Studii: Universitatea Națională de Arte Teatrale și Cinematografice "Ion Luca Caragiale" București - Facultatea de teatru - specializarea Artele spectacolului - Actorie - Clasa Șerban Puiu, promoția 2024 // în prezent: UNATC Master Actorie de film și televiziune și Master Pedagogie Teatrală, ambele promoția 2026
Participă la Gala HOP 2025, la secțiunea Grup cu momentul Insula dreptății, alături de Teodora Tudose, Costinel Antone și Raoul Ipate.
Oana Balaci: Cum te-ai descrie ca artist? Dar ca om?
Rania Zane: Cred că între aceste două lumi exista o linie fină pe care e necesar să o păstrăm și de care să avem grijă. Viața personală îmi dă putere, energie, încredere, control, mă ajută să creez în parcursul meu artistic. De aceea, încerc să păstrez un echilibru între aceste două" vieți" și să le ofer tot ceea ce au nevoie pentru a trăi la capacitate maximă. Un om bun naște un artist și mai bun. Viitorul fiecărui artist este în mare parte influențat și de viața sa personală. Educația și experiențele mele m-au format mai întâi ca om și apoi urmează o transformare cursivă și exponențială ca artist, ce sper să continue pentru mult timp. Așa îmi doresc să-mi construiesc parcursul artistic. Simplitatea, bunătatea, empatia, umorul, respectul față de meserie, de oameni, iubirea pentru cei din jurul meu, ambiția, seriozitatea, dorința de cunoaștere, de experimentare și de a investi munți de energie și timp pentru ce mă pasionează sunt valori care mă caracterizează și pe care mă bazez atât ca om, cât și ca artist.
O.B.: Cum ți-ai dat seama că vrei să urmezi actoria?
R.Z.: Totul a început de la un pact cu mama când aveam 8 ani: dacă-mi cumpăra ceva ce-mi doream extrem de mult, merg la o activitate extrașcolară. Și primul lucru care mi-a venit în minte a fost baletul. Zis și făcut, de atunci am făcut cunoștință cu scena și cu impactul emoției artistice asupra oamenilor. Apoi am experimentat mai multe stiluri de dans, am făcut dans de performanță timp de 12 ani. De aici către actorie a fost doar un pas. Încă din clasa a 7-a știam că vreau să urmez o carieră artistică, fie dans, fie actorie. Totodată, am crescut alături de numeroase spectacole pe care le vedeam împreună cu părinții mei și care cred că m-au influențat, pentru că mi-au arătat ce putere are emoția transmisă prin teatru și mi-am dorit să fac și eu asta.
O.B.: Dacă nu ai fi actor, ce altceva ți-ar fi plăcut să faci?
R.Z.: Cred că este prima dată când mă gândesc serios la această întrebare. Pe lângă parcursul meu artistic din copilărie și până acum, mereu mi-a plăcut mult să gătesc, în special pentru cei dragi, și mai ales dulciuri. Crearea unei prăjituri deosebite sau a unui tort pentru celebrarea unui moment special e un alt fel de act artistic. Așa că aș spune chef cofetar?:)
O.B.: Ce speri să găsești mereu atunci când lucrezi la un spectacol/film?
R.Z.: Oameni buni, o echipă dedicată, profesionistă și prietenoasă. Cred în oameni și în conexiuni. Cred că un spectacol / film / act artistic își câștigă adevărata valoare atunci când oamenii se conectează, se susțin și luptă împreună pentru atingerea aceluiași scop. Un mediu primitor, încurajator, profesionist, în care să te poți desfășura creativ și în care să nu îți fie frică să greșești. În timpul facultății am avut parte de niște colegi minunați care m-au învățat ce înseamnă să fii tu fără să fii judecat. Am realizat că așa pot evolua rapid și sigur. Și asta îmi doresc pentru fiecare proiect: oameni cu care să relaționez bine și cu care să pot fi eu însămi, pentru a performa la capacitatea maximă.
