Ce-am văzut și mi-a plăcut la TIFF este o rubrică pe care am început-o în 2023, după ce scrisesem în 2022 două recenzii, My Father and I și Marianne and Leonard, de la Astra Film Festival. Cumva am prins curaj și, de atunci, încerc în fiecare an să pun pe hârtie câteva impresii despre filmele care mi-au plăcut cel mai mult la TIFF. Deschiderea festivalului coincide cu finalul de an școlar, când, dacă ești profesor, simți că pici de oboseală, dar cumva găsești putere și faci slalom printre ultimele lucrări pe care trebuie să le corectezi, medii, festivități de premiere. Ba mai mult, reușești cumva să convingi câțiva elevi să vină și ei la film, îți regândești timpul pe care îl ai la dispoziție și reconfigurezi traseul între casă, școală și cinematografe. Tema ediției 2025 m-a făcut să îmi doresc să merg la cât mai multe filme vechi și să le văd pe ecran mare. În ce direcție ne îndreptăm din punct de vedere al progresului și cât de bine sună viitorul sunt întrebări ale căror răspunsuri sunt anticipate de scriitori și regizori de ani de zile, dar care ni s-au părut de neimaginat la momentul apariției lor. Ce m-a atras dintre noutățile ediției 2025 a fost secțiunea Teen Spirit, o secțiune dedicată educației, a dezvoltării culturale și emoționale, aș zice eu, a tinerilor.
Teen Spirit aduce în atenția publicul tânăr, dar nu numai, probleme și situații sensibile, despre care poate prea rar se vorbește, din lipsă de educație, rușine, teama de a nu fi judecat și exclus. Filmele propuse în acestă ediție sunt: Lucia și păcatul / Little trouble girls (r. Urška Djukić, Slovenia, 2025), Fetele de la gară / The Girls at the Station (r. Juana Macías, Spania, 2024), Drum închis / Block Pass (r. Antoine Chevrollier, Franța, 2024), Suflete blindate / Kevlar Soul (r. Maria Eriksson Hecht, Suedia, 2025), Zilele noastre de glorie / Our Wildest Days (r. Vasilis Kekatos, Grecia, 2025), Cronici de tinerețe / Southern Cronicles (r. Ignas Miskinis, Lituania, 2024), Lumea dintre noi / World Between Us (r. Marie Dvořáková, Cehia / Slovacia, 2024), Dincotro bate vântul / Where the Wind Blows (r. Amel Guellaty, Tunisia, 2025). Pe lângă acestea, mai pot fi vizionate și cele cinci episoade din seria TV Studii Sociale / Social Studies, în regia lui Lauren Greenfield, apărută în 2024, dar și Rebel fără cauză / Rebel Without a Cause, filmul din 1955 regizat de Nicholas Ray. Secțiunea a fost adusă în atenția publicului cinefil chiar de la deschiderea festivalului prin proiecția filmului Christy, o producție 2025, în regia lui Brendan Canty.
Pentru prima dată în istoria TIFF-ului există un juriu tânăr, format din elevi și studenți, care va dezbate care dintre filmele acestei secțiuni merită un premiu al lor[i]. Spre marea mea bucurie, două eleve de la Colegiul Național "Gheorghe Șincai" din Cluj-Napoca au fost selectate să facă parte din acest juriu. Felicitări, Mara și Carina!
Primul film din secțiunea Teen Spirit pe care l-am văzut a fost I agries meres mas / Our Wildest Days / Zilele noastre de glorie, un film regizat de Vasilis Kekatos care semnează și regia. Filmul de debut al regizorului grec prezintă experiența pe care Chloé (Daphné Patakia) o are în timpul unei veri în care fratele ei mai mare, în urma unei dispute aprinse, o dă afară din casă. Pe drumuri, respinsă de așa-zisa ei prietenă, Chloé ajunge într-o situație critică din care nu ar fi scăpat, poate, dacă nu ar fi fost un grup de tineri care să o ajute. În urma incidentului, Chloé se alătură grupului și, împreună, străbat țara într-un camper van, oferind ajutor celor săraci. În spatele ajutorului vizibil, acela de a spăla și de a călca haine pentru cei mai puțini favorizați de viață, stă de fapt acțiunea riscantă de a recupera obiectele pe care acești oameni au fost nevoiți să le amaneteze pentru a avea din ce trăi. Zilele noastre de glorie este un film despre cei uitați de societate, un film despre iubire, revoltă, solitudine, un film care evidențiază durerea și greutățile vieții, un film despre cei marginalizați, despre neapartenență, despre libertate, despre diferite limbaje de iubire, despre neadaptare, despre conflicte familiale, despre respingere. Ritmul filmului redă tumultul, dar și momentele de liniște sufletească, în timp ce imaginea și muzica readuc speranța că în insulele de durere și tristețe din fiecare dintre noi poate exista frumusețe și vindecare.
