Ultima premieră a stagiunii 2024-2025 de la Teatrul Național Cluj-Napoca, Minunata lume nouă a domnului Harpagon, suprapune o poveste binecunoscută peste un context contemporan, adresând întrebări dificile. Regizorul italian Roberto Bacci s-a reîntors la Cluj pentru a pune în scenă piesa lui Michele Santeramo, iar rezultatul ne privește pe toți. Dilemele morale dezbătute în cadrul ei sunt ale noastre, ale tuturor. Din acest motiv publicul devine un personaj colectiv, responsabil pentru pasivitatea generală a mulțimii în fața nenorocirilor.
Atunci când grotescul Harpagon, interpretat caricatural de Radu Lărgeanu, decide să facă fapte bune (și mult profit) prin vânzarea și cumpărarea de copii, "minunata lui lume nouă" începe să prindă contur. O lume în aceeași măsură utopică și distopică, care începe cu achiziția Marianei - jucată cu sfială calculată de Diana Buluga - o copilă al cărui tată a ars de viu în focul iscat în tabăra de refugiați. Ea este "salvată" astfel de generosul protagonist și promovată în timp de la rangul de servitoare la cel de potențială soție. Această relație simbiotică, susținută de ajutorul reciproc dintre cei doi, ar putea deveni dintr-un aranjament practic o poveste improbabilă de dragoste, însă tânăra ajunge să fie "soluția" unei probleme de viață și de moarte.
Fiecare cuplu de personaje este îmbrăcat de Bogdan-Robert Bodros și Eduard-Ionuț Pîntea pe măsura statului social și a personalității. Cei doi milionari Anamaria și Fabrizio, interpretați cu demnitate și disperare reținută de Ramona Dumitrean și Ionuț Caras, sunt îmbrăcați elegant în negru, parcă pregătiți pentru un doliu tragic. Caterina și soțul ei criminal Francesco, jucați cu entuziasm și energie de Irina Wintze și Cătălin Herlo, poartă ținute în culori vii, predominant verde și portocaliu. Cei doi frați din cea mai joasă clasă socială, Marcella și Piero, sunt posesorii unor haine care seamănă mai mult cu niște cârpe șterse, iar deznădejdea aproape palpabilă se resimte datorită actorilor din rolul lor: Cecilia Lucanu-Donat și Cosmin Stănilă.
Bufetul din incipitul spectacolului, de care nu se bucură nimeni, aduce aminte de excesul banchetului din Satyriconul lui Fellini și se află în antiteză perfectă cu foamea de care suferă milioane de copii, nu doar cei din casa lui Harpaon, ci de pe tot globul. În rest, însă, decorul semnat de Tudor Lucanu și elementele de recuzită se rezumă la un fotoliu, un căluț din lemn, câteva dosare printre care și albumul cu poze ale unor orfani, o minge de cauciuc și statuia lui Molière ce privește întregul spectacol, judecând cu ochi sfredelitori starea în care a ajuns lumea și întorcându-se atunci când dezamăgirea atinge apogeul.
Acompaniată muzical de corul MiniMi, ale cărui fetițe interpretează și rolul copiilor din piesă, Minunata lume nouă a domnului Harpagon jonglează cu răsturnări de situație și chestionează spectatorii cu dileme morale de tipul celebrei Trolley Problem. Este mai importantă viața unui copil de milionari decât cea a unui tânăr refugiat? Cât de etic este să permiți unui criminal, fost pușcăriaș, să adopte un copil privat de grija unei familii iubitoare? Este o mamă săracă vinovată că și-ar da copilul provenit dintr-un viol pentru o sumă de bani? A ajuns capitalismul atât de departe încât să fie moral să cumpărăm și să vindem copii, dacă asta înseamnă că fiecare are de câștigat din această înțelegere?
Martorii tăcuți sunt acuzați de complicitate, deciziile grele sunt evitate, preferăm să ne vedem de propriul interes în loc să fim cei care oferă o nouă șansă omenirii. Însă câteodată evenimentele nu sunt deloc în controlul nostru, iar situațiile se rezolvă de la sine mai bine decât s-ar fi putut spera - cel puțin pentru una dintre părți. Așadar, când ar trebui să intervenim și când ar trebui să așteptăm ca destinul să își urmeze cursul?
(foto: Nicu Cherciu)