O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
R.Z.: Orice rol e ca încă un prieten pe care mi-l fac. Ca în viață, unii oameni îți devin apropiați imediat, alții au nevoie de mai mult timp pentru a se deschide. Așa e și cu rolurile. De cele mai multe ori creez un întreg context specific fiecăruia, ca să se poată desfășura corespunzător. Fiecare are mecanismul lui de gândire pe care îl adaptez în funcție de situațiile cu care se confruntă. Îl las să trăiască prin mine și prin ceea ce-i pot oferi eu. Îl protejez și îl respect. Țin foarte mult la costum și la fiecare element de recuzită al fiecărui personaj. Odată ce am jucat cu un costum, acela va rămâne cu mine cât va fi posibil. În același timp, am grijă foarte mult la ceea ce mănânc, la somn și la sport. Îmi place să am un stil de viață cât mai sănătos. Fiecare rol necesită energia lui, de aceea mă străduiesc să le ofer toate condițiile și "uneltele" de care au nevoie pentru a "ne împrieteni" rapid.
O.B.: Ce apreciezi la teatru și ce apreciezi la film?
R.Z.: Este fascinant pentru mine ca actriță să poți face trecerea aceasta de la teatru la film. Fiecare necesită o energie diferită care trebuie cultivată. Dacă la teatru ai nevoie de o bombă de energie care să se întindă pe o durată de 2-3 ore, la capacitate maximă și cu care să mergi la sigur, la film apreciez puterea de a-ți conserva energia și de a acționa doar la momentul oportun când ești chemat la cadru. În același timp, apreciez diferențele de exprimare ale acestor două planuri, întrucât la teatru gesturile, mișcările, reacțiile sunt mult mai mari și necesită o forță mult mai amplă, pe când la film totul devine conținut și extrem de amănunțit, compact și de impact.
O.B.: Este vreun rol pe care ai visat mereu să îl joci? Dacă da, care?
R.Z.: Există numeroase roluri pe care mi-aș dori să am oportunitatea să le joc, dar prefer să las viața să acționeze conform perioadei prin care trec și experiențelor de care am nevoie, să mă bucur de momentul prezent, dar să-mi și construiesc din toate momentele înșiruite, o carieră frumoasă!
O.B.: Care personalități din domeniu te inspiră cel mai mult?
R.Z.: Încă din anul 2 de facultate am avut marea oportunitatea de a juca în teatru. Fiind la început de drum tot ce-mi doream era să acumulez cât mai multă informație și să fiu deschisă la tot ceea ce primeam din jurul meu. De atunci, cu fiecare proiect m-am bucurat de oamenii talentați cu care am avut ocazia să împart scena. Am învățat enorm, am luat ce am crezut eu de cuviință de la fiecare și am adaptat nevoilor mele. Cred că sunt multe personalități care mi-au influențat parcursul și cărora le mulțumesc. Un episod semnificativ din viața mea a fost cel în care am aflat că fac parte din echipa spectacolului Marele Gatsby, în regia lui Andrei Huțuleac. Am văzut întreaga trupă de actori pe vremea când încă eram liceană și mergeam la Teatrul Metropolis să le urmăresc toate spectacolele. Mă fascinau de-a dreptul. Mai târziu am devenit colega lor de scenă și încă mi se pare ireal. Sunt recunoscătoare Universului pentru aceste întâmplări!
O.B.: Unde e linia ta personală de echilibru între stabilitatea financiară și libertate creativă?
R.Z.: Asta e o întrebare dificilă, pentru că fiind la început de drum încai sunt în căutarea acestui echilibru perfect. Și eu, ca orice artist, aș sublinia mereu cât e de importantă libertatea creativă, dar produsul generat de creație, adică acea emoție oferită și dezvoltare spirituală la care toți dorim să contribuim, necesită recunoaștere valorică ce se traduce și în stabilitate financiară.
