Belcea Quartet [1] este alcătuit din violonista română Corina Belcea, violonista coreeano-australiana Suyeon Kang - vioara a doua, violistul polonez Krzysztof Chorzelski și violoncelistul francez Antoine Lederlin.
Leonkoro Quartet [2] este alcătuit din frații Jonathan și Lukas Schwarz la vioara I și violoncel, iar vocile interioare sunt completate de Amelie Wallner la vioara II și Mayu Konoe - la violă.
Iubitorii genului muzicii de cameră au avut imensa bucurie de a asculta artiști aflați la apogeul carierei, interpretând ceea ce denumim chintesența muzicii. Numerosul public venit la sala Ateneului Român, într-o frumoasă după-amiază de august, a savurat câteva lucrări deosebit de atractive, interpretate la superlativ.
Recitalul a început cu Patru piese pentru cvartet de coarde, op. 81 (nr. 3 și nr. 4) Capriccio și Fuga de Felix Mendelssohn, în interpretarea Cvartetului Belcea.
Felix Mendelssohn a scris Patru piese pentru cvartet de coarde, care au fost publicate postum, împreună, sub numele de opus 81, cuprinzând: nr. 1 Tema con variazioni (Andante sostenuto), scrisă în 1847; nr. 2. Scherzo (Allegro leggiero); nr. 3. Capriccio (Andante con moto) în mi minor, scris în 1843; nr. 4. Fugă (A tempo ordinario) în mi bemol major, scrisă în 1827.
Capriccio în mi minor (op. 81 No. 3) a fost compus în anul 1843, în timp ce Mendelssohn se afla la Leipzig. Mișcarea începe cu o barcarolă cântată de prima vioară. Această secțiune este punctată de un recitativ, amintind de genul operei.
Scrisă în formă liberă, piesa părea o romanță, cu un ritm ternar (12/8), desfășurată într-o mișcare Andante. Legănarea amintea de gondolele venețiene. Acele inflamări ale motivelor muzicale (crescendo-diminuendo rapid) au sunat reliefat.
Reușit a fost și momentul de trecere către fugă, pe o fermată a ansamblului, vioara primă executând o fioritură, într-o scurtă cadență, amintind de tiradele din ornamentica Barocului.
A urmat o Fugă în stilul lui Johann Sebastian Bach, un omagiu. Fuga în mi bemol major a fost scrisă în anul 1827. La cererea profesorului său, Carl Zelter, această mișcare a fost creată în spiritul celor zece fugi pe care Felix Mendelssohn le-a compus pentru cvartet de coarde. "Tânărul Felix Mendelssohn a fost obsedat de cvartetele târzii ale lui Ludwig van Beethoven, pe care le-a admirat tot restul vieții sale. Încercarea de a încheia colecția op. 81 în spiritul lui Beethoven este totodată, un gest de admirație, adus de către Mendelssohn, genului cvartetului de coarde" [3].
Virtuozitate și succesiuni rapide de evenimente, subliniate prin sforzando-uri presărate; apoi o temă simplă cu formulă de dactil augmentat, era suprapusă peste un perpetuum mobile.
Recitalul Cvartetului Belcea a continuat cu Cvartetul de coarde nr. 16 în fa major, op. 135 de Ludwig van Beethoven (1826). Lucrarea reprezintă întoarcerea la simplificarea structurii cvartetului. Deviza a devenit atunci: concizie!
Lucrarea conține părțile: Allegretto; Vivace; Lento assai, cantabile e tranquillo; Der Schwer gefaßte Entschluß. Grave, ma non troppo tratto - Allegro. Părțile se înlănțuie fără pauză.