Kevlarsjäl / Kevlar Soul / Suflete blindate spune povestea a doi frați, Alex (Josef Kersh) și Robin (Rio Svensson), orfani de mamă, care locuiesc cu un tată alcoolic și agresiv, Bo (Torkel Petersson). Chiar de la începutul filmului, Maria Eriksson Hecht pune spectatorul față în față cu dinamica și relația dintre cei doi frați care nu au pe nimeni altcineva, o relație în care Alex, fratele mai mare își asumă rolul de protector, dar și de tată, în relația cu fratele mai mic. Alex este cel care, în ciuda vârstei, are grijă ca lucrurile să funcționeze cât de cât într-o familie în care violența și lipsa de iubire predomină. Frații siamezi cum îi numește Nabil (Tyrone Michele), unul dintre prietenii lui Alex, par să fie de nedespărțit până când apare Ines (Adja Sise) de care se îndrăgostește Robin, dar care îl preferă pe Alex. Bula lor se crapă și lumea fracturată în care oricum trăiau se sparge în bucăți. Singurul limbaj de iubire pe care Robin îl cunoaște este cel al violenței. Trădarea pe care o simte din partea fratelui în momentul în care acesta începe să aibă o relație cu Ines contribuie și mai mult la manifestarea agresivității și furiei care culminează cu pornirea unui incendiu în urma căruia trei tineri mor. Nevoia de a fi ascultat, de a fi iubit, de a fi văzut pe care cei doi frați o exprimă în forme diferite de-a lungul filmului apasă greu pe sufletul spectatorului. Iubirea pe care cei doi frați și-o declară, unul verbal, celălalt tacit, dar gestual, pare să aducă alinare sufletelor rănite care caută vindecare.
Las chicas de la estación / The Girls at the Station / Fetele de la gară în regia Juanei Marcías este un film bazat pe o poveste adevărată din Palma de Mallorca. Jara (Julieta Tobío), Alex (Salua Hadra) și Miranda (María Steelman) cresc într-un centru de plasament fără să fi cunoscut vreodată iubirea necondiționată. Respinse de familie, cele trei își formează propria familie și sunt acolo una pentru alta indiferent de situația în care s-ar afla. Lipsa iubirii, a banilor, a experienței, a protecției care vine doar din partea asistenților sociali face din copiii și adolescenții din centrele de plasament victime ușoare în rândul prostituției juvenile. Cum reacționează statul și sistemul judiciar în astfel de situații, cât de mult cântărește cuvântul victimelor în fața unui sistem corupt care închide ochii pentru a-i proteja pe cei bogați și influenți este o întrebare care ne urmărește de la început până la sfârșit. Mecanismele de apărare pe care acești copii le dezvoltă, disimularea, rușinea, depresia, neputința, dorința de schimbare sunt câteva dintre temele pe care regizoare Juana Marcías și co-scenarista Isa Sánchéz le dezvoltă într-un film în care sensibilitatea, originalitatea, autenticitatea, tristețea și neputința se împletesc cu solidaritatea și prietenia pe care cele trei protagoniste o manifestă una pentru cealaltă.
Kaj ti je deklica / Little Trouble Girls / Lucia și păcatul, filmul de debut al regizoarei Urška Djukić explorează descoperirea și manifestarea sexualității în rândul adolescentelor, cu focus pe Lucia (Jara Sofija Ostan), o tânără de șaisprezece ani, introvertită, care, pentru a-i face pe plac mamei se înscrie în corul școlii catolice la care merge. Filmul pune în contrast ingenuitatea și inocența Luciei cu ironia și bătaia de joc a mult mai experimentatei Ana-Maria (Mina Švajger). Descoperirea propriului corp este umbrită de ideea păcatului și a rușinii, o luptă care se dă între exuberanța adolescenței și represiunile religioase. Regizoarea surprinde foarte bine complexitatea dinamicii dintre Lucia și Ana-Maria purtând spectatorul într-o călătorie conflictuală a maturizării și acceptării. Prietenia, trădarea, mesajele contradictorii primite din familie, nevoia de a înțelege cine este testează limitele Luciei într-un film care face din lupta interioară a personajului principal o temă nu doar individuală ci și universală.
