Studii: Universitatea "Dunărea de Jos" Galați, facultatea de Arte Galați , specializare "Artele Spectacolului - Actorie", clasă dr. Florin Toma, promoție 2021 (licență) // facultate de Arte Galați, specializare "Teatru și Arte Performative", clasă dr. Radu Horghidan, promoție 2023 (master)
Participă la Gala HOP 2025, la secțiunea Individual cu momentul Confesiune.
Oana Balaci: Cum te-ai descrie ca artist? Dar ca om?
Laurențiu Bobeică: Sunt un artist complex. Îmi place să văd viața prin intermediul tuturor artelor. Ca om, cred că sunt un om simplu. Pentru mine, bunătatea e importantă și îmi doresc să cred că sunt un om bun.
O.B.: Cum ți-ai dat seama că vrei să urmezi actoria?
L.B.: De mic am fost atras inconștient de mediul performativ. Părinții mei nu au avut legătură cu arta. Cu toate acestea, mereu făceam lucruri artistice cu mama. Cântam împreună toate cântecele care apăreau, cu toate că n-aveam ureche muzicală. Reproduceam tot ce mi se părea interesant în filme sau în reclame. M-am uitat cu mama la un film și am copiat replica faimoasă: "I got you babe!" Eu aveam 6 ani și am copiat doar fonetic engleza, așa că m-am dus la mama și i-am zis: "Gagaciu bebe!".
O.B.: Dacă nu ai fi actor, ce altceva ți-ar fi plăcut să faci?
L.B.: Este o întrebare foarte grea. Am scris la master un spectacol în care enumăr 100 de locuri de muncă. Se numește Un loc bun de muncă pentru că nu știm niciodată dacă locul nostru de muncă este unul bun. Acum că mă uit înapoi, cred că mi-ar fi plăcut să fiu pilot de avion. Să zbor liber și să vizitez lumea.
O.B.: Ce speri să găsești mereu atunci când lucrezi la un spectacol / film?
L.B.: Îmi doresc să observ în orice factorul uman. Să înțeleg ce îi face pe oameni să meargă înainte. Ce e acel ceva care ne face pe toți să ne ridicăm din pat dimineața. Motivația fiecărui om.
O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
L.B.: Încerc să aduc rolul cât mai aproape de mine. Indiferent de ce fel de persoană este cea scrisă de dramaturg în text, încerc să găsesc puncte comune de a gândi în raport cu aceasta. Spre exemplu, la Oreste, m-a ajutat să mă apropii de felul lui de a gândi, faptul că el își iubea tatăl, îl respecta și îl privea ca pe un erou. Asta mă leagă pe mine de Oreste.
O.B.: Ce apreciezi la teatru și ce apreciezi la film?
L.B.: Apreciez la teatru faptul că ai o singură șansă. Miza crește exponențial. Și apreciez mult și feedback-ul imediat din partea spectatorilor. Filmul îmi este drag din perspectivă emoțională. De mic mi-am dorit să fiu pe micile sau marile ecrane. Este un vis devenit realitate.
O.B.: Este vreun rol pe care ai visat mereu să îl joci? Dacă da, care?
L.B.: Am spus că mă consider un om bun. Cu toate acestea, simt că am ceva puternic și rău în interiorul meu. Din acest motiv cred că îmi plac rolurile negative. Mi-ar plăcea să ajung în cariera mea să joc personajul Richard al III-lea.
O.B.: Care personalități din domeniu te inspiră cel mai mult?
L.B.: Îmi place foarte mult actorul Șerban Pavlu. L-am văzut în multe spectacole, în roluri diverse și cred că poate face orice tip de rol. Îmi doresc să ajung să dovesc și eu același lucru.
O.B.: Unde e linia ta personală de echilibru între stabilitatea financiară și libertate creativă?
L.B.: Credeam că pentru a fi bine în carieră, trebuie să fii angajat în teatru de stat. M-am înșelat. Important este să profesezi. Să ai parte de cât mai multe colaborări, provocări și să te bucuri de tot ceea ce faci. E important să fii bine material, dar mai important este ce lași în urma ta.
O.B.: Cât de relevante consideri că sunt premiile și recunoașterile oficiale în acest domeniu?
L.B.: Eu am avut mereu o traumă legată de premii. Este de la 13 ani de când am fost la primul campionat național de box. Acolo am luat medalia de bronz și părinții au fost dezamăgiți, iar prietenii și colegii au râs de mine. După aceea, m-am mobilizat și anul următor am câștigat aurul la Campionatul Național și la Cupa României. Deci, cred că premiile sunt un nivel de apreciere, totuși în meseria noastră sunt o chestie subiectivă.
O.B.: Alege un film, un spectacol și o melodie care te-au marcat în ultimul an și descrie-le pe fiecare într-o propoziție.
L.B.: Good Will Hunting - Nu vreau să-mi fie frică să trăiesc.
Pescărușul de A.P. Cehov, regia Eugen Jebeleanu - Reflectă perfect realitatea în care trăim.
Riles - Thank God - Nu sunt o fire religioasă, dar vreau să mulțumesc pentru tot ce am.
O.B.: Ce înseamnă pentru tine Gala HOP?
L.B.: E șansa de care am nevoie să renasc din cenușă ca pasărea Pheonix. Toată cariera mi s-a zis că nu sunt destul. Îmi doresc să mă cunoască lumea cu adevărat.
O.B.: Ce părere ai despre tema de anul acesta, "povești vechi, atitudini noi"?
L.B.: Mi s-a părut o adevărată provocare. N-am lucrat niciodată teatru antic grec. Totuși, m-a ajutat să înțeleg că oricât de mult timp a trecut, subiectele încă sunt relevante. Putem empatiza cu ele și le putem aduce în contemporan. M-am bucurat să descopăr că pot face și acest tip de teatru...
O.B.: Cum ai ales momentul tău de la Gala HOP 2025?
L.B.: Sincer să fiu, aveam nevoie de un moment în care să răbufnesc. Povestea lui Oreste mi s-a părut cea mai potrivită pentru a-mi folosi emoțiile personale negative într-un mod benefic. Pe lângă asta, îmi doream un personaj "nelegiuit" și provocarea de a face publicul să empatizeze cu el.
O.B.: Dacă ar fi să scrii mâine o piesă de teatru, ce subiect ai aborda?
L.B.: Sunt în curs de scriere a unei piese despre cancer. Mi se pare că mulți oameni trec prin asta. Ba chiar suntem toți afectați de această boală, direct sau indirect. Oamenii trebuie să știe că nu sunt singuri această luptă și că îl putem învinge împreună pe nenorocitul ăsta.
O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP.