Intrarea violei în prima parte este una energică, dar reținută. Violoncelul schița tensiunea armonică, iar vioara primă reacționa înfrigurată. Apoi, se profila o linie tematică, iar un motiv de doar câteva sunete circula pe la toate instrumentele. Cât de omogen a sunat unisonul! Se percepea o stare de expectativă. Lirismul reținut, iar exuberanța păreau a fi mereu înfrânte. În secțiunea concluzivă, parcă o ceață învăluia totul, pentru puțin timp. Ea se destrăma încet, prin unison-urile în forte. În Scherzo, coralul a sunat minunat, urmat de linia ritmată a violoncelului. Trio-ul degaja o veselie cuceritoare. Acele game ascendente păreau săgeți aruncate în văzduh. Apoi, urma o zonă dansantă. Vioara primă evolua deasupra unui ostinato în unison, unde se auzeau simultan vioara secundă, viola și violoncelul - cuplate în trei octave. Un splendid moment realizat de interpreții Cvartetului Belcea! Ulterior, se derula o creștere și o descreștere imensă, ca de orgă. Valorile lărgite pregăteau revenirea Scherzo-ului. În Lento assai, cantabile e tranquillo, părea că răsună un cor bărbătesc, datorită utilizării registrului grav al instrumentelor. Apoi, se iveau structuri acordice, instrumentele sunând grupat. Grave, ma non troppo tratto a fost prologul finalului. Motivul întrebător suna tragic. Tensiunea se menținea până la declanșarea Allegro-ului. Verva spontană și încrederea, bucuria și umorul predominau. Convingător a sunat și punctul de orgă al violoncelului. O muzică ca de marș se percepea: o temă în pizzicato. Vioara secundă enunța motivul răspunsului în pianissimo, iar întreg ansamblul relua în fortissimo afirmativ motivul de încheiere.
Aplauze intense s-au auzit după ultimele acorduri.
După pauză, am ascultat Octuorul pentru instrumente cu coarde în do major, op. 7, compus în anul 1900 de George Enescu. Acesta cuprinde părțile: Très modéré; Très fougueux; Lentement; Mouvement de valse bien rythmée. A fost dedicat lui André Gedalge, profesorul de contrapunct al compozitorului român, de numai 19 ani. Prima audiție a Octuorului [4] a avut loc la Paris, în 1909.
Pascal Bentoiu a atras atenția asupra câtorva aspecte ce imprimă un anume mister amplei lucrări (40 de minute): temeritatea construcției (o vastă formă de sonată); extraordinara invenție melodică (12 teme), măiestrie contrapunctică; alchimie timbrală (doar cu opt instrumente din aceeași familie); putere emoțională și noblețe constantă. [5]
În interpretarea Belcea Quartet și Leonkoro Quartet se puteau distinge uriașele arcuri melodice din prima mișcare, mai apoi, energia polifonică din cea de a doua parte, unde se auzea o fugă de mare densitate contrapunctică, impecabil asamblată de către artiștii de pe scena Ateneului. În partea lentă sesizam delicatețea și splendoarea sonorităților. Valsul final, conține apoteoza lucrării. Aici am reascultat in extenso tema din partea lentă, multiplu însoțită polifonic de celelalte idei muzicale ale Octuorului. Ea, tema, izbucnea de astă dată, din desișul melodiilor ca o lumină solară. Această splendidă melopee se autogenerează, pare interminabilă în frumusețe.
În cadrul expozitiv al Octuorului se disting ca soliști, prima vioară și prima violă, evidențiindu-se în cadrul acestei mici orchestre.
Prologul primei părți a Octuorului a sunat monumental. Acel unison de șapte instrumente ce se depăna peste pedala violoncelului era ardent.
Apoi, avalanșa sonoră s-a concentrate într-o imensă coloană de acorduri în do major.
Ascultam dialogul dintre vioară și violă. Un canon, de foarte lungă respirație, te fermeca prin frumusețea lui sonoră, desfășurat pe fundalul pizzicato-ului violoncelului secund și a freamătului violei secunde. Scriitura polifonică devenea luxuriantă. Susținerea armonică a liniilor melodice permitea o claritate a imaginilor. Foarte frumos a sunat recitativul viorii prime, deasupra unei pedale. Aceasta a făcut joncțiunea cu partea a doua a Octuorului. Cu câtă abilitate, membrii formației au reușit să preschimbe atmosfera lirică, în una dramatică, încleștată! Contrastele deveneau ciocniri vehemente (recitative urmate de torente). Admirabil a fost momentul zonei culminante, cu unison-ul gigantic. Părea o goană susținută printr-o accelerare continuă. A urmat o retrospectivă lirică.
Tensiunea se calma, conducând către o parte lentă. Se percepea o cantilenă dominată de simplitate. În locul unei activizări dinamice tipice zonei Dezvoltării unei macro-forme de sonată, totul devenea aici neîncărcat. Acompaniamentul delicat surprindea prin inflexiunile sale modulatorii. Corina Belcea, cu sunetul ei extrem de calitativ, a strălucit în această secțiune narativă de o mare splendoare. Bine construit a fost și pasajul de tranziție spre final. Aspectul ciclic (frânturi tematice revenite) apărea pe un fundal în prefacere. Apoi, agitația se domolea treptat, către un vals. Finalul Octuorului a venit ca o sinteză. Minunat a fost realizată gradația ascendentă care conducea spre rezolvarea afirmativă a întregului conflict. Valsul expus era însă foarte stilizat. Temele inițiale erau tratate cu robustețe, degajând un optimism cuceritor.
