***
Jenő Janovics. 1872 (Ujhorod, Ucraina de azi) - 1945 (Cluj). Cineast și om de teatru. Actor, scenarist, regizor, producător, distribuitor, director. Într-o formă sau alta, legat de teatrul de limbă maghiară din Cluj vreme de aproape 50 de ani. Din 1896 și până la final (a murit în seara premierei cu Banul Bánk, spectacolul pe care îl pregătea, ca regizor, la revenirea în calitate de director al teatrului clujean).
Janovics. Spectacol al Teatrului Maghiar de Stat Cluj, în regia lui Attila Vidnyánszky jr., inspirat din viața lui Jenő Janovics, pe baza unui text de Miklós Vecsei H. și Nikolett Németh, și a improvizațiilor echipei de creație. Premieră septembrie 2024, la 2 ani și aproape jumătate după Tinerii barbari, spectacol al Teatrului Maghiar de Stat Cluj, în regia lui Vidnyánszky jr., inspirat din viața lui Béla Bartók și cea a lui Zoltán Kodály, pe baza unui text de Miklós Vecsei H. și a improvizațiilor echipei de creație. Aceeași sală Studio, aceiași autori ai decorurilor, costumelor, muzicii, coregrafiei. E drept, Janovics nu beneficiază de muzica live a ansamblului Tokos, de găsit în Tinerii barbari (apropo, ambele spectacole, alături de Romeo și Julieta din iulie 2021, adică tripleta regizată de Vidnyánszky jr. la maghiarul clujean, se află în continuare în repertoriul activ al teatrului și pot fi (re)privite în, de pildă, iunie 2025, de-a lungul TIFF-ului).
În Janovics, Csaba Csíki face un soi de zoom-in al decorului din Tinerii barbari. Sala de trecere, holul alb, semicircular, delimitat spre public de balustrada ca o bârnă de gimnastică, e așezată mai aproape de spectatori, ușile laterale se multiplică, podeaua îngăduie giumbușlucuri noi (momentul bu-hu-hu din Janovics amintește de o anumită țâșnire din adâncuri din Romeo și Julieta, ambele memorabile episoade generând deopotrivă sperieturi și hohote de râs). Éva Imre e iarăși Béla Bartók / Barbarul B., în același costum bej cu mâneci mult prea largi, cu aceeași pereche de ochelari și aceeași perucă blondă (perucile au rolul lor bine & comic stabilit în Janovics - costumele: Zsuzsanna Cs. Kiss), cu același topor în mâini și aceeași spaimă în priviri, ascultând îngrozită teribilele bătăi în ușă. Fix ca-n Tinerii barbari. De data aceasta, alături de ea, apare un bărbat masiv, cu rucsac bej în spate și peliculă neagră ieșind din salopetă, cu perucă bej și pereche de ochelari.
Miklós Bács e domnul director de teatru Janovics (aceasta e calitatea / ipostaza personajului istoric pe care se concentrează scenariul omonim al lui Miklós Vecsei H. și Nikolett Németh, puternic inspirat de jurnalul acestuia). Într-un delicios (e puțin spus) episod de un umor nebun, Loránd Farkas e domnul director (actual) Gábor Tompa. Dacă îi adăugăm pe György Harag (în a cărui Săptămâna Centenară s-a derulat reprezentația despre care e vorba în acest text) și Gyula E. Kovács, avem, în acest paragraf, toate cele 4 nume directoriale majore care au marcat istoria de 233 de ani a teatrului de limbă maghiară din Cluj.
Convenția spectacolului e următoarea: o echipă de filmare coordonată (e mult spus) de un regizor francez (Lóránd Váta e demențial în prelunga scenă a casting-ului) turnează un film despre Janovics. Mâna dreaptă a regizorului e un localnic bun la toate (Loránd Farkas dă recital în tot ce are de făcut în acest spectacol), inclusiv în ghidarea candidaților la diferitele roluri din viitoarea peliculă. Evocatul casting ocupă o lungă parte (parcă prea lungă, oarecum repetitivă, ceea ce dăunează, pe alocuri, ritmului) din prima jumătate a spectacolului. De va veni la spectacol, lumea cinematografică va adora, printre multiple hohote de râs, prestațiile unui József Bíró (selectat pentru rolul Nenea Méry, adică pompierul teatrului condus cândva de Janovics), Róbert Kardos M. (cel ce devine Antal Bürger, costumierul și croitorul aceleiași instituții), Balázs Bodolai (ah, delirantul cor al urletelor "Joacă neutru! Neutru! Neutru! Neutru-natural? Da! Nu! Neutru!"), Zsuzsa Tőtszegi ori Zsolt Gedő (spectacolul actorului care le știe și vrea pe toate). Hannah Daradics creează un contre-emploi remarcabil în chip de venerabilă tanti de la catering pe a cărei tavă tremurând ceștile de cafea fac un zgomot din altă epocă. Aparițiile episodice ale lui Tamás Kiss cu felurite chipuri și înfățișări colorează demențial un tablou deja multicolor. Cât privește personagiile costumate ca în Alien (chapeau Zsuzsanna Cs. Kiss!) ori evocarea tandră a lui Steven, cine ce mai poate spune:)? Poate doar că melodia de generic va fi, cum altfel, o ro-manea la mare modă (standing ovations pentru apariția în chip de solist a lui Zsolt Gedő și pentru vestimentația momentului!).
Pauza e prilej de țigară și filmare a spectatorilor. Imaginile înregistrate vor fi proiectate un ceas și jumătate mai târziu, pe ecranul creat ad-hoc pe o albă cortină semitransparentă. În loc de aplauze. De fapt, va fi rost și de aplauze, doar că nu atunci când tradiția recomandă. Dar ce e tradițional în montările lui Attila Vidnyánszky jr.? Cel mai mare paradox e că, privit în ansamblu, dipticul său Tinerii barbari - Janovics e fix un omagiu adus tradiției, rădăcinilor, oamenilor și momentelor pe care s-a clădit lumea de azi. Tradiția revizitată în chip netradițional.
