Studii: UNATC "I. L. Caragiale", Actorie, clasa conf. univ. dr. Mihaela Sîrbu și lect. univ. dr. Florin Grigoraș, promoția 2022 (licență) // UNATC "I. L. Caragiale", Arta Actorului, clasa prof. univ. dr. Tania Filip și lect. univ. dr Ioana Barbu, promoția 2024 (master).
Participă la Gala HOP 2025, la secțiunea Individual cu momentul Cum să te ajutăm azi? după Electra de Sofocle.
Oana Balaci: Cum te-ai descrie ca artist? Dar ca om?
Cătălina Frunză: Ca om, iubesc mult ordinea și rigoarea, dar sunt și generoasă și empatică. Cred că păstrez aceste calități și în artă, dar tind spre o mai mare libertate.
O.B.: Cum ți-ai dat seama că vrei să urmezi actoria?
C.F.: Totul s-a întâmplat dintr-o serie simplă de coincidențe. Mama mea este învățătoare. Ca să mă poată monitoriza în permanență, m-a înscris la școala în care lucra și în care activează până în prezent. Acolo exista câte o clasă pe generație, în care actoria era materie obligatorie. Într-o astfel de clasă am nimerit și eu, pentru dezvoltarea mea personală, nu pentru că mi-aș fi dorit încă de la șase ani să devin actriță. Nu s-a gândit nimeni că va urma să dau peste oameni care, nu numai că mi-au dat niște cunoștințe despre această profesie, ci mi-au și transmis o mare dragoste față de ea. Atunci când a trebuit să decid ce mă voi face după absolvirea liceului, alegerea era ca și făcută.
O.B.: Dacă nu ai fi actriță, ce altceva ți-ar fi plăcut să faci?
C.F.: A doua mea opțiune era să fac urbanism sau ceva în direcția aceasta. De când eram mică, atunci când mă plimbam prin oraș, mă gândeam ce aș putea schimba astfel încât locul acela să arate mai frumos. Ulterior am aflat că există o profesie care se ocupă de asta. Am și dat admitere la Universitatea Tehnică din Chișinău și am intrat. Nu m-am dus niciodată să-mi confirm locul.
O.B.: Ce speri să găsești mereu atunci când lucrezi la un spectacol/film?
C.F.: O provocare, din punct de vedere actoricesc. Să fie diferit de ce am mai făcut în trecut. Pe lângă asta, oameni, oameni pasionați și creativi.
O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
C.F.: Adun, deduc, culeg, imaginez, fabulez cât mai multe informații despre personaj și situație. Cu cât mai multe, colorate și paradoxale sunt detaliile, cu atât mai bine. După aceea, le uit. Nu mă mai gândesc activ la ele, adică. Îmi pun încrederea în parteneri și în lucrul cu ei.
O.B.: Ce apreciezi la teatru și ce apreciezi la film?
C.F.: La teatru - publicul. E acolo cu tine și face parte din actul artistic. Și că spectacolul se întâmplă doar acum, doar în seara asta, este unic și irepetabil. Cel de luna viitoare va fi, inevitabil, diferit. Iar ceea ce apreciez la film este faptul că se pot crea convenții, lumi și narative care sunt mult mai ușor de crezut și de acceptat de către spectatorii privitori.
O.B.: Este vreun rol pe care ai visat mereu să îl joci? Dacă da, care?
C.F.: Am visat la mai multe roluri în trecut. De la Hedda Gabler la Mița Baston. Ce-mi doresc acum este să lucrez, mai degrabă, cu anumiți regizori, decât la anumite partituri. Și să fac parte din spectacole importante, din acelea care rămân mult timp cu publicul.
O.B.: Care personalități din domeniu te inspiră cel mai mult?
