Valsul (denumirea sa provine de la walzen / a se întoarce - în limba germană) - tema concertului din 16 iulie 2025 - a luat naștere în suburbiile Vienei și în regiunea alpină austriacă Tirol. A fost dansat de țăranii din Austria și Bavaria, la începutul secolului al XVII-lea. Apoi, valsul a pătruns și în sălile Curții Habsburgice. "Era supranumit dansul interzis, deoarece partenerilor le era permis să se atingă! Era un lucru nemaiauzit la vremea aceea, și a avut ca rezultat defăimarea dansului respectiv, de către oficialități ale bisericii și conducători ai comunității austriece. Dar datorită faptului că era dansul preferat al tinerilor, valsul a continuat să fie dansat." [2]. Până la sfârșitul anilor 1700, s-a răspândit în întreaga Europă. Deși este legat de Viena, prin muzica familiei Strauss, valsul a fost consacrat și de către alți compozitori de muzică clasică, ale căror lucrări instrumentale sau opere au ajuns adevărate capodopere: Frédéric Chopin, Piotr Ilici Ceaikovski, Maurice Ravel și Dmitri Șostakovici, ca să amintim doar câteva nume.
Serata camerală de la Ateneu a debutat cu un microrecital al violonistului Radu Dunca, acompaniat de pianista Raluca Ouatu.
Valse bluette de Riccardo Drigo suna ca o narațiune emoțională, interpretată cu multă sensibilitate de violonistul Radu Dunca și pianista Raluca Ouatu. Tema de pe coarda sol a viorii evolua cu un sunet cald, vibrat profund, iar portamento-ul unea intervalele muzicale. Flageoletele colorau spre sfârșit cântul. De referință este înregistrarea piesei cu violonistul Jasha Heifetz (1917).
Alte piese miniaturale au creat o atmosferă melancolică Valse triste, Valse sentimentale și Souvenir.
Am remarcat interpretarea miniaturii La poupée Valsante (Păpușa dansatoare) de Ede Poldini [1]. O agogică capricioasă, cu accelerări și răriri fin dozate, cu o sonoritate calitativă a violonistului, în spiritul valsului, cu metrul său ternar bine cunoscut (un dans cu un ritm liniștit, care îți insuflă armonia dintre bărbat și femeie). Secțiunile cu trăsături în staccato volant ori cu duble coarde, alternau cu cantilene rafinate și dulcege. Acompaniamentul excelent al Ralucăi Ouatu a sugerat, printr-o articulație "sculpturală", pașii unei marionete, mânuite cu mult meșteșug.
Piesa este o bijuterie muzicală, de o delicatețe deosebită; din sclipirile sale sonore, zăreai aievea o păpușă dansând un vals.
Este interesant cum savanții - gândul mă duce de exemplu la Nikola Tesla (1856-1943) - au avut preocupări legate de muzică. Într-un interviu din anul 1930, acesta spunea despre unul dintre proiectele sale nefinalizate: "Aș putea să folosesc muzica lui Mozart sau muzica compusă de Bach deoarece compozițiile lor conțin energie pozitivă, energie care poate fi utilizată". [3]
După pauză, am ascultat câteva valsuri, în aranjament pentru cvintet de coarde, cu sau fără pian: Valsul, partea a II-a, aparținând Serenadei pentru coarde [4], Vals din baletul Lacul lebedelor și Valsul florilor din baletul Spărgătorul de nuci - toate piesele compuse de Piotr Ilici Ceaikovski.
În Valse: Moderato - Tempo di valse, ascultam melodia cântată de violonistul Radu Dunca, în timp ce ceilalți membrii ai formației cântau un ritm clasic de vals (un sunet de bas accentuat, pe primul timp al măsurii și cu note mai ușoare pe timpii doi și trei ai măsurii de trei pătrimi). După o scară ascendentă, până în registrul acut, se alătura temei și Tiberiu Branga - vioara secundă, iar apoi ideea muzicală trecea la Constantin Borodin - violoncel. În secțiunea mediană, pasajele descendente ale viorilor se reluau, iar violoncelul și contrabasul intonau figurații dinamizatoare, în octava inferioară.
La revenirea primului fragment, tema era acompaniată și de pizzicato-ul contrabasului. O Codă cu mers suitor a încheiat cu eleganță valsul.
A urmat un aranjament al Valsului din baletul Lacul lebedelor, interpretat în spirit romantic de Radu Dunca - vioară, Tiberiu Branga - vioară, Iulia Goiana - violă, Constantin Borodin - violoncel și Săndel Smărăndescu - contrabas .
În încheierea concertului, am ascultat minunatul Vals al florilor din baletul Spărgătorul de nuci, al aceluiași îndrăgit compozitor P.I. Ceaikovski.
Publicul a aplaudat îndelung pe cei șase interpreți de pe scena Ateneului, așteptând un bis, care nu a mai venit. Cred că s-ar fi putut interpreta în același ton, celebrul Vals nr. 2 de Dmitri Șostakovici, în aranjament pentru formație camerală.
A fost o seară agreabilă, cu muzică accesibilă.
NOTE
* Fotografiile din concert au fost realizate de Julia Styles.
[1] Ede Poldini a fost un compozitor maghiar (1869-1957). A compus operele: Wedding in Carnival Time / Nuntă în vremea carnavalului și The Vagabond and the Princess / Vagabondul și Prințesa. Ede Poldini și-a câștigat însă faima internațională, datorită piesei Păpușa dansatoare (cunoscută în transcrierea lui Fritz Kreisler, pentru vioară și pian).
[2] stop-and-dance.ro/vals_vienez.html
[3] https://youtu.be/BH5ddprujE0
[4] Serenada pentru orchestră de coarde op. 48 de P.I. Ceaikovski a fost dedicată violoncelistului Karl Albrecht. Compozitorul a făcut ulterior și un aranjamentul pentru duet de pian (la 4 mâini).