Studii: Universitatea Lucian Blaga Sibiu, Facultatea de Litere și Arte, Departamentul de Artă Teatrală, domeniul Artele spectacolului specializarea Actorie, promoția 2023, clasa profesorilor Florin Coșuleț, Codruța Vasiu și Vlad Robaș.(licență) // Universitatea Lucian Blaga Sibiu, Facultatea de Litere și Arte, Departamentul de Artă Teatrală, domeniul Artele spectacolului specializarea Actorie, promoția 2025, Tehnici Interpretative în Artele Spectacolului (master)
Participă la Gala HOP 2025, la secțiunea Individual cu momentul Ceva Tragic!? (Andromaca din Troienele de Euripide)
Oana Balaci: Cum te-ai descrie ca artist? Dar ca om?
Ania Petrean: Ce mă bucur de această întrebare... nu am fost întrebată până acum cum m-aș descrie ca artist... Sincer nu știu, scriu și poezii și în ele sunt fie foarte sensibilă, ludică și / sau amuzantă, fie viscerală, dură și uneori explicită, cam la fel sunt și ca actriță, îmi plac culorile, îmi place diversitatea, îmi place să râd și să plâng, în general îmi place să simt absolut tot la maxim. Ca om sunt cam la fel pentru că artistul din om (nu omul din artist, pun accent pe asta deoarece țin mult la faptul că un artist bun se naște dintr-un om bun) este una și aceeași "ființă", dar artistul atât face în plus că exprimă ce simte prin arta lui. Sunt superstițioasă, îmi place mult să am încredere în oameni... lumea zice că sunt naivă câteodată, dar sincer mă bucur că trăiesc în lumea mea, e frumos acolo.
O.B.: Cum ți-ai dat seama că vrei să urmezi actoria?
A.P: Eu fac teatru din clasa a doua (când eram mică ziceam că merg la teatru nu la cursuri de actorie), dar nu mi-am dorit dintotdeauna să mă fac actriță. Totuși, undeva prin clasa a opta am început să mă lupt pentru asta, când ai mei îmi ziceau că ar trebui să renunț ca să învăț pentru examen și le ziceam că dacă nu mă lasă să mă mai duc nu învăț nimic. Am avut multe dorințe și idei de ce aș putea face dar mi-am dat seama că prin actorie pot să fiu mai multe lucruri. Cu toate astea mi-am zis la începutul clasei a douăsprezecea că voi face Facultatea de Pedagogie ca să am mai multă experiență de viață și apoi dacă tot îmi doresc să mă fac actriță dau la teatru. Cumva voiam să mă testez... să văd dacă dorința e reală sau pur și simplu vine din faptul că nu știam să fac altceva, iar în februarie în anul acela am fost la spectacolul Ubu în concert, spectacol concert de Ada Milea în regia lui Gábor Tompa și după ce am plâns acasă, m-am uitat în oglindă și aveam tot rimelul scurs (patetic, știu), dar mă simțeam foarte frumoasă așa, și am decis că nu pot să nu încerc măcar să dau admitere la teatru. Am dat admiterea online la Cluj, am picat după prima probă, și la sfatul profei mele de teatru de atunci, Mădălina Dumitrache (pe care o iubesc și o apreciez enorm) am dat la Sibiu. Nu voiam să renunț dar voiam neapărat la Cluj ca să nu plec de acasă (am un frățior mai mic cu nouă ani și nu voiam să plec de lângă el). Am dat, am intrat și am rămas. De atunci când simt că nu mai vreau să aleg actoria, mă alege ea pe mine, ne iubim mult una pe alta.
O.B.: Dacă nu ai fi actor, ce altceva ți-ar fi plăcut să faci?
A.P: Mi-ar fi plăcut să fiu educatoare, îmi plac mult copiii. Am și reușit să fac doi ani de Pedagogie la distanță în paralel cu actoria. Ori asta, ori ceva ce presupune să am grijă de oameni.
