Studii: Facultatea de Muzică și Teatru în cadrul Universității de Vest Timișoara, Artele Spectacolului, clasa lui Claudiu Dogaru și Laura Avarvari, promoția 2020 (licență)// Facultatea de Muzică și Teatru în cadrul Universității de Vest Timișoara, Artele Spectacolului de Teatru, clasa lui Petru Silviu Văcărescu, promoția 2022 (master)// Modulul psihopedagogic I și II (2020 și 2022).
Participă la Gala HOP 2025, la secțiunea Individual cu momentul Vă spun eu, Lysistrata!.
Oana Balaci: Cum te-ai descrie ca artist? Dar ca om?
Iulia Ioana: Aș pune omul și artistul din mine în aceeași oală. Mă consider o persoană sensibilă, empatică, destul de pozitivă, atât cât poți fi în vremurile noastre, și curioasă. Să zic și de defecte?
O.B.: Cum ți-ai dat seama că vrei să urmezi actoria?
I.I.: Încă de mică am fost un copil dezinvolt. Mi-a plăcut să socializez cu oamenii, n-aveam trac de scenă și eram mereu cea care vorbea în numele clasei. Toate astea, plus empatia, m-au făcut să mă-ndrept spre teatru.
O.B.: Dacă nu ai fi actor, ce altceva ți-ar fi plăcut să faci?
I.I.: Să știi că m-am gândit la asta chiar în ultima zi de admitere la licență. Eram 80% convinsă că n-o să intru și deja începusem să caut facultăți de psihologie la care încă puteam aplica.
O.B.: Ce speri să găsești mereu atunci când lucrezi la un spectacol/film?
I.I.: Veselie și praguri. Am avut norocul ca de fiecare dată când am lucrat la un spectacol să fiu înconjurată de oameni hazlii. Buna stare a echipei se reflectă și în spectacol, iar întrebările ce-mi dau bătăi de cap sunt preferatele mele, pentru că din ele mă dezvolt.
O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
I.I.: După ce am citit textul din scoarță-n scoarță de câteva ori, caut indicii despre personaj. De la ele deja se creează un contur în mintea mea. După îi stabilesc un obiectiv general și începe studiul de caz.
O.B.: Ce apreciezi la teatru și ce apreciezi la film?
I.I.: La teatru îmi place că-i viu: ești acolo, pe scenă, cu publicul de față, iar fiecare reprezentație e alt spectacol, cu diferite ocazii de improvizație.
La film apreciez intimitatea ce ți-o oferă camera. Ai siguranța că niciun detaliu nu trece neobservat, iar naturalețea minimalistă este un punct forte.
O.B.: Este vreun rol pe care ai visat mereu să îl joci? Dacă da, care?
I.I.: N-am un rol anume, dar mereu m-au atras personajele cu o personalitate ambiguă, care-ți fac mai dificilă justificarea acțiunilor. De exemplu, am avut ocazia să joc Bunica în Eréndira & Bună-sa, un spectacol marca ArteFactum, în regia lui Levente Kocsardi, după nuvela lui Gabriel García Márquez
O.B.: Care personalități din domeniu te inspiră cel mai mult?
I.I.: Nu vreau să sun basic, dar o admir foarte mult pe Meryl Streep și îl iubesc pe Tom Hanks. Ce mă fascinează la Meryl este că reușește să facă fiecare rol al ei să pară atât de natural, de autentic, încât nici nu ai impresia că joacă. Are o abilitate incredibilă de a se transforma complet, dar în același timp păstrează ceva extrem de real și uman în fiecare personaj.
Și Tom Hanks... Omul ăsta e pură naturalețe și carismă. E genul de actor care, indiferent de rol, te face să simți că vrei să fii prieten cu el. Adică nu e doar un actor, e un tip pe care îl simți real și care îți transmite o energie extrem de pozitivă. Mie mi se pare că, prin fiecare rol, Tom Hanks aduce ceva din el, dar niciodată nu se simte egoist sau prea "mare pentru rolul respectiv".
O.B.: Unde e linia ta personală de echilibru între stabilitatea financiară și libertate creativă?
I.I.: Asta este o întrebare destul de delicată. Un lucru îl știu sigur: nu voi renunța vreodată la a face teatru. E destul de greu să ai un job oarecare (pentru că facturile nu se plătesc singure) și vocea interioară să-ți spună mereu că asta este o soluție temporară și că o reușesc să-mi câștig traiul din pasiunea mea. Încerc să jonglez cu ambele și până acum îmi iese. Dar cine știe, fake it 'til you make it.
O.B.: Cât de relevante consideri că sunt premiile și recunoașterile oficiale în acest domeniu?
I.I.: Consider că sunt importante la nivelul în care îți aduc o anumită notorietate. Atunci poate sunt mai multe perechi de ochi asupra ta și poate ai șanse de mai multe proiecte. Totodată, nu premiile te definesc ca artist și dacă ai norocul să te vadă cine trebuie și să-ți acorde o șansă, poți fi mai câștigat decât cel căruia i s-a acordat premiul.
O.B.: Alege un film, un spectacol și o melodie care te-au marcat în ultimul an și descrie-le pe fiecare într-o propoziție.
I.I.: 12 Angry Men (regia: Sidney Lumet) - un film cu o scenografie minimalistă, dar cu o acțiune gigantică;
Povestea acelor oameni care într-o seară s-au adunat în jurul unei mese (scris și regizat de Radu Iacoban)- un spectacol cu un puternic impact emoțional, cu răsturnări de situații și tensiune
Erykah Badu - Appletree - o melodie care mă face să mă simt liniștită și mă încurajează să-mi păstrez anumite valori.
O.B.: Ce înseamnă pentru tine Gala HOP?
I.I.: O oportunitate în care să mă dezvolt, să-mi creez legături noi cu colegii mei și, de ce nu, să fiu observată.
O.B.: Ce părere ai despre tema de anul acesta, "povești vechi, atitudini noi"?
I.I.: M-a făcut să mă gândesc cum reinterpretăm istoria și miturile. Cum aducem aceleași povești într-un context actual, fără a le pierde esența, dar adăugându-le un twist. Pentru mine, tema asta deschide porți spre experiment și inovație, iar în teatrul modern, exact asta îmi place: să ieși din tipare.
O.B.: Cum ai ales momentul tău de la Gala HOP 2025?
I.I.: Eram cu un prieten, Nicu, și iubitul meu, Alex, noaptea într-un parc și am adus în discuție Gala Hop de anul acesta. Le spuneam cât de mult mi-ar plăcea să particip și am început să căutăm texte împreună, iar Nicu a găsit-o pe Lysistrata. De când am aflat plot-ul piesei, am fost convinsă că ea rămâne.
O.B.: Dacă ar fi să scrii mâine o piesă de teatru, ce subiect ai aborda?
I.I.: Sunt foarte multe probleme sociale pe baza cărora poți scrie piese, dar una mi se pare mai puțin scoasă în evidență: încălzirea globală.
O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP.
I.I.: Mulțumesc și eu!
(Foto: Dragoș Irimia)