Studii: Universitatea de Artă teatrală și cinematografică "I.L. Caragiale", arta actorului, clasa domnilor profesori George Ivașcu și Alexandru Pavel, promoție 2024 // Universitatea de Artă teatrală și cinematografică "I.L. Caragiale", arta actorului de film și televiziune, profesori Adrian Titieni și Mihai Brătilă, 2025 (master).
Participă la Gala HOP 2025, la secțiunea Individual cu momentul Medeea este mama mea!
Oana Balaci: Cum te-ai descrie ca artist? Dar ca om?
Buse Özgül: Voi începe prin a spune că atât ca și artist cât și ca om sunt o fire hipersensibilă. Am descoperit încă din primii ani de licență că acest lucru nu este neapărat un defect, deși de cele mai multe ori este destul de greu să gestionez emoțional ceea ce mă afectează într-un mod negativ. Sunt un artist viu, nebun, curajos! Îmi place să descopăr, să mă împrietenesc cu orice situație nouă și să experimentez constant.
O.B.: Cum ți-ai dat seama că vrei să urmezi actoria?
B.Ö.: Păi, nu e o poveste foarte rară, însă pe mine m-a vrăjit! Eram în trupa de liceu din Constanța și jucam la teatrul din Bacău Opera de trei parale, iar începutul spectacolului ne avea pe toți în sală alături de spectatori pe heblu. Nu știu dacă știți, însă tavanul teatrului din Bacău are un cer pictat pe el, nori pufoși și ceva albastru care te bucură rapid, eh, în momentul acela îmi ieșea inima din piept de emoție și am privit în sus. Atunci mi-am zis că oricât m-ar costa această meserie aș vrea să trăiesc ce mi se întâmplă acolo în fiecare seară!
O.B.: Dacă nu ai fi actor, ce altceva ți-ar fi plăcut să faci?
B.Ö.: Wow! Ce întrebare bună, păi cooking show, CLAR! Sunt extrem de pasionată de tot ce înseamnă "găteala". Urmăresc Tv Paprika de la 14 ani, așa mă aștepta bunicul meu după teme, direct pe programul cu Jamie Oliver.
O.B.: Ce speri să găsești mereu atunci când lucrezi la un spectacol / film?
B.Ö.: Entuziasm. Sunt un om care lucrează cu bucurie, chiar cred că suntem privilegiați să putem aluneca printre atâtea vieți și contexte. Pentru mine este simplu, am auzit de curând de la un Masterclass ținut de Mirela Oprișor la care am participat că e foarte important într-un proiect să găsești măcar doi factori ce te atrag pentru a te motiva să-l faci cu plăcere (colegi, vizibilitate, temă, text, etc.), funcționează!
O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
B.Ö.: Păi, întâi documentare, clar! Cu cât înțeleg mai mult despre contextul social, politic în care se petrec lucrurile cred că poți începe să ai o perspectivă mai exactă despre cum poți aborda personalitatea respectivă. Mai apoi cred că intervine schimbul de energii între ce sunt eu ca om, cu tot ce dețin (experiențe de viață, imaginație) și cea a rolului pe care vreau să-l înțeleg.
O.B.: Ce apreciezi la teatru și ce apreciezi la film?
B.Ö.: Uhhhh! Teatrul e one shot! Îmi place că real te pune în niște situații la care nici tu nu te aștepți. Îmi place să vorbesc cu oamenii din fața mea prin ceea ce fac, să-i văd la final, să-i simt. La film sunt uimită de exactitatea cu care se pot realiza lucrurile. Sunt uimită de cât de mult poate să vorbească o privire, un micro gest, o imagine. Acolo este vorba și despre o înlănțuire de mijloace ce pot salva tehnica actoricească, însă nu este neapărat un lucru negativ.
O.B.: Este vreun rol pe care ai visat mereu să îl joci? Dacă da, care?
B.Ö.: Poate o să sune clișeic, însă dorința mea cea mai mare este să joc într-un film de acțiune. Nu vă pot da cu exactitate un rol anume, însă ceva să mă provoace fizic, să alerg de pe un bloc pe celălalt, ceva Spiderman! (nu glumesc...)
O.B.: Care personalități din domeniu te inspiră cel mai mult?
