Studii: Facultatea de Arte George Enescu Iași, actorie-păpuși, 2022 (licență), Facultatea de Teatru și Film Cluj-Napoca, artă teatrală 2024 (master).
Participă la Gala HOP 2025, la secțiunea Individual cu momentul MANIFEST.
Oana Balaci: Cum te-ai descrie ca artist? Dar ca om?
Demetra Vasiliu: Sunt actriță-păpușar și în practică, pentru mine, cele două arte se întrepătrund, de aceea, îmi plac convențiile și înțelesurile multiple în teatrul dramatic. Momentan mă simt mai confortabil cu lucrul la detaliu, dar mă arunc în disconfort în fiecare zi. Mă schimb foarte des și radical. Trec prin etape în care mă hiperconcentrez pe anumite idei. Acum mă preocupă acceptarea momentului prezent și diminuarea ego-ului. Întrebarea aceasta în care vorbesc frumos despre mine nu prea mă ajută în asta.
O.B.: Cum ți-ai dat seama că vrei să urmezi actoria?
D.V.: Am început prin a idealiza profesia, ca mulți dintre noi care nu au norocul de a vorbi cu oameni care deja profesează și care să le prezinte realitatea transparent. Să joc în fața unui public pentru prima dată m-a împlinit foarte mult, într-un mod complet diferit de fantezia mea, dar mai frumos.
O.B.: Dacă nu ai fi actor, ce altceva ți-ar fi plăcut să faci?
D.V.: Aș fi vrut, probabil, să fie tot ceva ce să îmi permită să performez.
O.B.: Ce speri să găsești mereu atunci când lucrezi la un spectacol/film?
D.V.: Oameni pasionați, care cred în proiect.
O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
D.V.: Încep prin a traduce textul în cuvintele mele. Apoi trebuie să decid în ce stil de teatru se încadrează spectacolul și în funcție de asta urmez metodele tăticilor teatrului, învățate în facultate. Dacă e teatru psihologic îmi asum caracteristicile personajului date de text și îmi construiesc un traseu de gânduri declanșate în lanț unul de celălalt. Dacă e teatru fizic construiesc luând în considerare perspectiva spectatorului. Aici, în improvizație, aleg anumite imagini mentale care dau un anumit răspuns corporal și apoi memorez acel răspuns. Dacă joc teatru epic mă familiarizez atât cu o tipologie potrivită cât și cu subtextul situației pentru a putea să le joc simultan. După ce am clar în minte extratextul, punctele pe care trebuie să le ating ca și parametrii în care pot improviza, încep să asociez tot ce trăiesc / aud / văd la rolul meu.
O.B.: Ce apreciezi la teatru și ce apreciezi la film?
D.V.: La teatru apreciez faptul că îmi oferă posibilitatea de construi o realitate în care cred, ca apoi arătând-o oamenilor să creadă și ei împreună cu mine. Apreciez și caracterul colectiv al muncii, faptul că toți cei prezenți în proces (echipa artistică / tehnică / management) lucrează cu același scop ca și mine. Despre practica filmului nu pot vorbi, nu am experiență în domeniu. Ca privitor, apreciez cum universul vizual îmi modelează perspectiva. Uneori simt să mă las furată complet de iluzie, empatizez, fac asocieri cu experiențele mele, alteori mă detașez și privesc critic. Ambele variante sunt foarte valoroase pentru mine.
O.B.: Este vreun rol pe care ai visat mereu să îl joci? Dacă da, care?
D.V.: Nu am avut mereu unul specific în minte la care să fi visat. Mi-ar plăcea acum unul ritmat, energic. Visez ca pe viitor să fiu mai prezentă în construcția lor atunci când apar dificultăți. Să învăț să caut certitudinea pentru a ajunge să le stăpânesc, dar fără să mă opun procesului. Când vine vorba de complexitatea rolului sunt de părere că toate pot fi. Cât timp noi credem în ele, și le hrănim cu experiențele noastre este natural să se dezvolte.
