Studii: Facultatea de Muzică și Teatru din cadrul Universității de Vest Timișoara, specializarea Artele spectacolului (Actorie), licență, promoția 2018-2021 // Facultatea de Muzică și Teatru din cadrul Universității de Vest Timișoara, specializarea Actorie, master (2023)
Participă la Gala HOP 2025, la secțiunea Individual cu momentul Medeea.
Oana Balaci: Cum te-ai descrie ca artist? Dar ca om?
Otniel Floruț: Cred că sunt interesat de cum funcționează lucrurile, de cum ajung ele să se întâmple, de cauza lor și de felul, motivele care ne fac să acceptăm sau să negăm / judecăm rezultatele. Ca artist îmi place să cred că sunt un căutător și am multe de descoperit și de învățat.
O.B.: Cum ți-ai dat seama că vrei să urmezi actoria?
O.F.: Cred că a fost o nevoie de a spune multe lucruri și de a profita de faptul că teatrul ca idee oferă acestă platformă unde putem discuta, propune, pune la îndoială teme diversificate și nu într-un număr finit (cred, sper). Ulterior m-a bucurat să aflu că nu e despre ego-uri și ambiții personale de calitate estetică îndoielnică.
O.B.: Dacă nu ai fi actor, ce altceva ți-ar fi plăcut să faci?
O.F.: M-am tot gândit la asta și cred că sunt meserii pe care le-aș face onorabil, dar cred că mi-ar lipsi "neliniștea" pe care o conferă studiul și observarea naturii umane prin teatru folosind corp, voce, minte.
O.B.: Ce speri să găsești mereu atunci când lucrezi la un spectacol / film?
O.F.: Nu pornesc cu așteptări, îmi doresc doar să am suficientă aplecare în fața noii provocări cât să-mi releve din parcurs și din întrebări noi perspective și realități cărora le răspund, cărora le răspundem, nonșalant în general.
O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
O.F.: E un proces în etape și pași, dar nu cred în rețete și încerc să nu mă-mpiedic singur. Pornesc de la text sau de la idee, mă documentez și probez, propun și aleg din variante, lucrurile nu sunt în alb și negru, iar soluțiile și opțiunile sunt infinite cred.
O.B.: Ce apreciezi la teatru și ce apreciezi la film?
O.F.: Apreciez la teatru sinceritatea și faptul că poate lua atât de multe forme cât să vorbească, să sensibilizeze și să ridice multe întrebări, după caz. La film apreciez dincolo de ce apreciez și la teatru felul în care cineva se poate juca la infinit cu un cadru deja filmat, tot ce înseamnă parte de DOP, colorizare și montaj. Cred că asta a devenit astăzi o artă în sine sau cel puțin o felie mare a ceea ce înseamnă arta contemporană, arta conceptuală.
O.B.: Este vreun rol pe care ai visat mereu să îl joci? Dacă da, care?
O.F.: Nu știu dacă visat e termenul, dar țin minte că la Iona a lui Sorescu am avut impresia că îmi scapă mereu ceva ce se află dincolo de textul poetic sau de lipsa acțiunii elaborate. Am jucat o parte, un puzzle, ca monodramă în facultate și ulterior. Cred că sunt multe teme de explorat, cred că sunt multe personaje complexe și de "citit" în ce există astăzi, în ce se va mai descoperi. Natura umană e caracterizată de complexitate și imprevizibilitate cât cuprinde.
O.B.: Care personalități din domeniu te inspiră cel mai mult?
O.F.: Sunt multe personalități care mă inspiră, urmăresc o listă de oameni de teatru și film. Nu voi da nume pentru că lista e lungă, nu aș vrea să ratez pe cineva și nici să pun pe cineva mai presus sau lângă podium.
O.B.: Unde e linia ta personală de echilibru între stabilitatea financiară și libertate creativă?
