La 2 iulie 2025, în sala Ateneului Român, s-a desfășurat mult așteptatul concert de deschidere a celei de a XIV-a ediții a Festivalului Vara Magică. Concertul a fost susținut de către Orchestra Camerata Regală, dirijată de Constantin Grigore. Publicul a audiat o seară cu fortifianta muzică scrisă de Wolfgang Amadeus Mozart. Programul a cuprins: Uvertura operei «Nunta lui Figaro» K.V. 492, Concertul pentru clarinet în la major, K.V. 622, solist Petre Pane și Simfonia nr. 41 în do major, K.V. 551, «Jupiter».
Festivalul are ca temă Maeștrii și capodoperele lor și va cuprinde opt concerte, cu participarea a 300 de artiști. Concertele se vor desfășura între 2 iulie și 13 august 2025, la sala Ateneului Român.
După cum afirma domnul Dorin Ioniță, organizatorul evenimentului estival, actuala ediție se axează pe trei teme: Omagiu lui Mozart, Nemuritorul Beethoven și Aniversare Liviu Prunaru - 50 de ani cu vioara. Una dintre particularitățile Festivalului Vara Magică este întâlnirea dintre generații. "Artiști tineri, precum membrii Orchestrei de Tineret a Republicii Moldova, împart scena cu nume consacrate, precum Alexandru Tomescu sau Liviu Prunaru. Fiecare poate împrumuta de la celălalt ceva: cel consacrat - entuziasmul tinereții, cei tineri - experiența celor consacrați. Programul din acest an traversează stiluri și epoci diferite, de la capodopere baroce la creații semnate de Mozart, Beethoven și Paganini, până la valsuri romantice. Calitatea artiștilor și a compozitorilor constituie numitorul comun." [1]
Concertul a debutat cu Uvertura operei «Nunta lui Figaro» K.V. 492. Opera Nunta lui Figaro a fost compusă pe un libret în limba italiană, de Lorenzo da Ponte, după comedia lui Pierre Caron de Beaumarchais - La folle journée ou Le Mariage de Figaro (O zi nebună sau Nunta lui Figaro -1784). Premiera absolută a operei a avut loc la 1 mai 1786, la Burgtheater din Viena. Opera a fost compusă în doar șase săptămâni, iar uvertura, cu două zile înainte de premieră. Această Uvertură a operei buffe «Le nozze di Figaro», este o piesă de sine stătătoare foarte populară. Pe parcursul ei, nu sunt citate teme din opera propriu-zisă, iar frazele muzicale nu se diluează spre final, pregătind deschiderea cortinei.
În interpretarea Orchestrei Camerata Regală, dirijată de Constantin Grigore, ascultam unda de șoapte ale instrumentelor de pe scenă, precum o bârfă. Cele două fagoturi la unison (același zvon) se raliau instrumentelor cu coarde, articulând în tempo Presto, frânturi (celule și sub-motive), într-o goană trepidantă.
Cornii confirmau șușoteala ce se transforma într-un susur, căpătând avânt, apoi totul devenea un freamăt, și se dezvolta rapid într-o temă energică. Brusc, apărea un tutti cu trompete, bassi tutti și un timpan ieșit din umbră. Splendide forte-piano-urile executate retezat, însă calitativ, infim anticipate, spre a conferi sprinteneală și virilitate. Discursul muzical era ulterior acaparat de viori, flaut și oboi, într-o succesiune de figurații în care stilemele mozartiene sclipeau ca argintul. Monoritmie, dar fără a fi anostă. Simetrie, simplitate, însă cu o stare lăuntrică efervescentă.
Curbe, arcuri de cerc, precum arhitectura Grădinilor Palatului Versailles.
Artiștii de pe scenă cântau excelent: precizie ritmică, constanță a tempo-ului, contraste dinamice, frazare logică, limpede și omogenitate timbrală a compartimentelor. Interpreții simt muzica lui Mozart, ca pe un fel de acasă, iubind-o și transmițând-o publicului în dar.
Au fost doar patru minute, dar geniul componistic e infinit! Constantin Grigore, dirijând la mână, fără baghetă, cu multă determinare.