Prin selecția propusă de Teen Spirit echipa curatorială vine mult mai aproape de publicul tânăr care are nevoie nu doar să audă, ci să și vadă, să compare, să analizeze realități care pot fi similare cu ale lor sau care îi pot face să se confrunte cu adevăruri mult mai crude decât ar putea ei să își imagineze. Filmele scot spectatorul din zona de confort, îl fac să își pună întrebări, să chestioneze societatea în care trăiește, dar și credințele, să își regândească sistemul valoric și apartenența la un anumit grup. Nu în ultimul rând, filmele educă și invită la un dialog necesar: un dialog cu propria persoană, un dialog între generații, un dialog între profesori și elevi, un dialog între părinți și copii.
Teen Spirit aduce în atenția publicul tânăr, dar nu numai, probleme și situații sensibile, despre care poate prea rar se vorbește, din lipsă de educație, rușine, teama de a nu fi judecat și exclus. Filmele propuse în acestă ediție sunt: Lucia și păcatul / Little trouble girls (r. Urška Djukić, Slovenia, 2025), Fetele de la gară / The Girls at the Station (r. Juana Macías, Spania, 2024), Drum închis / Block Pass (r. Antoine Chevrollier, Franța, 2024), Suflete blindate / Kevlar Soul (r. Maria Eriksson Hecht, Suedia, 2025), Zilele noastre de glorie / Our Wildest Days (r. Vasilis Kekatos, Grecia, 2025), Cronici de tinerețe / Southern Cronicles (r. Ignas Miskinis, Lituania, 2024), Lumea dintre noi / World Between Us (r. Marie Dvořáková, Cehia / Slovacia, 2024), Dincotro bate vântul / Where the Wind Blows (r. Amel Guellaty, Tunisia, 2025). Pe lângă acestea, mai pot fi vizionate și cele cinci episoade din seria TV Studii Sociale / Social Studies, în regia lui Lauren Greenfield, apărută în 2024, dar și Rebel fără cauză / Rebel Without a Cause, filmul din 1955 regizat de Nicholas Ray. Secțiunea a fost adusă în atenția publicului cinefil chiar de la deschiderea festivalului prin proiecția filmului Christy, o producție 2025, în regia lui Brendan Canty.
Pentru prima dată în istoria TIFF-ului există un juriu tânăr, format din elevi și studenți, care va dezbate care dintre filmele acestei secțiuni merită un premiu al lor[i]. Spre marea mea bucurie, două eleve de la Colegiul Național "Gheorghe Șincai" din Cluj-Napoca au fost selectate să facă parte din acest juriu. Felicitări, Mara și Carina!
Primul film din secțiunea Teen Spirit pe care l-am văzut a fost I agries meres mas / Our Wildest Days / Zilele noastre de glorie, un film regizat de Vasilis Kekatos care semnează și regia. Filmul de debut al regizorului grec prezintă experiența pe care Chloé (Daphné Patakia) o are în timpul unei veri în care fratele ei mai mare, în urma unei dispute aprinse, o dă afară din casă. Pe drumuri, respinsă de așa-zisa ei prietenă, Chloé ajunge într-o situație critică din care nu ar fi scăpat, poate, dacă nu ar fi fost un grup de tineri care să o ajute. În urma incidentului, Chloé se alătură grupului și, împreună, străbat țara într-un camper van, oferind ajutor celor săraci. În spatele ajutorului vizibil, acela de a spăla și de a călca haine pentru cei mai puțini favorizați de viață, stă de fapt acțiunea riscantă de a recupera obiectele pe care acești oameni au fost nevoiți să le amaneteze pentru a avea din ce trăi. Zilele noastre de glorie este un film despre cei uitați de societate, un film despre iubire, revoltă, solitudine, un film care evidențiază durerea și greutățile vieții, un film despre cei marginalizați, despre neapartenență, despre libertate, despre diferite limbaje de iubire, despre neadaptare, despre conflicte familiale, despre respingere. Ritmul filmului redă tumultul, dar și momentele de liniște sufletească, în timp ce imaginea și muzica readuc speranța că în insulele de durere și tristețe din fiecare dintre noi poate exista frumusețe și vindecare.