O.F.: Cred că joaca de a face artă din plăcere, de a accepta orice, de a lua job-uri din care să te descurci financiar vorbind e foarte periculoasă. Nu mă exonerez de la cele menționate mai sus. Riscul să te pierzi sau să te consumi sau să te extenuezi sau să încurci în două locuri e mare, dar atunci când nu ai încotro, e un risc asumat, să-i spunem, dacă nu vrei să alegi altceva și să îți vezi exclusiv de viața personală sau de confortul financiar.
O.B.: Cât de relevante consideri că sunt premiile și recunoașterile oficiale în acest domeniu?
O.F.: Cred că munca nu se oprește în cazul în care nu vrei să te blazezi. Premiile pot face asta, te pot face să te culci pe lauri dacă nu ai o linie clar stabilită pe care o urmezi. Recunoașterile sunt importante, e nevoie de cineva care să îți spună uneori sau măcar din când în când că nu trăiești un episod schizoid și că ceea ce faci poate avea sens și că poți insista și apela mai mult la mijloacele pe care le ai și că poți să te dezvolți. Mi-e frică de plafonare, cred că noi, tinerii proaspăt ieșiți din facultate nu ne putem permite să vorbim despre asta, avem de muncit și devenit lucruri pe care le dorim și le observăm. Suntem în formare, nu se oprește asta și punem o bifă - din contră, acum începe drumul.
O.B.: Alege un film, un spectacol și o melodie care te-au marcat în ultimul an și descrie-le pe fiecare într-o propoziție.
O.F.: Filmul mexican Bardo - Cel mai insane trip cu care am click-uit (din motive foarte ciudate)
Richard al III-lea în regia Radu Iacoban - E greu să găsești un echilibru între pornirile tale și ceea ce e onest și e greu să alegi o oglindă potrivită ție dacă nu vrei oglinda reală, iar spectacolul, regia, actorii mi-au vorbit și despre asta printre multe altele.
Ascult foarte mulă muzică și e greu mereu să decid între piese, filme, spectacole. Cred că las aici Fluorescent Adolescent (Arctic Monkeys) și nu o să spun de ce (sau ca să spun ceva totuși care nu e nimic important, pentru sound, pentru sound)
O.B.: Ce înseamnă pentru tine Gala HOP?
O.F.: Gala HOP e o oportunitate de afirmare și recunoaștere. Mă bucur că am ajuns în acest context și că pot să gust puțin din experiența asta.
O.B.: Ce părere ai despre tema de anul acesta, "povești vechi, atitudini noi"?
O.F.: Tema din acest an al galei e și provocare și un mod ofertant de a aborda diferit ceea ce învățăm în facultate și ceea ce ne propunem în general.
O.B.: Cum ai ales momentul tău de la Gala HOP 2025?
O.F.: A fost o provocare alegerea, chiar și după stabilirea textului și personajului au fost foarte multe teme de prezentat, e greu să esențializezi, încerc. Întrebările îmi rămân totuși: de ce nu ne apropiem mai mult de personaje pe care le etichetăm rapid, de ce nu privim și prin ochii celuilalt până la capăt pentru a înțelege, nu pentru a pune într-un coș mare care poartă eticheta "aici stă ce cred că știu".
O.B.: Dacă ar fi să scrii mâine o piesă de teatru, ce subiect ai aborda?
O.F.: Foarte greu de spus de unde aș pleca, de ce și până unde aș merge. Asta aș afla la cald dacă aș începe să scriu, cel mai probabil. Până atunci pot doar specula temele pe care le-aș dezvolta, poate violența în toate formele ei și motivele care o provoacă ar sta la baza unui text. Asta pentru că trăim într-o alertă în care ne e mai simplu să răspundem și să provocăm în loc să arătăm puțină iubire și susținere. Trăim într-o etapă în care violența poartă amprente foarte puternice ale istoriei și pare că boala nu ne trece și devine foarte insidioasă, mă sperie când văd cum ne transformă, pe toți (eu nu sunt un caz paralel).
O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP.
O.F.: Și eu mulțumesc mult pentru paleta largă de subiecte și pentru contextul creat pentru a chestiona tinerii concurenți ai galei HOP.