Partea secundă, atent vegheată, pe scenă, de cameră și instrumente de ecleraj și sunet (Gedeon András și Lilla Pánczél au farmec și aplomb și întregesc, alături de Hannah Daradics, tripleta de foarte tineri membri ai distribuției spectacolului și trupei clujene), se concentrează pe teatru și istorie. Tonul e semnificativ mai sobru, dar deloc lipsit de umor. Miklós Bács aduce pe scenă omul pe care istoria îl izbește din toate părțile și care încearcă să își facă un drum în ciuda cascadei de evenimente care îi tulbură parcursul.
Suntem în anii de grație 1918-1919. Armata română ocupă, treptat, Transilvania, deci și Clujul. Istoria de limbă română vorbește de Marea Unire și de bucuria care a cuprins, printre altele, Transilvania la momentul unirii cu patria-mamă. Istoria de limba română e doar una dintre versiunile istoriei. Dacă înțelegem să acceptăm acest adevăr simplu (e drept, e greu de acceptat asta în epoca în care ne îndoim de cele mai elemente legi ale fizicii și chimiei, dar luăm drept beton armat credințele religioase și narativele istorice), atunci am putea încerca un exercițiu de empatie cu cetățenii maghiari care, printre altele, își vedeau închis teatrul din Cluj (apropo, ceea ce numim știm azi ca fiind Naționalul de limbă română al orașului a fost construit în vremuri imperiale și a găzduit, la începuturi, teatrul de limbă maghiară). Nu prea e rost de indignări la zi, ci mai degrabă de revizitări ale celor pe care le știam / credem / credeam că le știm despre trecut.
Revenind la ideea de convenție: echipa de filmare imortalizează, în cadrul spectacolului Janovics din 2025, momentul când Janovics actorul rostește monologul de pe urmă al lui Hamlet pe scena actualului Național clujean pe 1 octombrie 1919, data ultimei reprezentații cu un spectacol de limba maghiară pe acea scenă (într-un spectacol montat de Janovics, produs de un teatru condus de Janovics). Atunci, în sală, erau 2.500 de oameni (de aproape 3 ori mai mult decât capacitatea regulamentară). Acum, prin exercițiul de ingeniozitatea scenaristic-regizorală propus de echipa condusă de Attila Vidnyánszky jr., cei spre 100 de oameni din Sala Studio a Maghiarului de Stat din 2025 devin cei 2.500 din 1919. Subtilitatea acestui transfer de identitate, localizarea și temporalitatea e bijuteria ascunsă în acest nou spectacol memorabil al regizorului maghiar.
Complementar scenei centrale, Janovics propune, pentru momentul Hamlet 1 octombrie 1919, doi naratori așezați la pupitre plasate la stânga și la dreapta decorului (József Bíró și Róbert Kardos M.). Într-un moment de teatru documentar, József Bíró așază la vedere o fotografie înrămată din colecția sa personală înfățișând echipa teatrului în acea ultimă zi (la final, spectatorii se vor opri să o privească și momentul va avea ceva dintr-o discretă procesiune religioasă). De-a lungul întregului spectacol, Balázs Bodolai își reia rolul de narator din Tinerii barbari. Spre final, el redevine și vocea Béla Bartók / Barbarul B. (artificiu folosit în prima parte a evocatului spectacol), după cum Zsuzsa Tőtszegi e din nou fata / marea iubire a lui Bartók. Cele două spectacole comunică așa cum marile destine se întâlnesc, uneori.
Cuplul Janovics - Lili Poór (Csilla Albert) se alătură duo-ului Bartok - Zoltán Kodály Tinerii barbari. Există un moment când Janovics indică un episod terț dedicat lui Ady Endre (Loránd Farkas). Legendarele nume ale culturii de limbă maghiară lasă în urmă imaginea iconică formată din cele ce s-au scris și povestit despre ei și prind viață pe scena teatrului. Varietatea aiuritoare de mijloace artistice propusă de Vidnyánszky jr. include actoria în felurite chei și provenind din multiple curente de practică și gândire, muzica a tot și toate prezentă și cuprinzătoare (partea originală îi aparțină lui Dávid Mester) și o calitate a expresiei corporale și gestuale de 5 stele și jumătate (coregrafia: István Berecz). Ce și cum se spune, cântă și dansează (și) în Janovics e marele omagiu adus oamenilor și vremurilor evocate.
Cât despre prezent, o ultimă observația. La reprezentația cu Janovics din Săptămâna Centenară "György Harag", în sala cea mică a Teatrului Maghiar de Stat Cluj, au fost, printre alții, au râs, s-au emoționat și au aplaudat un actor al teatrului de limbă română clujean (Teatrul Național Lucian Blaga din Cluj-Napoca), Matei Rotaru, și o actriță activă în mediul teatral independent al orașului (Váróterem Projekt & Reactor de Creație și Experiment Cluj-Napoca), Emőke Pál. Aceasta e averea Clujului de azi. Istoria își are cumplitele sale umbre și vârfurile sale luminoase. Încercarea de a afla toate fațetele adevărului întru nerepetarea ororilor se impune. Cunoașterea adevărului include totodată și înțelegerea, prețuirea și protejarea prezentului. Departe de perfecțiune, ce avem e totuși ceea ce niciodată n-am avut. Restul depinde de noi.
(Foto: István Biró)
(Timpul & Spațiul reprezentației: 2 iunie 2025 @ Sala Studio a Teatrului Maghiar de Stat Cluj)