O.B.: Cât de relevante consideri că sunt premiile și recunoașterile oficiale în acest domeniu?
R.Z.: Primul meu gând ca actriță nu este cel de a fi premiată, ci este să am satisfacția de a-mi fi îndeplinit misiunea cât mai bine. Nu pot neglija, însă, faptul că anumite premii contribuie la creșterea încrederii, a recunoașterii, și te motivează, de cele mai multe ori, să continui să te dezvolți.
O.B.: Alege un film, un spectacol și o melodie care te-au marcat în ultimul an și descrie-le într-o propoziție.
R.Z.: Film: La La Land: Am plâns, am râs și m-am îndrăgostit.
Spectacol: Prima Facie, regia Andrei Huțuleac: De la putere la neputință.
Melodie: Chicago - Frank Sinatra: Visez cu ochii deschiși.
O.B.: Ce înseamnă pentru tine Gala HOP?
R.Z.: Gala Hop reprezintă ocazia perfectă de a mă descoperi încă o dată, de a mă bucura alături de alți tineri actori talentați, de a crea alături de prieteni buni, dar și de a forma noi prietenii și de a avea șansa să explorez viitoare proiecte.
O.B.: Ce părere ai despre tema de anul acesta, "povești vechi, atitudini noi"?
R.Z.: Această temă mi-a oferit posibilitatea de a încerca ceva ce până acum n-am avut ocazia să experimentez, și mărturisesc sincer că este o temă provocatoare. Cum poți aduce ceva ce a fost scris acum sute de ani în zilele noastre? Și am fost surprinși (eu, alături de colegii cu care am lucrat la moment) să realizăm că situațiile din viața de atunci sunt destul de similare cu ceea ce trăim astăzi. Situații de viață, relațiile dintre oameni, modul de a gândi și poate unele metode de a acționa:) Este o temă care evidențiază complexitatea acelor creații valoroase, date poate demult uitării, dar și universalitatea lor, văzută prin ochii unor tinerii care trăiesc timpuri moderne cu multe posibilități de evoluție rapidă.
O.B.: Cum ai ales momentul tău de la Gala HOP 2025?
R.Z.: Gala HOP a creat prilejul perfect pentru a mă reconecta cu colegii mei din facultate cu care am făcut echipă bună pe toată durata studiilor. Ne-am bucurat să lucrăm împreună, să facem brainstorming și să generam ceva cât mai bun. Având o relație foarte bună cu ei, ne-am dat fiecăruia câte o temă și astfel fiecare în parte a contribuit la produsul final. Pentru început ne-am dorit să creăm un fir roșu pe care să ruleze întreaga poveste și ne-am gândit ce este extrem de actual acum? Ce le place tinerilor să facă? La ce se uită acum generația noastră? Și după ce am lecturat operele propuse de temă, am ajuns la concluzia că putem face o combinație între o emisiune TV și dreptatea pentru care se luptă fiecare personaj din creațiile antice. Și așa am ajuns la Insula Dreptății. O îmbinare între elementele specifice unei emisiuni, cu precădere cele ce se regăsesc în emisiuni ce testează puterea de rezistență a unui cuplu alături de care am adus gravitatea și complexitatea situațiilor propuse de marii dramaturgi ale timpurilor apuse.
O.B.: Dacă ar fi să scrii mâine o piesă de teatru, ce subiect ai aborda?
R.Z.: Îmi place, de cele mai multe ori, să vizionez spectacole cu viață, cu energie, cu emoție, care-mi oferă ceva aparte. Prefer simplitatea și cred că aș aborda o temă ce vizează elemente din viața de zi cu zi, dar oferindu-i o notă comică, umoristică. Cred că un zâmbet stârnit sau oferit la momentul potrivit face viața fiecăruia un pic mai ușoară.
O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP.
(foto: Remus Nicolaescu)