O.B.: Ce speri să găsești mereu atunci când lucrezi la un spectacol / film?
A.P: Sper întotdeauna să găsesc oameni cu care să rezonez, artiști de la care să învăț, apreciere și respect reciproc. Mă bucur să învăț și să cunosc idei și viziuni noi despre artă și despre viață. Îmi place să fiu în medii care îmi lărgesc orizonturile. În mod evident nu e întotdeauna roz, dar apreciez când mi se întâmplă și experiențe mai puțin plăcute pentru că și din alea învăț mult.
O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
A.P: Ce întrebare grea... nu pot spune că am un mod anume momentan. Primul meu rol mare a fost Mutter Courage din spectacolul Mutter, regia Dumitru Acriș. În mod evident am citit textul de mai multe ori și am încercat să o înțeleg și să folosesc părțile ei comune cu mine și ulterior să creez ceea ce eu nu aveam sau credeam că nu am. Mă uit la oameni pe stradă, filme spectacole, și încerc să găsesc personajul sau părți din personaj. Lucrez mult cu vocea și corporalitatea, îmi imaginez modul în care personajul merge și vorbește. Caut coincidențe multe și când le văd îmi dau seama că sunt pe drumul cel bun... am zis că sunt superstițioasă:)))))). Pe lângă astea, merg pe stradă ca personajul și în raport cu străinii (evit să fac asta cu prietenii sau familia) mă port uneori ca personajul sau cel puțin cum cred eu că s-ar purta în situații cotidiene și asta mă ajută mult. Un lucru pe care nu îl mai fac momentan este fișa de personaj, eu fiind o persoană care se pierde mult în detalii mă încurcă într-un fel să o fac (de obicei scriu pe text ce cred eu că se potrivește și mă ghidez după asta). Aaaa, și pun multe întrebări regizorului până îmi dau seama cam în ce direcție să o iau.
O.B.: Ce apreciezi la teatru și ce apreciezi la film?
A.P: În film nu am avut momentan ocazia să apar, dar cred că aș aprecia posibilitatea unei a doua șanse. La teatru apreciez tocmai faptul că totul e aici și acum și nu mai există a doua șansă.
O.B.: Este vreun rol pe care ai visat mereu să îl joci? Dacă da, care?
A.P: Sunt foarte multe... primul care îmi vine în minte e Salomeea din Salomeea de Oscar Wilde, dar mai e și Sally Bowles din Cabaret, Velma Kelly din Chicago, Columbia sau Magenta din The Rocky Horror Picture Show (îmi plac enorm musical-urile), aproape orice personaj feminin din dramaturgia lui Ibsen, Domnișoara Iulia... șiiiii mă opresc aici că sunt foarte multe.
O.B.: Care personalități din domeniu te inspiră cel mai mult?
A.P: Prima care mi-a venit în minte e Marina Abramović, care de fapt nici nu e neapărat din domeniu dar apreciez enorm curajul și... tot la ea, de fapt. Mă inspiră atât de mulți oameni de fapt încât nici nu vreau să dau nume pentru că ar fii o lista super lungă. Tot ce pot spune e că mă inspiră orice om bun care are ambiție și lucrează în domeniu, și aici nu mă refer doar la actori sau regizori, mă refer și la scenografi, light și sound designeri, doamnele cabiniere, mașiniști, etc. Orice om dedicat mă inspiră.
O.B.: Unde e linia ta personală de echilibru între stabilitatea financiară și libertate creativă?
A.P: Eu nu țin prea mult la averi, adică nu vreau să mă îmbogățesc sau să trăiesc în lux. Atâta vreme cât am ce am nevoie și pot să mă bazez pe mine d.p.d.v. financiar mă simt bine. Libertatea creativă și stabilitatea financiară pot coexista și pot să nu coexiste. Consider că libertatea creativă ți-o creezi indiferent de stabilitatea financiară, am avut perioade în care eram foarte bine financiar, dar libertate creativă nu aveam deoarece eram într-un mare blocaj emoțional, și viceversa.
