respectuos-temătoare a impulsurilor creative ce au generat opera pictoriței Wilhelmina Barns-Graham.

Relevarea tablourilor (uimitoare, pentru unul ca mine) Wilhelminei Barns-Graham decurge dintr-o biografie discretă, dibuită, dacă nu mai mult intuită... de care cineastul s-a apropiat cu grija cu care nu vrei să tulburi o picătură de apă suspendată de o stalactită sau, cumva, firul inițial al pânzei unui iluzoriu păianjen. Pentru că existența pământească, de peste 90 de ani, a artistei a decurs într-un plan secund asumat. Observarea și relația de participare intimă în peisaje de maximă simplitate, sobrietate și expresivitate a constituit filonul, suportul... în fine, vocația profundă a unei femei (genul acela pe care preferăm să-l desemnăm - din grabă, superficialitate, neînțelegere - cu termenul de "ciudată"). Cam tot secolul XX (și așa, frământat violent de crize, răsturnări, războaie și alte nenorociri) a fost astfel și nu altfel; doar că mișcarea, graba, superficialitatea, modele, automatismele, mentalitățile sau prejudecățile au lăsat în urmă o istorie falsă - oricum, plină de lucruri trecătoare, neesențiale. Or, este imensul merit al acestei formidabil(ei de) necunoscută Wilhelmina Barns-Graham, cea care a avut răbdarea, înțelepciunea și talentul de a le fixa într-o formă grafică și a le oferi umanității peste timp, drept valori la fel de importante și perene precum câmpurile englezești sau piatra din Alpii elvețieni.

Sub aspect formal, filmul este o încântare a ochiului: imagini rafinate, surprinzătoare dar nu șocante, derulate ori suprapuse în planuri și încadraturi de un desăvârșit bun gust, perfect spre a le pune în valoare. Un montaj fluent, dar dens și liniștitor, ce plimbă privitorul îndrăgostit de artă, în general - și de arta vizuală a pictoriței scoțiene în special - prin universul creat de Dumnezeu și re-creat, cu delicatețe și profundă înțelegere, de către această teribil de discretă și talentată Wilhelmina Barns-Graham. O subliniere special pentru titlul nuanțat, elegant, poetic, cuprinzând în el multitudinea de sensuri și simțiri pe care le declanșează, celor aleși, opera: A Sudden Glimpse to Deeper Things / O neașteptată întrezărire a unor lucruri mai profunde.

Un film-eveniment cultural emblematic pentru spiritul unic al Europei - acest spațiu spiritual, cu adevărat fabulos, din care ne legitimăm și la care ne întoarcem, orice s-ar întâmpla și oricum ar fi timpurile, oamenii și restul lucrurilor.

Chapeau bas!