B.Ö.: Am o listă destul de vastă de nume, oameni care m-au făcut să îmi doresc și mai tare să fac meseria asta, oameni care mă fascinează. În lumea filmului, dar și a teatrului, pentru mine Andrei Huțuleac este o figură care constant mă uimește! Mentorul alături de care am lucrat spectacolul de licență, Alexandru Pavel, un om foarte rațional, onest și realist, alături de care am înțeles cât de multă tehnică este în spatele acestei meserii pe care mulți oameni o văd haotică. În încheiere o să vorbesc despre unul dintre cei mai informați și inteligenți oameni întâlniți de mine, domnul Victor Ioan Frunză, mă simt ca într-un vis uneori că pot să iau parte la repetițiile dumnealui, să văd cât de mult înseamnă să cunoști proprietatea termenilor, să respecți cu rigurozitate textul, să comunici.
O.B.: Unde e linia ta personală de echilibru între stabilitatea financiară și libertate creativă?
B.Ö.: Sunt un om destul de rațional când vine vorba de stabilitatea financiară, provin dintr-o familie modestă, iar depășirea condiției financiare reprezintă pentru mine, recunosc, un target. Nu am înțeles de ce, dar de cele mai multe ori pare un lucru negativ să îți propui o evoluție financiară din domeniul acesta.
O.B.: Cât de relevante consideri că sunt premiile și recunoașterile oficiale în acest domeniu?
B.Ö.: Sinceră să fiu, le găsesc importante dacă îți dorești o evoluție constantă. Asemăn actoria cu sportul, iar recunoașterea în sport practic te ajută să depășești niște limite. Da, procesul creativ este incredibil și te trezești din somn cu gânduri, te bucură, te fascinează, însă repet, în industria în care activăm consider că tipul acesta de vizibilitate pe care îl aduce un premiu ajută foarte mult. Satisfacția ca individ intervine și ea, să fim onești!
O.B.: Alege un film, un spectacol și o melodie care te-au marcat în ultimul an și descrie-le pe fiecare într-o propoziție.
B.Ö.: O să încep cu spectacolul - Repetiție pentru o lume mai bună, regia Radu Afrim, o lume nouă, un mod de a spune câte ceva din realitate, muzică pentru mine. Filmul, hmmmm, o să vă sune clișeic, însă am văzut, spre rușinea mea de curând, De ce trag clopotele, Mitică? - dacă credeți că actoria de film TREBUIE să fie într-un fel, recomand acest film, unde cu un text clasic se întâmplă magie, doamna Mariana Mihuț este o revelație pentru mine, câtă forță și inteligență... CHAPEAU! Melodie, wow, păi o să aleg Let It Be - The Beatles, ascultam în mașină melodia aceasta după decesul unchiului meu și totul a căpătat mult sens, profunzime.
O.B.: Ce înseamnă pentru tine Gala HOP?
B.Ö.: Înseamnă un alt pas în drumul către a o duce pe mica Buse mai aproape de visul ei. Da, sună a citat luat de pe net, însă real nu cred că poate înțelege cineva cum mă emoționez doar la gândul că voi lucra cu niște oameni pe care îi urmăresc zilnic în parcursul lor profesional, pe care îi respect și în trecut era doar un vis să pot lucra cu aceștia. Dacă îmi zicea cineva că o să fiu participant la Gala Hop când eram în liceu poate doar îmi sărea inima din piept și anulam orice gând al unei posibile concretizări. Intens!
O.B.: Ce părere ai despre tema de anul acesta, "povești vechi, atitudini noi"?
B.Ö.: Da, teatrul antic pare învechit, lipsit de actualitate, greoi, însă realist vorbind temele de bază sunt extrem de actuale și în zilele noastre. Abandonul, sacrificiul, iubirea frățească, toate acestea sunt niște teme care ne afectează la fel de mult și acum. Da, se poate interveni asupra limbajului, dar nu prea mult, există o mare frumusețe în topica și înlănțuirea de acolo.
O.B.: Cum ai ales momentul tău de la Gala HOP 2025?
B.Ö.: Am ales ceva ce mă pune pe gânduri, am ales ceva ce vreau să spun publicului prin intermediul acestei teme. Pentru mine divorțul părinților a reprezentat un moment de cumpănă, un moment în care am văzut o mamă vulnerabilă și neajutorată, a fost ușor să fac o paralelă către teatrul antic.
O.B.: Dacă ar fi să scrii mâine o piesă de teatru, ce subiect ai aborda?
B.Ö.: VREAU SĂ RĂSPUND, DA! Aș scrie un text în care lumea ar spune ce gândește fără bariere, nu știu exact unde ar duce asta, însă un text în care practic am putea vedea ce îți trece real prin minte în diferite situații, fără barierele impuse de societate. Un fel de citire a minților!
O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP.