Studii: Universitatea de Arte din Târgu-Mureș, Facultatea de Arte în limba română, Artele Spectacolului - Actorie, Nicolae Cristache și Ioan Ardelean, 2019-2022 (licență) // Universitatea de Arte din Târgu-Mureș, Facultatea de Arte în limba română, Arta Actorului, Nicolae Cristache și Ioan Ardelean, 2022-2024 (master).
Participă la Gala HOP 2025, la secțiunea Grup cu momentul Interior-Expus, alături de colegul său: Alex Gabera.
Oana Balaci: Cum te-ai descrie ca artist? Dar ca om?
Alex Stoicescu: Mi-am început drumul artistic cu Radu Afrim, la scurt timp după, am lucrat cu Theodor-Cristian Popescu, iar apoi au urmat Ada Milea și Declan Donnellan. Pot spune că sunt un artist extrem de norocos, care s-a îndrăgostit de a întâlni oameni care te formează și care au atâta încredere în tine încât îți oferă spațiu de a te juca în lumea lor. Sunt un artist care vrea să aibă încredere în umanitate, descoperind și căutând, prin actorie, umanitatea din el însuși. Nu pot face diferența dintre artist și om, nu cred că trebuie să existe.
O.B.: Cum ți-ai dat seama că vrei să urmezi actoria?
A.S.: Când eram mic voiam să devin cântăreț. Reinterpretam melodii, făceam coregrafii cu gașca pe care o aveam și ne filmam dansând și cântând așa cum știam. Am crescut fără să iau vreodată cu adevărat în serios acest impuls. În liceu, simțeam nevoia de a mă exprima diferit de cum o puteai face la un profil real (Bio-Chimie), așa că am intrat într-o trupă de teatru amator. Acela a fost momentul în care m-am îndrăgostit de teatru. Am lucrat cu oameni care făceau teatru din iubire, oameni cu care m-am plimbat prin țară jucând pe la tot felul de festivaluri, fără să știu că voi lua acest "virus" fără leac. După examenul de bacalaureat am intrat la două facultăți, una la specializarea Inginerie Chimică, cealaltă la Artele Spectacolului. Am ales cu inima.
O.B.: Dacă nu ai fi actor, ce altceva ți-ar fi plăcut să faci?
A.S.: Nu m-am gândit niciodată să urmez vreo școală știind că va duce undeva, exceptând facultatea. Am trecut prin multe etape și idei de meserii în căutările mele. Pe parcursul copilăriei și adolescenței am vrut să devin: cântăreț, fotograf, polițist, jurnalist, psiholog, maseur, filozof, IT-ist, prezentator, YouTube-er cu un canal dedicat tehnologiei, cameraman, regizor de film, inginer chimic. Am ales o meserie în care e posibil să fiu toate astea.
O.B.: Ce speri să găsești mereu atunci când lucrezi la un spectacol/film?
A.S.: Poate e un lux, dar de fiecare dată când încep un proiect nou sper ca acesta să îmi placă. În cazurile fericite am observat că inspirația și energia apar din neant. Sper de fiecare dată să fie un rol care are nevoie de mine și, mai ales, eu să am nevoie de el. Atunci se depășesc limite și apar întrebări inconfortabile, atunci am ocazia să mă apropii cât de mult pot de adevărul meu sau să descopăr unul nou.
O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
A.S.: Îmi este mai ușor să vorbesc despre cum nu mă pregătesc. Am început să cred că fiecare rol pe care urmează să îl fac este deja în mine. Trebuie doar căutat și scos la suprafață. Nu urmez o "metodă" atunci când lucrez la un rol. Nu știu niciodată cum voi învăța un text, cum mă voi mișca pe scenă sau care sunt pașii care trebuie respectați în conturarea unui rol. Ceea ce mă ajută este viziunea unui regizor, experiența lui, o echipă bună, intuiția mea și încrederea că oamenii au nevoie de ceea ce facem.
O.B.: Ce apreciezi la teatru și ce apreciezi la film?
A.S.: Perisabilitatea este o componentă a teatrului foarte atractivă pentru mine. Are legătură cu prezentul, în sensul că ceea ce poți vedea, trebuie văzut acum sau riști să nu te mai întâlnești niciodată cu acel ceva. Teatrul te obligă la a fi față în față cu alți oameni. Te face să fi parte dintr-o comunitate, chiar și pentru doar câteva zeci de minute. În schimb, apreciez filmul pentru capacitatea sa de a deveni foarte intim. Filmul trece bariera timpului, dar și granițele, mai mult decât o face teatrul, așa că pot să mă bucur de filmele străine făcute înainte să mă nasc.
O.B.: Este vreun rol pe care ai visat mereu să îl joci? Dacă da, care?
A.S.: Nu îmi amintesc să fi vrut până acum să joc vreun rol anume. Dar, dacă stau să mă gândesc, mereu am avut o înclinație spre roluri întunecate, creaturi, demoni, poate din pasiunea mea pentru filmele horror. Nu știu cât se mai joacă Faust-ul de la Sibiu, sper cât mai mult, dar trebuie să recunosc că mi-ar plăcea să joc Mefisto.
O.B.: Care personalități din domeniu te inspiră cel mai mult?
A.S.: Radu Afrim va rămâne mereu un punct de referință pentru mine, ador universul lui. De asemenea, am început recent un proiect un Eugen Jebeleanu și am descoperit un artist atât de miștooo. Cu Botond Nagy nu am lucrat, dar îmi doresc. Cu Ada Milea sunt la al doilea proiect și aș lucra oricând cu ea. Fiecare mă inspiră în felul lor. Mai sunt mulți, și actori, dar nu îmi doresc să fac o ierarhie.
O.B.: Unde e linia ta personală de echilibru între stabilitatea financiară și libertate creativă?
A.S.: Nu cred că greșesc prea mult atunci când spun că fiecare actor își dorește să trăiască din pasiunea lui. Asta înseamnă să faci destui bani din actorie încât să te descurci. Într-adevăr este o linie fină între a face bani din artă și a face artă pentru bani. Dacă va veni o vreme în care voi simți că sacrific prea mult libertatea creativă pentru partea financiară, sper să am curajul de a o lua de la capăt într-un alt mod.
O.B.: Cât de relevante consideri că sunt premiile și recunoașterile oficiale în acest domeniu?
A.S.: Mereu am privit premiile ca pe niște încurajări că ceea ce faci este valabil, actual, valoros. Îmi imaginez că atunci când primești un premiu este pentru că munca ta îmbogățește domeniul din care faci parte. Sper să nu par naiv.
O.B.: Alege un film, un spectacol și o melodie care te-au marcat în ultimul an și descrie-le pe fiecare într-o propoziție.
A.S.: Serialul Adolescence - nu are nevoie de nicio propoziție.
Faust - Da, l-am văzut live doar anul acesta și da, m-am îndrăgostit de Ofelia Popii.
Vida Loca (Francisco Céspedes) - Melodia asta e strâns legată de un proces de creație fragil.
O.B.: Ce înseamnă pentru tine Gala HOP?
A.S.: Încă de când am intrat la facultate și am auzit de Gala HOP mi-am propus să particip după absolvire. Între timp, programul meu s-a aglomerat cu multe proiecte, iar apoi m-am angajat la Teatrul Național din Târgu-Mureș și nu am simțit să mă înscriu. Anul acesta am hotărât să particip, chiar dacă nu mai sunt debutant, motiv pentru care am ales doar secțiunea Grup. Astfel, privesc Gala HOP ca pe un deschizător de noi drumuri.
O.B.: Ce părere ai despre tema de anul acesta, "povești vechi, atitudini noi"?
A.S.: Dramaturgia Antică tratează teme puternice, teme importante care pot părea îndepărtate de viața omului contemporan. Ei bine, tocmai asta mă atrage la tema de anul acesta, faptul că ai libertatea de a folosi textul ca pretext și de a păstra esența tragediilor sau a comediilor antice într-o formă contemporană și mai aproape de limbajul actual.
O.B.: Cum ai ales momentul tău de la Gala HOP 2025?
A.S.: Ce mi-am dorit eu de la momentul pentru Gala Hop a fost să fie cât mai simplu și mai curat, un moment bazat pe actorie, fără artificii inutile. Voiam să spun o poveste universal valabilă, în care oricine să se poată regăsi.
O.B.: Dacă ar fi să scrii mâine o piesă de teatru, ce subiect ai aborda?
A.S.: Probabil aș scrie despre fricile omului, despre diversitate, despre aparențe și secrete.
O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP.