We can enjoy this wonderful World full of beauty, charm and diversity if we can only decide to appreciate and cherish our differencies. Așa se confesa unei reviste specializată în artă fotografică, Biljana Jurukovski - artist fotograf, călător și explorator al lumii triburilor africane, colecționar și proprietar de galerie de artă. Tribal Muses este titlul ultimei expoziții pe care a organizat-o recent în Skopje. La fel se numește selecția de fotografii pe care o prezintă (spre vânzare) în galeria pe care - cu efort, inspirație și bucurie, a deschis-o la începutul acestui sezon cultural și turistic, în Ohrid. Acolo, fix acolo, peste drum de biserica noastră festivalieră.
Jimmy Nelson este unul din mentorii Biljanei. Uluitorul album dedicat de acesta unor Painted souls, adică unui grup restrâns de triburi (Kazakhs din Mongolia, Himba din Namibia, Huli, Asaro și Kalam din Papua Noua Guinee, Chukchi din Rusia, Maori din Noua Zeelendă, Mustang, din Regatul Lo, Nepal, Gauchos din Argentina, Tsaatan din Mongolia, Mursi din Etiopia, Rabari din India, Samburu din Kenya, Ladakhi din India, Vanuatu din insula cu același nume, Tibetans din China, India, Nepal, Bhutan, Huaorani din Ecuador, Drokpa din India și Pakistan, Dassanech, Banna, Karo și Hamar din Etiopia, Dani, Yali și Korowai din Indonezia, Nenets din Rusia, Massai din Tanzania) încă existente - dar a căror supraviețuire este doar o problemă de timp, before they pass away, a reprezentat pentru ea, pentru Biljana, o perfectă sursă de inspirație, care i-a schimbat radical viața. Pentru că, la fel ca Jimmy, Biljana a început să gândească, să organizeze (și să ducă la capăt) numeroase expediții în Africa neagră, tribală, a războinicilor izolați, a micilor comunități uitate de istorie și prea puțin cunoscute de noi, ceilalți, azi. Cu toate dificultățile uriașe - insurmontabile, din perspectiva unui novice, pe care le presupune o astfel de inițiativă culturală, istorică, socială, artistică, fotografică.
African Twilight. The Vanishing Rituals and Ceremonies of the African Continent. Un album de artă fotografică, o mărturie completă a celor peste 40 de ani pe care i-au petrecut explorând, documentând, fotografiind, lăsându-ne nouă această mărturie, Carol Beckwith și Angela Fisher. Două volume care redau, prin intermediul a sute de fotografii atent selectate din arhiva autoarelor și admirabil grupate, în bine definite capitole - aspecte inițiatice, curtare ritualică, anotimpuri, regate, aspecte spirituale, moarte, cele mai semnificative dovezi ale existenței unor triburi africane despre care știm - dacă știm, foarte puțin, care duc (de fapt, care duceau, în deceniile în care Carol și Angela călătoreau în Africa - pentru că unele dintre ele deja au dispărut sau sunt pe punctul de a dispărea definitiv din lumea noastră, înainte ca noi, ceilalți, să le cunoaștem sau să le fi cunoscut), încă, o viață nomadă sau semi-nomadă, care trăiesc în perfectă armonie cu natura, cu animalele ei, cu ritmurile ei, cu binefacerile și pericolele ei, în ritmul anotimpurilor (ploios și bogat în evenimente culturale și sociale comunitare, ori secetos, marcat de războaie locale pentru pământ și surse de apă, de lipsuri, griji, temeri, boli, lipsa nutrețului pentru animale, a apei, deopotrivă pentru ele și pentru oameni), în bună sau rea vecinătate cu alte triburi - la fel de războinice, de protectoare cu pământul și resursele lui, cu animalele și ceea ce acestea asigură.