După aplauze puternice, a urmat momentul solistic al serii Mozart: Concertul pentru clarinet în la major, K.V. 622, solist Petre Pane. Lucrarea are trei părți (1. Allegro; 2. Adagio; 3. Rondo) și a fost finalizată în octombrie 1791, fiind dedicată clarinetistului austriac Anton Paul Stadler.
Clarinetul are un timbru deosebit de frumos, amprenta lui coloristică fiind dată atât de ancia sa simplă, cât și de faptul că poate genera un sunet care conține doar armonicele superioare impare (octava perfectă, decima mare, duodecima perfectă, cvartadecima mică). Schimbarea și trecerea de la registrul de bas al clarinetului, numit chalumeau (cu reglarea ponderată a presiunii și vitezei coloanei de aer), la registrul mediu, format din note din gât, și la registrul acut (clairon), ce seamănă cu goarna presupune o bună stăpânire a tehnicii. Concertul pentru clarinet în la major, K.V. 622, a fost scris pentru a fi cântat la clarinetul basset [4], cel care are posibilitatea de a cânta note mai joase decât un clarinet obișnuit, dar după moartea lui Mozart, partitura Concertului a fost publicată cu modificări la partea solo, pentru a permite interpretarea pe instrumente convenționale.
Acompaniat de un ansamblu orchestral restrâns (două flaute, doi fagoți, doi corni și instrumente de coarde), tânărul clarinetist Petre Pane, cântând pe un clarinet francez (Boehm) a impresionat publicul prin expresivitatea liniilor melodice și acuratețe tehnică. Cât de elegant cizela fraza muzicală, construită cu materiale atât de diferite - articulație legato, portato ori staccato. Pasaje complexe de game și arpegii frânte, precum și salturile mari intervalice, se derulau cu naturalețe.
Remarcam cum în mod conștient solistul crea personaje: își 'îngroșa vocea', ori o 'ascuțea', pentru ca ascultătorul să diferențieze figurile eroilor lui Mozart, cei prezentați, în special, în operele sale, și caracterizați prin motive muzicale elocvente.
În prima parte, Allegro, dirijorul Constantin Grigore a modelat Ritornello-ul care revenea vesel și ușor. Frumos a sunat seria de canoane, de dinaintea intrării ideii muzicale concluzive. Clarinetul repeta tema din deschidere, cu ornamentație adăugată. Abilă improvizația clarinetului solist, ce înlocuia o cadență veritabilă. Apoi, sesizam acompaniamentul orchestral, cu acel bas Alberti, aducând o "adevărată monotonie tolerabilă" [5].
Ascultam pasaje rapide ale solistului, în care gamele ascendente și descendente, secvențele, formule cadențiale, conținând stilemele mozartiene încheiate cu tril, imitațiile dintre solist și compartimentele ansamblului se succedau alert. Cantinele se profilau estetic.
Am apreciat capacitatea dirijorului Constantin Grigore, de a ierarhiza figurațiile, în funcție de duratele mai lungi ori mai scurte ale elementelor constituente, sub aspect dinamic - intensități mai scăzute la valorile infime. De asemenea, constatam calitatea sonorității Cameratei regale: corzile realizau o emisie cvasi-vocală, respectând modul de pronunțare al 'vocalelor' printr-o atentă închidere (è în loc de vulgarul é), ceea ce contribuia la un spectru sonor catifelat (contrar peiorativului sunet sârmos). Mă gândeam la tehnica vocală unică a Corului Național de Cameră Madrigal-Marin Constantin.
În partea a doua a Concertului, Adagio, frazele calme se desfășurau cu seninătate. Solistul își doza cu parcimonie respirația și evita sunetul expandat (crescendo-diminuendo), modelând-l în stil pur clasic. Preluările ideilor muzicale dinspre ansamblul orchestral aveau o 'punte' prin care se trecea ca de pe apă pe uscat.
Finalul Concertului de clarinet, Rondo, era dominat de dialog. O temă jovială contaminantă. Episoadele dintre refrenul constant, readuceau atmosfera primei părți. Părea un concurs între solist și orchestră, cu răspunsuri din ce în ce mai tranșante din partea clarinetului. Al doilea cuplet era unul liric, conținând și mers cromatic în partitura solistică.