C.F.: Aș putea enumera foarte multă lume. Mă inspiră colegi din generația mea, pe care îi văd muncind și reușind prin munca lor. Mă inspiră actori și actrițe consacrate care-și amintesc că au trecut sau trec prin aceleași dificultăți sau au aceleași frământări ca mine. Mă inspiră Victor Rebengiuc, care, la vârsta dumnealui, mai este încă pe scenă. Simt cum toate poveștile lor mă fac și pe mine mai puternică.
O.B.: Unde e linia ta personală de echilibru între stabilitatea financiară și libertate creativă?
C.F.: Ca să existe echilibru, linia trebuie să fie undeva la mijloc, nu?
O.B.: Cât de relevante consideri că sunt premiile și recunoașterile oficiale în acest domeniu?
C.F.: Aprecierile și recunoașterile se bazează pe criterii cât se poate de subiective. Importanța și relevanța lor depinde tot de noi, de alegerea noastră de a le investi sau nu cu importanță și relevanță. Nu cred că premiile denotă că un actor este cu adevărat cel mai bun. E plăcut, însă, să le primești. E ca și cum cineva pe care îl admiri mult ți-ar spune că te vede și îți apreciază munca.
O.B.: Alege un film, un spectacol și o melodie care te-au marcat în ultimul an și descrie-le pe fiecare într-o propoziție.
C.F.: Spectacol - Morții nu mai mănâncă iaurt, r. Tiago Rodrigues. Cele câteva ultime zile din viața tatălui regizorului, puse într-un text plin de umor și duioșie, împreună cu performanța actoricească și muzica fado au reprezentat o combinație fatală pentru mine.
Film - Teorema, r. Pier Paolo Pasolini. Voi folosi acest citat: There are only 923 words spoken in 'Teorema' - but it says everything.
Cântec - Nina Simone - Wild Is the Wind. În ultimul an, am plâns de fiecare dată când l-am ascultat.
O.B.: Ce înseamnă pentru tine Gala HOP?
C.F.: O oportunitate de a-mi exersa curajul și creativitatea. De a mă prezenta cu un moment pentru care am semnat și dramaturgia (foarte puțin, nu am cum să intervin peste Sofocle), și regia, și actoria, așa cum am știut eu mai bine.
O.B.: Ce părere ai despre tema de anul acesta, "povești vechi, atitudini noi"?
C.F.: Sunt încântată. E unul dintre lucrurile pe care mi-l doresc și îl caut în teatru. Să putem vorbi, prin textele mari din dramaturgia universală, oamenilor de astăzi. Să le răspundem unor nevoi sau, invers, să ridicăm niște întrebări asupra timpurilor pe care le traversăm. Cred că e important să punem în perspectivă ce era atunci și ce e acum, ca să ne dăm seama că nu suntem noi primii care trecem prin niște evenimente și, de asemenea, să aflăm și care pot fi repercusiunile acțiunilor sau, dimpotrivă, inactivității noastre.
O.B.: Cum ai ales momentul tău de la Gala HOP 2025?
C.F.: Mai întâi am ales textul. Fiind o temă specifică, plaja de alegeri s-a îngustat mult, ceea ce a fost minunat pentru mine. L-am selectat pe acela care m-a făcut să simt lucruri și în corp, nu doar în cap. Cred că astfel e cel mai bine să îți alegi textele, cu corpul. Ideea momentului a venit spontan, fără să o caut, după ce am citit o știre pe o rețea de socializare. Am întrebat două persoane dacă consideră ideea mea o mare prostie. Am primit două răspunsuri negative și iată-mă aici.
O.B.: Dacă ar fi să scrii mâine o piesă de teatru, ce subiect ai aborda?
C.F.: M-a fascinat dintotdeauna ușurința cu care oamenii cad sub prada ideilor extremiste sau a liderilor totalitari, rapiditatea cu care se contaminează de violență și răutate unii de la alții. Aș porni de la această premisă. Îmi vine în minte Rinocerii. Evident, evident că piesa mea nu ar fi la fel de bună:).
O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP.
C.F.: Să fie! Baftă tuturor!
(foto: Ana Maria Moldovan)