***
Édes Anna. Roman iconic al literaturii maghiare, publicat de Dezső Kosztolányi în 1926. Édes Anna. Ultimul spectacol de teatru montat de György Harag la Újvidéki Színház (teatrul de limbă maghiară din Novi Sad), pe o dramatizare proprie (premieră: 19 decembrie 1983 - detalii aici). Édes Anna. Producție a Teatrului Maghiar de Stat Cluj (premieră 5 aprilie 2023), în regia lui István Szabó K., pe o dramatizare de Ildikó Lőkös și István Szabó K.. Spectacolul clujean a deschis Săptămâna Centenară György Harag.
Romanul / Spectacolul debutează în zilele de final ale Republicii Sovietice Ungaria, regimul comunist condus de Béla Kun, aflat la putere în Ungaria vreme de 4 luni și jumătate în 1919, al cărui final a coincis cu intrarea armatei române în Budapesta. Contextul istorico-politic e însă doar un pretext.
O familie din burghezia tocmai scăpată de emoțiile aduse de potențialitatea permanentizării unui regim comunist caută să angajeze o nouă menajeră. Doamna Vizy (Andrea Kali) are un set de reguli de la care nu se abate și un set de temeri de care nu poate scăpa (pierderea unicului copil îi provoacă ample episoade coșmarești, înscenate de István Szabó K. în scene marcate de o muzicalitate neliniștitoare și de apariția misterioasă a slujnicei Böbe (Zsuzsa Tőtszegi) mânuind un contrabas). Domnul Vizy (Zsolt Bogdán) are multă îngăduință / indiferență pentru toanele consoartei și multă grijă pentru regimul nocturn al mustății sale (într-o scenă tipică pentru tonul brechtian, cu tușe expresioniste, al montării, Zsolt Bogdán își desprinde la vedere mustața pe care o protejase cu maximă atenție până atunci). După ce, aidoma revoluției bolșevice din Ungaria, a eșuat în preluarea puterii / influenței în imobilul unde locuiește alături de familia Vizy (în al cărei serviciu se află), vecinul Ficsor (Ferenc Sinkó), acest Lopahin ratat de Budapesta, o recomandă pe Anna Édes (Eszter Román) pentru job-ul de menajeră.
Din cuvinte puține (adesea rostite aparte, într-unul dintre multele spații create cu meșteșug și imaginație de scenograful lituanian Artūras Šimonis - decoruri) și variate mijloace de expresivitate non-verbală folosite cu înțelepciune și talent, Eszter Román creionează portretul unui personaj solitar, luminos, retras, bizar. O profesionistă desăvârșită, neinteresată de timp liber sau bani, având, aparent, ca unică dorință îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. O apariție stranie într-o lume dominată de ego-uri ce se manifestă sub formă de ambiții dintre cele mai diverse.
Textul lui Dezső Kosztolányi panoramează moravurile acelei burghezii din acel spațiu geografic din acele timpuri cu cehovian umor, precizie și atenție la detalii. Avocatul Szilárd Druma (Áron Dimény) și soția sa, doamna Druma (Gizella Kicsid), doctorul Miklós Moviszter (József Bíró) și soția sa, doamna Moviszter (Réka Csutak) își vizitează vecinii, pe doamna și domnul Vizy, cinează, joacă șah (cu sticle de vodca - albele și felurite bitter-uri - negrele) și discută vrute și nevrute. Idei felurite, cele mai multe îmbibate de un puternic complex de superioritate la adresa celor percepuți a face parte din clasele inferioare. De pildă, slujnicele Etel (Andrea Vindis), Ștefi (Csilla Albert), Katica (Csilla Varga), Ilonka (Melinda Kántor) și amintita Böbe. Lor le oferă montarea lui István Szabó K. un excelent rol colectiv, cel al corului moralizator - narator - ironizator, pe muzici de Tibor Cári și versuri impecabil asortate de duo-ul Ildikó Lőkös - István Szabó K..
Anna Édes se bucură de o atenție specială. Atât din partea stăpânilor (nu e prea brutal să îi numim așa) și a prietenilor / vecinilor acestora, cât și din partea nepotului doamnei Vizy, Jancsi Patikárius (Tamás Kiss), boem pierde-vară cu vise de actorie la Hollywood-ul filmului încă mut. Inevitabilul se întâmplă între el și Anna. Încercarea ei de a evada din capcana poftelor lui Patikárius și toanelor doamnei Vizy, acceptând, de pildă, cererea în căsătorie a coșarului văduv și mult mai în vârstă Báthory (Attila Orbán), e sortită eșecului. No exit for poor (wo)men.
Ceea pare o poveste de demult doar pare că e așa ceva. În vremurile și orașele noastre, o nouă burghezie s-a născut în deceniile de pe urmă. Și reprezentanții au / am trecut printr-o mare sperietură în lunile de pe urmă. Moravurile? Ascultând excesele debitate la un pahar de familiile din blocul de locuințe imaginat de Dezső Kosztolányi (ca un soi de vapor de mici dimensiuni navigând pe ape când mai line, când mai agitate), râzând de / meditând la angoasele lor materializate, de pildă, sub forma rulourilor de lemn exterioare cu alură de baricade aplicate la toate ferestrele (scena când familia Vizy, trezită de spaima unor coșmaruri și de câteva zgomote stradale, lipește înfricoșată saltele de geamuri are un adorabil iz de Conu' Leonida!), ne cam trezim în strictă actualitate.
Nu mai e moda menajerelor, trăim era babysitters & femei la curățenie. Nu mai e loc de bucătari, dar e plin de livratori. Sunt altfel raporturile de putere decât erau acum o sută de ani? Ne comportăm cu mai multă empatie, respect, omenie?
Finalul e al Annei și al corului de slujnice. Hainele lor albe (costumele: Bianca Imelda Jeremias), măștile de copil și petele roșii în dreptul abdomenelor stăpânilor. Sângele, moartea, duhurile celor care nu vor fi vizitându-i pe cei care sunt (actori într-o comedie absurdă cu aere de bi-onorabilitate).
(Foto: István Biró)
(Timpul & Spațiul reprezentației: 1 iunie 2025 @ Sala Studio a Teatrului Maghiar de Stat Cluj)