Virtuozitatea și dramatismul, au caracterizat cupletul central al formei de rondo-sonată. Erau prezente acolo salturi spectaculoase, împreună cu dialogul dintre registrele de sopran și bariton ale clarinetului. Petre Pane a excelat prin velocitate și justețe intonațională, puse în slujba expresivității. Plină de noblețe și spirit ludic a fost și Coda.
Aplauze puternice au răsplătit interpretarea. Publicul a fost încântat de frumusețea concertului și de prestația excelentă a solistului.
După pauză am ascultat Simfonia nr. 41 în do major, K.V. 551, Jupiter. O orchestră mai numeroasă a umplut scena Ateneului.
Până și niște fluturi au pătruns în sală, atrași de acordurile consonante și de ritmurile sprintene, respectând cvadratura clasică (Papa Haydn). Fugato-ul a completat precum un puzzle muzica acestui Rondo. Remarcabil spiritul juvenil acaparant al instrumentiștilor, conduși de dirijorul Constantin Grigore, inspirându-i și transmițându-le magma topită provenită din interiorul arhitecturii fantastice a acestei capodopere mozartiene.
Îmi venea să-i iau în brațe pe fiecare muzician de pe scenă, pentru bucuria oferită în acea seară de vară fierbinte, aureolată de muzica lui Wolfgang Amadeus Mozart.
Vara Magică 2025 se anunță a fi un Festival extrem de atractiv!
NOTE
[1] Stăniloae, Dumitru: Cele mai frumoase comentarii la Filocalia ale Părintelui Dumitru Stăniloae, selecția textelor de Georgeta-Anca Ionescu, Humanitas, București, 2024, pag. 13.
[2] Cristina Cîrjan: AUDIO. Interviu cu Dorin Ioniță, organizatorul Festivalului "Vara Magică" - Radio România Muzical. Publicat: luni, 30 Iunie 2025, ora 10.00
romania-muzical.ro/articol/audio-interviu-cu-dorin-ionia-organizatorul-festivalului-vara-magica
*imaginea cu grădinile Palatului Versailles provine de pe site-ul revistacaminul.ro
[3] Clarinetistul Petru Pane este unul dintre cei mai reprezentativi tineri muzicieni ai generației sale. La numai 19 ani, a câștigat peste 15 premii I la concursuri naționale și internaționale și a cântat în postură solistică alături de peste 10 orchestre. Absolvent al Colegiului Național de Muzică George Enescu (clasa prof. Ovidiu Căplescu), în prezent este student la Universitatea Națională de Muzică București, secțiile clarinet (clasa conf. univ. dr. Emil Vișenescu) și dirijat orchestră (clasa maestrului Cristian Mandeal). De-a lungul timpului a beneficiat de îndrumarea mai multor soliști și profesori internaționali de excepție, precum Fabio di Casola (Zürich), Florent Héau (Paris), Spyros Mourikis (Atena), Tibor Reman (UdK Berlin), Tomaž Močilnik (Frankfurt), Hermann Stepánsson (Stockholm), Nicolas Baldeyrou (Lyon), Francis Benda (Basel). Petru Pane este laureat cu Premiul I la prestigiosul concurs de la Sofia Sava Dimitrov International Clarinet Competition, iar în anul 2022 a câștigat Premiul I la concursurile USA International Music Competition (Atlanta), Swiss International Music Competition (Lugano), Caneres International Music Competition (Viena), Concursul Internațional de Interpretare Instrumentală și Vocală (Oradea, România), Birmingham International Music Competition, VCMA Vienna Competition și Euterpe Music Awards (Berlin, 2023). Petru Pane a debutat ca solist la vârsta de 14 ani, cu Filarmonica Mihail Jora din Bacău, sub bagheta lui Ovidiu Bălan (noiembrie 2018). A câștigat premiul I la Concursul național Victor Giuleanu (2019) fiind selecționat de Fundația Remember Enescu pentru a participa la Concertul de gală la Filarmonica Ion Dumitrescu din Râmnicu Vâlcea. A fost admis în Orchestra Simfonietta a Centrului Național de Artă Tinerimea Română, fiind cel mai tânăr suflător din istoricul orchestrei. În septembrie 2019 a fost invitat în cadrul prestigiosului Festival Internațional