Pe acest fond realmente plin de sugestivitate, realizat de scenografa Kupás Anna își construiește regizorul Keresztes Attila spectacolul Tango interpretând original textul arhicunoscut al dramaturgului polonez Sławomir Mroźek. Este cea mai nouă premieră a Teatrului Maghiar din Cluj (30 mai 2025), inclusă în Săptămâna Centenară Harag Gyorgy. Un spectacol puternic, debordând de vitalitate și prospețime vizionară. De fapt regizorul aplică o viziune accentuat grotescă, peste conținutul grotesc al textului. Szabó Réka, dramaturgul spectacolului, subliniază că este vorba despre "viziunea grotescă a dramei unei familii" și asta ar fi suficient, la nivelul percepției mesajului, dar drama în sine cunoaște amplitudinea unei drame universale proiectate pe lupta nicicând terminate dintre generații.
La 60 de ani de la scrierea piesei, conflictul este receptat ca tristă realitate a zilelor noastre. Vechiul și noul coexistă în sânul oricărei familii, în formă mai mult sau mai puțin agravantă. Reprezentantul tinerei generații este rebelul Artúr, fiul artistului ratat Stomil, student neîmpăcat cu ordinea lumii în care valorile trecutului au ajuns rizibile, ridicole, batjocorite. El visează cu toată ființa sa la o nouă ordine mondială bazată pe respectarea normelor etice și morale. Revolta lui se manifestă în izbucniri violente la adresa membrilor familiei aflați în degradare progresivă. Morală, vestimentară, ideologică. Gedő Zsolt realizează un personaj veridic al revoltatului dintotdeauna. De la prima lui intrare în scenă, cu voce tunătoare, se răstește la intrusul Edek, gonindu-l din casă. Dar soarta îi va da câștig de cauză lui Edek, un pui de dictator viclean care știe să profite de situație. Din revoltat sui generis, Artúr devine un învins, o victimă a propriilor sale idei și a dorinței de reformare, insul incapabil să accepte orânduirea lumii acesteia, desfrâul, corupția, degradarea valorilor. Inocent, curat la suflet, aflat la vârsta intrării în viață, el vrea să restabilească principiile, reperele morale tradiționale căzute în desuetudine pentru a avea în ce intra. Fără repere valorice lumea i se pare o anarhie dezgustătoare și revoltătoare. Artúr este un idealist chinuit, de stirpe hamletiană. S-au făcut asocieri în acest sens și trimiterea rămâne valabilă și pentru ceea ce scoate din personaj spectacolul clujean. Gedő Zsolt reușește să transmită toate aceste frământări printr-un joc interiorizat, tensionat, la limita suportabilității. Când Artúr moare, Eugeniusz, aliat cu el pentru restabilirea ordinii călcate în picioare, concluzionează că așa e mai bine pentru el. Surescitarea lui nervoasă permanentă, sensibilitatea și pretențiile sale de la o societate decadentă nu i-ar fi permis să supraviețuiască.
Conflictul e dur și deschis, fățiș, fără ascunzișuri, în gamă stridentă de critică socială acerbă. Mroźek e necruțător prin limbaj, regizorul Keresztes Attila sporește dimensiunile acestei bufonerii transformate în tragedie, prin scene izbitor contrastante, de un sadism extrem convertit în satiră până la absurd. Personajele sunt caraghioase, sunt îmbrăcate caraghios, stilurile vestimentare sunt amestecate spre a spori degringolada unei lumi în derivă, carnavalești în esență (costume: Bianca Imelda Jeremias).
Orbán Attila adoptă o atitudine duală față de personajul Eugeniusz. El îmbină firesc aparența de bătrân decrepit cu seriozitatea unui apărător al vechii ordini pătruns ilar de importanța misiei. Stomil, conturat comic de Szűcs Ervin, e o fire de artist împrăștiat, dezordonat, preocupat de experimentele lui artistice mai mult decât de cariera fiului său. Secvența cu experimentul numit "Adam și Eva", două schelete într-un cărucior landou, e adorabilă. Ca și caraghioslâcurile cu corsetul impus, cu ținuta sobră și cu ghetrele de altădată. Ca o altă regină Gertruda, Eleonora, mama lui Artúr, își trăiește senzualitatea, în interpretarea actriței Kató Emőke, cu nonșalanța îndeobște acceptată a unui adulter firesc. În replici șugubețe, de bătrânică hazlie, își acoperă tragismul propriei experiențe existențiale bunica Eugenia, interpretată de Kántor Melinda, ființa firavă care se pregătește să moară. Nurii frumoasei Ala sunt puși în evidență de tânăra Tőtszegi Zsuzsa, apariție serafică excedată de capricii și incertitudini.
O revelație consemnată ca atare a acestei montări cu Tango este creația lui Váta Lóránd în Edek. Bizar și malefic, grobian și comun, practic și nesimțit, Edek al lui Váta Lóránd este o figură hidoasă sub toate aspectele care rămâne în memoria spectatorilor prin dansul ilar din final. Sinkó Ferenc (coregraful) scoate din mișcările interpretului efecte dintre cele mai adecvate momentului după ce Edek dobândește puterea. Váta Lóránd și Orban Attila, complet crispat, execută împreună un dans macabru, satanic după toate regulile unui film horror, ajutați, firește, de muzica lui Boros Csaba, pătrunzătoare până la fiori reci. Final fulminant, așa cum trebuie să fie.
(foto: Biró István)