Studii:
Licență: Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, Facultatea de Teatru, specializarea Actorie, promoția 2022
Master: studentă la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, Masterat Actorie.
Participă la Gala HOP 2025, la secțiunea Individual.
Oana Balaci: Cum te-ai descrie ca artist? Dar ca om?
Veronica Odagiu: Nu m-am gândit niciodată la cum sunt ca artist. Îmi iubesc profesia. Iubesc ceea ce fac.
Ca om sunt veselă, iubesc viața. Dacă îmi spui să stau într-un singur loc, mă găsești oriunde, numai nu acolo!
Sunt și cu bune, și cu rele. Nu sunt perfectă. Am și eu momente și momente. Sunt o fire energică, câteodată prea energică.
O.B.: Cum ți-ai dat seama că vrei să urmezi actoria?
V.O.: Poate cel mai frumos lucru e că nu mi-am dat seama, pur și simplu s-a întâmplat. În fiecare an spuneam că mă las de facultate, dar am ajuns să finalizez și să fiu în prezent și studentă la master.
O.B.: Dacă nu ai fi actor, ce altceva ți-ar fi plăcut să faci?
V.O.: Aș fi cântat. Nu sunt mare bucătăreasă, la matematică nu mă pricep deloc, limbile străine nu le înțeleg. Dacă aș fi să fac o concluzie: la altceva nu mă pricep sau mă pricep doar pe jumătate.
O.B.: Ce speri să găsești mereu atunci când lucrezi la un spectacol/film?
V.O.: Eu descopăr în procesul de muncă. Nu caut ceva anume. Eu învăț să învăț.
O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
V.O.: Pentru unele roluri m-am pregătit mai mult, pentru altele mai puțin. Important e că am fost pregătită, dar e foarte simplu în teorie: aplici tot ce ai învățat la facultate plus un pic de talent. De multe ori mă privesc în oglindă - nu știu dacă e bine sau nu - dar sunt curioasă și eu ce o să vadă ceilalți. Nu am un ritual de pregătire. Am un text și o situație pe care mă axez. Nu mă trezesc la cinci dimineața să îmi repet textul.. Pot repeta și în autobuz și pe oriunde mă apucă inspirația. Adevărul e că îmi place să am o idee foarte bine definită în cap despre personajul meu.
O.B.: Ce apreciezi la teatru și ce apreciezi la film?
V.O.: Două opere de artă diferite. Apreciez calitatea și la una și la cealaltă. E o deosebire mare între teatru și film. În teatru apreciez faptul că tot ce se petrece este aici și acum, iar în film e munca foarte calitativă pe care trebuie s-o faci pentru că o dată cu premiera nu se mai poate schimba nimic.
O.B.: Este vreun rol pe care ai visat mereu să îl joci? Dacă da, care?
V.O.: Da. Eram încă studentă și mi-aș fi dorit s-o joc pe Ofelia din Hamlet. N-am jucat-o. Nu sunt sigură că mi se potrivește acest rol, dar e unul dintre rolurile la care am visat. Am văzut montări cu alte actrițe în acest rol, dar fiind acolo sau în sală aveam impresia că eu sunt pe scenă.
O.B.: Care personalități din domeniu te inspiră cel mai mult?
V.O.: Mă inspiră toată lumea, nu am un preferat. Mă inspiră oricine - și când spun asta nu mă refer doar la oamenii din domeniu. Mă inspiră ceea ce e viu, adevărat, emoționat, sincer, uneori foarte dur.
O.B.: Unde e linia ta personală de echilibru între stabilitatea financiară și libertate creativă?
V.O.: O întrebare grea și din partea mea fără răspuns. Eu încă nu am ajuns la așa numitul echilibru.
O.B.: Cât de relevante consideri că sunt premiile și recunoașterile oficiale în acest domeniu?
V.O.: Dacă n-ar fi importante, nu s-ar oferi.
O.B.: Alege un film, un spectacol și o melodie care te-au marcat în ultimul an și descrie-le pe fiecare într-o propoziție.
V.O.:
- Film: Poor Things - ce e liberarea?!
- Spectacol: Faust în regia lui Silviu Purcărete - excepțional.
- Melodie: Aurora - Exist for Love - un cântec care parcă e despre felul în care respir când joc.
O.B.: Ce înseamnă pentru tine Gala HOP?
V.O.: O întâlnire cu mine pe scenă, dar și cu ceilalți. O gură de aer pentru ceea ce iubesc. O treaptă care nu urcă - se deschide.
O.B.: Ce părere ai despre tema de anul acesta, "Povești vechi, atitudini noi"?
V.O.: O temă destul de grea. Și provocatoare. A pune noul pe vechi e ca și cum ai scoate o oglindă dintr-un tablou vechi și ai întreba-o ce mai reflectă azi.
O.B.: Cum ai ales momentul tău de la Gala HOP 2025?
V.O.: Nu aveam nici cea mai mică idee ce vreau să fac. Nu aveam un text la care să îmi zboare gândul sau să îmi trezească imaginația. Totul a pornit de la cămașa pe care o aveam prin casă și am zis că acum e momentul când trebuie s-o îmbrac. Cămașa aveam, text n-aveam.
O.B.: Dacă ar fi să scrii mâine o piesă de teatru, ce subiect ai aborda?
V.O.: Primul subiect care mi-a venit acum în minte este: o femeie care nu poate vorbi. Și totuși, în fiecare seară, trebuie să țină un discurs.