George Enescu, pentru a susține două scurte recitaluri, iar în luna octombrie a debutat ca solist la Ateneul Roman, în cadrul stagiunii concertelor educative Clasic e fantastic. Anul 2020 a adus tânărului clarinetist participarea la Turneul Național O harpă de poveste. De atunci și până în prezent a fost invitat alături de ansambluri precum Orchestra Națională de Cameră Chișinău, Vratsa Symphony Orchestra (Bulgaria), Orchestra Română de Tineret, filarmonicile din Cluj, Sibiu, Craiova, Oradea, Bacău, Pitești, Botoșani, Râmnicu Vâlcea, Târgu Mureș, Ploiești, cântând sub bagheta unor dirijori precum Cristian Mandeal, Gabriel Bebeșelea și Gheorghe Costin. A susținut recitaluri la Berlin (Konzerthaus, Kleiner Saal), Atena (Parnassos Hall), Istanbul (Surreya Hall), Londra (Sala George Enescu), New York (Sala ICR NY), Viena și Berlin (sălile de concert ale ambasadelor), București (Ateneul Român), alături de pianiștii Andrei Licareț, Eva Garet, Oxana Corjos și Daniel Dumitrașcu. În aprilie 2021, a susținut un prim turneu național în calitate de solist, cu Preludii dansante pentru clarinet și orchestră de Witold Lutosławski, turneu promovat de Institutul Polonez din București, continuând în următorul an ca solist al Concertului pentru clarinet și orchestră de Aaron Copland. De asemenea, este protagonist al turneului național O harpă de poveste, inițiat în 2020, alături de harpista Maria Bîldea și reiterat în anii următori alături de Adriana Cazacu. Activitatea sa interpretativă s-a extins din momentul în care a câștigat audiția pentru partida de clarinet din cadrul Orchestrei Române de Tineret, devenind, la numai 16 ani, cel mai tânăr suflător din istoricul orchestrei, alături de care s-a aflat pe mari scene: Festivalul George Enescu (edițiile 2021, 2023), Young Euro Classic (Berlin, 2023) sau Festivalul Schleswig-Holstein, (Elbphilharmonie Hamburg, 2022). Este câștigătorul burselor SoNoRo (Traunstein, 2022), Career Project Prize - Tizziano Rosetti Music Academy (Lugano, 2023), Tibor Varga Academy (Sion, 2023) și Moștenitorii României Muzicale (București, 2022, 2023, 2024), iar recent a realizat înregistrări speciale cu integrala sonatelor de Brahms, pentru Radio România Muzical. În septembrie 2023 a concertat ca solist, alături de Romanian Chamber Orchestra, în Festivalul Internațional George Enescu, iar în ianuarie 2024, a interpretat formidabilul Concert pentru clarinet și orchestră de Aurel Stroe, alături de Filarmonica din Sibiu, în cadrul evenimentului dedicat Zilei Culturii Naționale. În parteneriat cu Institutul Polonez din București a concertat cu Filarmonica din Sibiu dirijată de Gheorghe Costin, interpretând Preludiile dansante pentru clarinet și orchestră de cameră de Witold Lutoslawski (21 aprilie 2021). În cadrul proiectului Moștenitorii României Muzicale, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club, alături de Filarmonica Dinu Lipatti din Satu Mare, Fundația Culturală Gaudium Animae din Iași și Filarmonica George Enescu din București Petre Pane a susținut un turneu acompaniat de pianistul Daniel Dumitrașcu, în luna martie 2025, la Filarmonica Dinu Lipatti din Satu-Mare, Palatul Culturii din Iași, și la Ateneul Român din București.
[4] Clarinetul din perioada clasică, așa cum era folosit de Mozart, avea de obicei cinci clape. Mozart a sugerat extinderea clarinetului în jos, cu patru semitonuri până la do3, ceea ce a dus la clarinetul basset (creat ce Theodor Lotz, care era cu aproximativ 18 centimetri mai lung). În Concertul pentru clarinet și orchestră în la major se regăsesc pasaje care coboară până la do3.
[5] Aschenbrenner, Karl: The concept of coherence in art (Conceptul de coerență în artă), Springer Science & Business Media, 2012, pag. 200.