O.B.: Care personalități din domeniu te inspiră cel mai mult?
D.V.: Robert Wilson, Peeping Tom, Andreea Gavriliu, Gabriel Scalschi, Radu Afrim, Botond Nagy, Alex Bogdan, Ileana Ursu, Ciprian Chiricheș, Sorin Leoveanu, Lari Giorgescu, Ofelia Popii, Horia Veriveș, Dumitru Georgescu, Diana Roman.
O.B.: Unde e linia ta personală de echilibru între stabilitatea financiară și libertate creativă?
D.V.: Nu sunt în echilibru. Balanța se înclină clar spre libertatea creativă. Prioritatea mea este calitatea artei pe care o practic. Bineînțeles, nu mă las să ajung în situații critice. Am lucrat de multe ori în alte domenii pentru a mă putea întreține. Nu este ideal, dar a trebuit să mă raportez la realitate. Totuși, păstrez mereu în minte diferența dintre ceea ce fac pentru a putea supraviețui și ceea ce mă împlinește iar pentru cea din urmă o voi risca pe cealaltă de câte ori va fi nevoie.
O.B.: Cât de relevante consideri că sunt premiile și recunoașterile oficiale în acest domeniu?
D.V.: Le văd ca pe un feedback pozitiv la o scară mai mare. Părerea mea e că este important să i se spună unui artist că a creat ceva valoros pentru public. Percepția propriului produs este de cele mai multe ori distorsionată și nu își poate vedea obiectiv arta. Cred că recunoașterile sunt esențiale atât în evoluția artiștilor cât și pentru a-i face conștienți de impactul pozitiv al creației lor.
O.B.: Alege un film, un spectacol și o melodie care te-au marcat în ultimul an și descrie-le pe fiecare într-o propoziție.
D.V.: Piesa Fake plastic trees - Radiohead. Trupa asta mă face să mă simt îndrăgostită.
Spectacolul Iona, în regia lui Victor Ioan Frunză. Sunt foarte recunoscătoare că am avut ocazia să văd această capodoperă.
Filmul The Substance. Da, cu siguranță pot spune că m-a marcat pentru o perioadă...
O.B.: Ce înseamnă pentru tine Gala HOP?
D.V.: Avem oportunitatea de a ne prezenta ca tineri actori și e deja un lucru foarte mare, dar pentru mine HOP mai este și provocarea personală de a mă relaxa în disconfort. Sunt o fire care are multă nevoie de intimitate și solitudine, dar asta stă de multe ori în calea formării unor posibile conexiuni valoroase cu oamenii sau a unor experiențe pe care nu îmi mai permit să le pierd.
O.B.: Ce părere ai despre tema de anul acesta, "povești vechi, atitudini noi"?
D.V.: Îmi place mult tema. Eu sunt foarte mândră și pasionată de generația din care fac parte și tot ce ține de "atitudini noi" Yes. I approve. I love it. Let's go!
O.B.: Cum ai ales momentul tău de la Gala HOP 2025?
D.V.: Atenția mea este îndreptată spre calitatea scăzută a vieții femeilor, de aceea am ales să dau momentului meu un caracter feminist. Am știut și că voi vrea să folosesc tehnici din teatrul epic, iar Adunarea femeilor a lui Aristofan a fost un material perfect pentru a construi un personaj de care să mă detașez cu ușurință și pe care îl abandonez cu monologul Medeei lui Euripide.
O.B.: Dacă ar fi să scrii mâine o piesă de teatru, ce subiect ai aborda?
D.V.: Problemele social-politice de azi, cu siguranță, ne oferă foarte mult material pentru teatru. Sunt pasionată și de spectacole care comunică o atmosferă, mai degrabă decât un mesaj sau sentiment precis. E fascinant pentru mine când spectatorul primește libertate de a interpreta metafora și devine parte din procesul de creație.
O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP.
(Foto: Kelemen Kinga)