Kevlarsjäl / Kevlar Soul / Suflete blindate spune povestea a doi frați, Alex (Josef Kersh) și Robin (Rio Svensson), orfani de mamă, care locuiesc cu un tată alcoolic și agresiv, Bo (Torkel Petersson). Chiar de la începutul filmului, Maria Eriksson Hecht pune spectatorul față în față cu dinamica și relația dintre cei doi frați care nu au pe nimeni altcineva, o relație în care Alex, fratele mai mare își asumă rolul de protector, dar și de tată, în relația cu fratele mai mic. Alex este cel care, în ciuda vârstei, are grijă ca lucrurile să funcționeze cât de cât într-o familie în care violența și lipsa de iubire predomină. Frații siamezi cum îi numește Nabil (Tyrone Michele), unul dintre prietenii lui Alex, par să fie de nedespărțit până când apare Ines (Adja Sise) de care se îndrăgostește Robin, dar care îl preferă pe Alex. Bula lor se crapă și lumea fracturată în care oricum trăiau se sparge în bucăți. Singurul limbaj de iubire pe care Robin îl cunoaște este cel al violenței. Trădarea pe care o simte din partea fratelui în momentul în care acesta începe să aibă o relație cu Ines contribuie și mai mult la manifestarea agresivității și furiei care culminează cu pornirea unui incendiu în urma căruia trei tineri mor. Nevoia de a fi ascultat, de a fi iubit, de a fi văzut pe care cei doi frați o exprimă în forme diferite de-a lungul filmului apasă greu pe sufletul spectatorului. Iubirea pe care cei doi frați și-o declară, unul verbal, celălalt tacit, dar gestual, pare să aducă alinare sufletelor rănite care caută vindecare.
Las chicas de la estación / The Girls at the Station / Fetele de la gară în regia Juanei Marcías este un film bazat pe o poveste adevărată din Palma de Mallorca. Jara (Julieta Tobío), Alex (Salua Hadra) și Miranda (María Steelman) cresc într-un centru de plasament fără să fi cunoscut vreodată iubirea necondiționată. Respinse de familie, cele trei își formează propria familie și sunt acolo una pentru alta indiferent de situația în care s-ar afla. Lipsa iubirii, a banilor, a experienței, a protecției care vine doar din partea asistenților sociali face din copiii și adolescenții din centrele de plasament victime ușoare în rândul prostituției juvenile. Cum reacționează statul și sistemul judiciar în astfel de situații, cât de mult cântărește cuvântul victimelor în fața unui sistem corupt care închide ochii pentru a-i proteja pe cei bogați și influenți este o întrebare care ne urmărește de la început până la sfârșit. Mecanismele de apărare pe care acești copii le dezvoltă, disimularea, rușinea, depresia, neputința, dorința de schimbare sunt câteva dintre temele pe care regizoare Juana Marcías și co-scenarista Isa Sánchéz le dezvoltă într-un film în care sensibilitatea, originalitatea, autenticitatea, tristețea și neputința se împletesc cu solidaritatea și prietenia pe care cele trei protagoniste o manifestă una pentru cealaltă.
Kaj ti je deklica / Little Trouble Girls / Lucia și păcatul, filmul de debut al regizoarei Urška Djukić explorează descoperirea și manifestarea sexualității în rândul adolescentelor, cu focus pe Lucia (Jara Sofija Ostan), o tânără de șaisprezece ani, introvertită, care, pentru a-i face pe plac mamei se înscrie în corul școlii catolice la care merge. Filmul pune în contrast ingenuitatea și inocența Luciei cu ironia și bătaia de joc a mult mai experimentatei Ana-Maria (Mina Švajger). Descoperirea propriului corp este umbrită de ideea păcatului și a rușinii, o luptă care se dă între exuberanța adolescenței și represiunile religioase. Regizoarea surprinde foarte bine complexitatea dinamicii dintre Lucia și Ana-Maria purtând spectatorul într-o călătorie conflictuală a maturizării și acceptării. Prietenia, trădarea, mesajele contradictorii primite din familie, nevoia de a înțelege cine este testează limitele Luciei într-un film care face din lupta interioară a personajului principal o temă nu doar individuală ci și universală.
Prin selecția propusă de Teen Spirit echipa curatorială vine mult mai aproape de publicul tânăr care are nevoie nu doar să audă, ci să și vadă, să compare, să analizeze realități care pot fi similare cu ale lor sau care îi pot face să se confrunte cu adevăruri mult mai crude decât ar putea ei să își imagineze. Filmele scot spectatorul din zona de confort, îl fac să își pună întrebări, să chestioneze societatea în care trăiește, dar și credințele, să își regândească sistemul valoric și apartenența la un anumit grup. Nu în ultimul rând, filmele educă și invită la un dialog necesar: un dialog cu propria persoană, un dialog între generații, un dialog între profesori și elevi, un dialog între părinți și copii.