Jurnal de festival macedonean (II): Seară lituaniană - Ohrid Summer Festival, 2025

Sonata Deveikyte-Zuboviene și Rokas Zubovas sunt pianiști. Soție și soț. Cântă împreună (repertoriul clasic, dar și transcripții pentru pian la patru mâini) din 1997, an în care fie s-au cunoscut, fie s-au căsătorit, fie... Au primit o firească recunoaștere din partea unor compozitori lituanieni contemporani care le-au dedicat compoziții. Au devenit ambasadori culturali ai țării lor, prin recitalurile pe care le susțin atunci când sunt invitați în festivaluri, ca acum & aici, la Ohrid. Mai ales atunci când interpretează muzica unui extraordinar compozitor lituanian.

Mikalojus Konstantinas Ciurlionis este, poate, cea mai reprezentativă personalitate culturală a Lituaniei ultimelor două secole. Maestru de cor, compozitor și pictor fin de siècle, vizionar, modern, a cărui amprentă asupra culturii lituaniene este foarte puternică. Șase ani din scurta sa viață (1875-1911) au fost dedicați picturii - ani care s-au suprapus (nu doar calendaristic) celor zece în care a compus muzică pentru cor, muzică pentru orgă, muzică pentru pian, muzică de cameră, dar, mai ales, cinci excepționale poeme simfonice (În pădure, Kestutis, Marea, Crearea Lumii, Dies Irae). Pierdute, rătăcite, regăsite, refăcute cele mai multe din lucrările sale au fost puțin cunoscute în timpul vieții lui Ciurlionis. Azi, însă, postum, reprezintă nu doar o puternică dovadă a geniului muzical al compozitorului, dar și o sursă de inspirație pentru muzicieni și muzicologi care îi studiază opera și realizează transcripții pentru diverse instrumente - de exemplu, pentru pian.

Rokas a dorit să ne vorbească, înaintea recitalului din seara de 18 iulie 2025, despre Ciurlionis. Firesc, pentru că Lituania își omagiază în 2025 compozitorul său exemplar, la împlinirea a 150 de ani de la naștere. A interpretat, din creația acestuia, adaptate pentru pian, Șapte cântece populare lituaniene. Apoi, cu gesturi elegante, a invitat-o pe soția sa, Sonata (predestinat nume, nu?!) să i se alăture pentru a interpreta împreună transcripția pentru pian la patru mâini a poemului simfonic În pădure. A așezat încet cele două scaune, apoi a fixat tabletele, s-au așezat și... o revărsare de note exprimând stări ale naturii, ale Cerului și Pământului, ale spațiului-timp care le guvernează a izbucnit.

Ciurlionis credea că întrebările pe care i le producea propria muzică își pot găsi răspunsul în arta vizuală, în pictură - sau a ajuns, încet, la această concluzie, care l-a condus la o simbioză a artelor. De asemenea, dilemele pe care i le provoca pictura, găseau, deloc surprinzător, lămuriri în muzică, în note, dar, mai ales, într-un anumit tip de lucrare muzicală - sonata. A pictat evocând sunete și a compus muzică redând peisaje. Pictura sa apare fie în cicluri temporale lumești sau universale (Iarna, Zodiac, Crearea Lumii, Vara), fie îmbracă forma sonatei - reproducând în pictură dansul firesc al acesteia (allegro, andante, scherzo, finale) în alte cicluri de picturi care poartă această denumire (Sonata Soarelui, a Primăverii, a Șarpelui, a Verii, a Mării, a Stelelor, a Piramidelor).

În partea a doua a recitalului, Rokas a interpretat Variațiunile Sefaa Esec, o lucrare construită pentru a reda un grup de nouă note muzicale care se repetă, de la simplu la complex, de la încet la puternic, de la repetitiv la inedit. Apoi, cu aceeași politețe, cu aceeași eleganță, cu același respect a invitat-o, din nou, pe Sonata, să i se alăture, pentru a interpreta, împreună, o intensă, bogată, uluitoare transcripție pentru pian la patru mâini a poemului simfonic Marea al lui Ciurlionis.

După concert - așa a fost construită Seara (asta) lituaniană, festivă, omagială, în vestibulul bisericii Sfânfa Sofia (unde azi, 20 iulie 2025, Rusanda Panfili - prezentată în program ca fiind violonistă și dirijoare din Moldova va conduce o orchestră care ne va aduce Libertango), reproduceri după picturile lui Ciurlionis așteptau să ne spună povestea lor, ideile lor și relațiile cu muzica pe care tocmai o ascultasem. A urmat partea mondenă a serii, foarte gustoasă și perfect asezonată cu Sakotis (Tree Cake) și mai ales cu băutura pe bază de miere Krupnikas - ambele, tipic lituaniene. Tot acolo, în spațiul acela deopotrivă laic și religios al vestibulului bisericii Sfânta Sofia.

Seara Uniunii Europene, seara austriacă, seara lituaniană, seara italiană, grecească, seara olandeză, seara croată, seara muntenegreană, seara chineză, seara britanică, seara sârbă, seara spaniolă, seara maghiară, seara poloneză. Evenimente care sunt realizare prin colaborarea dintre Festivalul de la Ohrid și reprezentanțele diplomatice ale țărilor respective (respectiv a Delegației Uniunii Europene în Macedonia de Nord). Evenimente la care este (și, cred, va fi, mai departe) prezentă - pentru că asta înseamnă să patronezi un eveniment cultural cu impact internațional (să fii acolo, să saluți și să feliciți soliștii invitați, să discuți cu șefii misiunilor diplomatice acreditată în Skopje), Președinta Macedoniei de Nord, doamna Gordana Siljanovska Davkova. A participat, deja, la trei din aceste prime opt evenimente ale festivalului. La fel ca în 2024. O admir pe doamna aceasta care privește spre ceilalți, zâmbește, răspunde saluturilor pe care le primește (adică, este foarte diferită de imensa majoritate a macedonenilor de aici), intră ușor într-o conversație care nu este, în mod necesar, (doar) una de complezență.