Spectacolul Ghilgameș al Teatrului Național Lucian Blaga din Cluj-Napoca, prezentat la Sala Studio "Euphorion", este cel de-al treilea din trilogia semnată de regizorul Çağlar Yiğitoğulları. Primul, Cântecele șamanice / The Quest, realizat în anul 2023, inspirat din poemul persan Conferința păsărilor de Farid ud-Din Attar, a fost menit să trezească în spectator adânci meditări asupra vieții, un spectacol despre înțelepciunea de a-ți afla propria ființă, de a te cunoaște și autodepăși, de a-ți afla limitele, de a-ți învinge propriile bariere, printr-o călătorie inițiatică în lumea interioară, în propria ființă. Al doilea, Slujitorii frumuseții, realizat în anul 2024, are ca fundament poemul hindus Bhagavad Gita, parte a epopeii Mahabharata, cu un scenariu semnat tot de Çağlar Yiğitoğulları, a fost conceput precum o veritabilă călătorie lirico-filozofică, din întuneric spre lumină, un ritual de iluminare, un dialog, în care prințul războinic, Arjuna, călăuzit de Zeul Krishna, își sondează propriul sine aflând că suntem ființe purtătoare de frânturi de Divinitate și lideri ai propriilor noastre vieți. După cum mărturisește regizorul Çağlar Yiğitoğulları într-un interviu, ideea comunicării cu Divinitatea l-a inspirat să scrie scenariul pentru spectacolul Ghilgameș: "într-un fel, am vrut să urmăresc zbaterile zeilor - Ghilgameș este muritor, însă este și două treimi zeu. A fost înzestrat la naștere cu forță și cu frumusețe, dar din păcate este totuși muritor. Așa am făcut legătura între spectacole. Primul începe cu o misiune, iar al treilea se încheie cu o misiune. [...] o altă conexiune, ultimul lucru pe care Krishna îl spune în Slujitorii frumuseții este că nu știm decât că nu știm nimic. Iar în acest spectacol tot ce știm este că toți murim."
Astfel, atât textul, tradus de Ramona Tripa, cât și montarea, rezidă într-o aventură spirituală translată în forme de teatralitate, ca substanță a unui spectacol cu efecte scenice cu sensuri transparente. Çağlar Yiğitoğulları esențializează într-o montare cu fior profund de înțelesuri, principalele episoade ale epopeii lui Ghilgameș, în momente ce reliefează drama existențială a ființei umane, lupta cu forțele răului, pragurile, pe care le are de trecut eroul în călătoria sa, dobândirea înțelepciunii, raportul cu femeia, prietenia și dorința ființei umane de a atinge nemurirea. Spațiul, conceput tot de Çağlar Yiğitoğulları, este dimensionat funcțional de un ecran transparent, care construiește două zone de joc, una centrală, în care se petrece acțiunea principală, și o a doua, în spatele ecranului, cu acțiuni care potențează tema principală, actorii în poziție statică pe scaune, sau cântând, rostind replici, folosind instrumente muzicale. Scena este totuși mobilată prin sugestive proiecții video pe ecran, realizate de Radu Daniel, cu imagini spectaculoase, cum sunt uriașele aripi din ramuri uscate ale monstrului pădurii - Humbaba. Costumele, create de Sânziana Tarța, ca și la Slujitorii frumuseții, simple, funcționale, expresive, cu elemente spectaculoase uneori, devin esența personajului, cum este costumul lui Enkidu sau cel al Șarpelui. Muzica originală, compusă de Mihnea Blidariu, te proiectează într-o lume fantastică, prin sonorități în care se reunesc teme orientale, sunete stridente, stranii, incantații încărcate de fior tragic. Dacă în celelalte părți ale trilogiei jocul actorilor presupunea performanțe remarcabile nu numai în ceea ce privea partiturile muzicale sau în interpretarea replicilor, cât și în expresivitatea mișcărilor, unele depășind chiar limitele normalului, aici, jocul actoricesc este cu precădere interiorizat, performanțele ieșite din comun fiind îndeosebi cele vocale, nu numai în secvențele muzicale, cât mai ales prin sunetele ascuțite, intense, violente, ce însoțesc unele replici, unele monoloage.
Cei șapte actori, care au făcut parte și din Cântecele șamanice / The Quest și din Slujitorii Frumuseții: Mihnea Blidariu, Radu Dogaru, Anca Hanu, Diana-Ioana Licu, Mihai-Florian Nițu, Cristian Rigman și Sânziana Tarța, sub bagheta lui Çağlar Yiğitoğulları, care stăpânește arta de a nu crea oricum, figurează unul sau mai multe personaje, cu aceeași inventivitate scenică, într-o poetică teatrală cu multiple semnificații. Eroul central Ghilgameș, regele semizeu al Uruk-ului, este întruchipat de Radu Dogaru, cu măiestrie a jocului, trecând cu abilitate prin multiplele stări ale personajului, demonstrându-și forța de transfigurare scenică. Alături de el, Mihai-Florian Nițu dă chip lui Enkidu, sălbaticul, făptura creată din lut de Aruru, zeița protectoare a orașului Uruk, pentru a-l învinge pe Ghilgameș, actorul trecând gradat, printr-un joc expresiv, cu note de mister, de la stadiul de sălbatic, la cel de ființă umanizată. Actrițele au prestații remarcabile, nu numai în secvențe muzicale impresionante, fiecare interpretând mai multe personaje. Anca Hanu compune cu ingeniozitate, până în cele mai fine detalii, pe zeița Ninsun, mama eroului, și pe mesagerul dintre pământ și cer, care amintește de Caron, dar are și intervenții muzicale de o încărcătură emoțională aparte. Diana-Ioana Licu, printr-un joc încărcat de senzualitate, o feminitate ispititoare, cu modulări bine nuanțate ale vocii, în rostire, dar și în momentele muzicale, cu o plastică expresivă a mișcărilor, provocatoare sau unduioase, interpretează pe curtezana Shamhat și pe Șarpele nemuritor. Sânziana Tarța în Zeița dragostei, a fertilității și a războiului, stăpână a orașului Uruk, Iștar, creează cu abilitate latura voluptoasă, incitantă a personajului, pentru a reliefa mai apoi latura dramatică a lui Utanapiștim, un Noe al Mesopotamiei, prin rostirea inedită a monologului personajului, cu sonorități neobișnuite, aspre, violente. Cristian Rigman în Umbaba, monstrul pădurii, care poartă povara înțelepciunii, este o apariție episodică dar sugestiv conturată, rostind enigmatic replicile cu substanță adâncă ale rolului. Mihnea Blidariu este o prezență mai discretă, în această a treia parte, rolul său în spectacol fiind cu precădere cel al compozitorului inspirat, creator al universului muzical, dar și acela de virtuoz instrumentist.
Prezentată și în cadrul ultimei ediții a festivalului Teatrului Național Lucian Blaga, Întâlnirile Internaționale de la Cluj - DESTINE, montarea este una cu înțelesuri profunde, cu poezie a replicilor, cu foraje de adâncime în problematica existenței umane, născând emoții, impresionând, ca și celelalte părți ale trilogiei.
(foto: Nicu Cherciu)