African Elegance este un alt splendid album - mărturie a artelor Africii Negre (prelucrarea lemnului, prelucrarea pietrei, ornamente din mărgele, paint & body decoration - poate, cea mai veche formă de artă a omenirii, prelucrarea metalelor, împletirea fibrelor obținute din plante, scoarță, carapacea unor fructe, păr de animal, prelucrarea pielii animalelor pe care oamenii triburilor le cresc sau pe care le vânează) pe care l-am descoperit (la fel ca pe cele publicate de Jimmy, Carol și Angela) aici, peste drum de biserică, în Nomadica by Biljana, Gallery and Gift Shop, loc în care îmi petrec, în fiecare dimineață spre amiază, două prețioase ore, discutând cu Biljana, cu Atilla (prietenul împreună cu care a deschis și face să funcționeze, cu toate greutățile începutului și cu toate piedicile birocratice tipic balcanice, această admirabilă inițiativă), întrebând și ascultând, sorbind cuvintele ce explică fotografii cu animale și oameni, triburi și obiceiuri, privind atent imaginile, încercând să înțeleg complexitatea unei astfel de aventuri - pentru că exact asta este, aventura organizării unei expediții de fotografiere a unor triburi izolate, încă vii, cu oameni de o frumusețe copleșitoare, dar, ajunse, din păcate, în pragul extincției.
Vizitarea, documentarea și fotografierea unora din triburile prezentate în albumele realizate de Jimmy, de Carol și Angela, respectiv a fotografiilor și filmelor documentare produse de Biljana, au fost posibile doar ca urmare a unor întâlniri neașteptate, dar previzibile, în Occident, cu persoane care proveneau din acele triburi sau care aveau acces la cunoștințele pe care le presupunea o astfel de întâlnire și care au acceptat să mijlocească întâlnirea, călătoria și fotografierea - în unele situații, a fost nevoie de ani mulți, pentru a se obține acceptul vârstnicilor triburilor, iar vizitele au necesitat alți ani îndelungați de pregătire, au fost posibile ca urmare a obținerii vizelor oficiale din partea autorităților statelor și a autorizațiilor informale din partea reprezentanților triburilor, au fost posibile doar printr-o organizare impecabilă, temeinică, riguroasă a expedițiilor (vaccinare contra bolilor endemice, echipe locale de pază, protecție și ghidare, închiriere de autovehicule cu dublă tracțiune pentru provizii și echipament, de motociclete pentru situații în care mașinile nu mai puteau fi folosite din pricina terenului, intemperiilor, pericolelor, de bărci gonflabile pentru situațiile în care acestea reprezentau singura modalitate de a accede în zonele în care fotografierea oamenilor, ritualurilor, obiceiurilor, tradițiilor urma să se realizeze, daruri simbolice sau cantități consistente de alimente destinate comunităților aflate în situații dificile sau periculoase din pricina comunităților vecine, a intemperiilor, a nepăsării guvernelor locale). Accidente de tot felul, îmbolnăviri, întârzieri neprevăzute - nimic nu a lipsit din inventarul malign al acestor călătorii - expediții - întâlniri cu lumea originară.
Fotografia este o artă. Este un instrument cu care se cercetează istoria noastră - veche, medie sau recentă. Este o mărturie sinceră, irefutabilă, permanentă a vieții, a existenței, a continuității. Este un instrument pentru cercetări de antropologie, de sociologie, de psihologie, de cercetare comparată a culturilor.
Mă gândesc, acum, că, dacă tot am deschis cutia asta cu fotografii vechi (frații Manakis, familia Marubi), cu fotografii din vremuri de restriște (Robert Kappa), cu fotografii recente, despre lumea în care trăim și pe care, constant, o distrugem (Yann Arthus Bertrand, Sebastiao Salgado), ar avea rost să scriu, mai departe, despre felul în care m-am lăsat informat, impresionat, educat de această fabuloasă artă a efemerului devenit eternitate, a ineditului devenit cunoscut, chiar banal, a detaliului devenit firesc, a măreției originare devenită icoană.