O.B.: Cât de relevante consideri că sunt premiile și recunoașterile oficiale în acest domeniu?
A.P: Aș vrea să cred că nu sunt, dar sunt foarte importante. Noi oamenii avem nevoie de confirmări și validare. Ele oferă și vizibilitate, nu doar recunoaștere, și chiar dacă eu nu pot spune că visez la un premiu Oscar să zicem, nu m-ar încurca absolut deloc să primesc unul la un moment dat. Plus că prin astea pe lângă succesul individual care nu e întotdeauna recunoscut oficial, mă bucur de ele pentru că așa poate vedea și înțelege mai bine și familia mea că e bine ce fac.
O.B.: Alege un film, un spectacol și o melodie care te-au marcat în ultimul an și descrie-le pe fiecare într-o propoziție.
A.P: Un film care m-a marcat e V de la Vendetta pentru că este extrem de actual. O melodie care m-a marcat e November Rain de la Guns 'n' Roses pe care am ascultat-o în concert acum câteva zile și am început să plâng, iar apoi un om de lângă mine m-a luat de mână și mi-a spus că îmi mulțumește pentru emoție și asta m-a marcat de fapt.
Unul dintre spectacolele care m-a marcat (pentru că e și Mutter, r: Dumitru Acriș și Anna, r: Florin Caracala, în care am jucat - dar dacă mă apuc să scriu despre ele scriu 10 pagini) e Lungul drum al zilei către noapte, regia Timofey Kuliabin, la care am făcut asistență de regie și a fost minunat... încă nu am cuvinte pentru acel spectacol.
O.B.: Ce înseamnă pentru tine Gala HOP?
A.P: Vaaaaaai... aștept acest moment de când eram în liceu și mă uitam pe TVR la filmul taberei și la înregistrări cu Gala Hop și mă gândeam că "oaaaau actori... abia aștept să mă fac mare să merg și eu acolo". Mă bucur așa de tare că am reușit să trec de preselecții și să mă duc în tabără și să cunosc oameni noi. Sincer experiența asta înseamnă foarte mult pentru mine.
O.B.: Ce părere ai despre tema de anul acesta, "povești vechi, atitudini noi"?
A.P: O temă grea, la actorie nu am lucrat teatru antic și tema m-a speriat puțin. Un lucru fascinant de care mi-am dat seama e faptul că aceste povești vechi sunt atât de actuale încât dacă le-aș vedea la știri nu m-aș gândi că e ceva "vechi" să zic așa. Îmi place tema, am avut de gândit și de lucrat mult și mă bucur că am avut ocazia asta.
O.B.: Cum ai ales momentul tău de la Gala HOP 2025?
A.P: Inițial am vrut să îmi construiesc un moment bazat pe personajul Cassandra, tot din Troienele de Euripide, dar recitind textul mi-am dat seama că rezonez mult mai tare cu Andromaca, plus că scos din context e mai coerent monologul Andromacăi decât cel al Cassandrei. Am avut multe idei pentru cum să aduc în contemporan situația ei și mi-a fost greu să aleg una, deoarece dacă nu era scrisă în contextul antichității, situația ei este cât se poate de actuală. Mai mult nu zic... aștept să mă urmăriți la Gală:)))))
O.B.: Dacă ar fi să scrii mâine o piesă de teatru, ce subiect ai aborda?
A.P: Cu siguranță ceva legat de familie și de viața oamenilor, ceva despre căutarea sensului când ești tânăr și simți că ai tot timpul din lume și în același timp deloc, despre ce înseamnă libertatea azi și ce ar trebui să faci ca să fii fericit. Mi-ar plăcea sincer să scriu poate și ceva bazat pe viața Marinei Abramović sau pe a lui Janis Joplin. Aceste două personaje mă fascinează și mă regăsesc mult cu ele și cu viața lor.
O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP.
A.P: Și eu mulțumesc!!! Mă bucur tare de acest interviu!