Artiștii de pe scena Ateneului s-au întrecut pe sine, cântând cu o implicare emoțională deosebită. Publicul i-a aplaudat minute în șir, iar ovațiile se auzeau din toate părțile. Buchete de flori au fost înmânate acestor muzicieni de înalt rang artistic.
Această capodoperă a secolului al XX-lea a fost interpretată de-a lungul timpului, fie cu dirijor (George Enescu, Constantin Silvestri, Ion Baciu, Horia Andreescu, Rudolf Baumgartner și Ilarion Ionescu-Galați), fie fără dirijor (cvartetele Sharon, Atheneum, Voces, Ad Libitum, formația Kremerata Baltica a lui Gidon Kremer, și cea a lui Șerban Lupu în America).
A fost un recital cameral desăvârșit! Iar interpretarea Octuorului de George Enescu, memorabilă!
NOTE
* Fotografiile din recital au fost realizate de Petrică Tănase.
[1] Belcea Quartet. Repertoriul ansamblului se întinde de la Haydn, Mozart, Beethoven la Bartók, Janáček la Szymanowski. De asemenea, ei continuă să aducă în atenția publicului noi lucrări de compozitori contemporani, precum Julian Anderson (2024), Guillaume Connesson (2023), Joseph Phibbs (2018), Krzysztof Penderecki (2016), Thomas Larcher (2015) și Mark-Anthony Turnage (2014 & 2010). Aceste lucrări comandate sunt create în asociere cu Belcea Quartet Trust, propria fundație a cvartetului, al cărei scop este de a extinde continuu literatura pentru cvartet de coarde, precum și de a sprijini tinerele cvartete, prin sesiuni concentrate de coaching comun. În acest fel, ei pot transmite și următoarei generații experiența pe care au dobândit-o ca studenți ai Cvartetului Amadeus & Alban Berg. Pe lângă înregistrările integrale ale Cvartetelor de coarde de Bartók, Beethoven, Brahms (diatinse cu Diapason d'or de l'année 2016) și Britten, discografia vastă a cvartetului include lucrări de Alban Berg, Charles Dutilleux, Wolfgang Amadeus Mozart, Arnold Schönberg, Franz Schubert, Dmitri Șostakovici, Leo Janáček și Gyöörgy Ligeti. În primăvara lui 2022, Alpha Classics a lansat cele două Sextete de coarde de Brahms, interpretate alături de Tabea Zimmermann și Jean-Guihen Queyras. Cvartetul Belcea și-a lansat interpretările integrale ale Cvartetelor de coarde de Beethoven, susținute la Konzerthaus Viena în 2012, pe DVD via EuroArts, în 2014. Un an mai târziu, în 2015, a urmat lansarea unei înregistrări cu cele trei Cvartete de coarde de Benjamin Britten.
Din 2017 până în 2020, cvartetul a deținut prestigioasa poziție de Ansamblu în Rezidență la Pierre Boulez Hall din Berlin. În plus, Cvartetul Belcea face parte dintr-o serie comună de Cvartete de coarde la Konzerthaus Viena din 2010. Quatuor Ébène este ansamblul partener în această serie, începând cu stagiunea 2021-2022. Concertele de cvartet din această stagiune vor purta Cvartetul Belcea în locații renumite precum Stockholm Konserthuset, Wigmore Hall din Londra, Théâtre des Champs-Élysées și Flagey din Bruxelles. Un moment special îl va constitui turneul de octet, alături de Quatuor Ébène, prin America de Nord și de Sud, precum și Asia. Aceștia vor concerta la Carnegie Hall din New York, Teatro Cultura Artística din São Paulo și Grand Hall of the Lee Shau Kee Lecture Center din Hong Kong, printre alte scene.
Artiștii formației cântă pe instrumente precum: Corina Belcea - vioară Giovanni Battista Guadagnini (1755), împrumutată prin amabilitatea MERITO String Instruments Trusts - Viena; Suyeon Kang -vioară realizată la comandă de Julia Maria Pasch; Krzysztof Chorzelski -Violă de Nicola Amati (aprox. 1670); Antoine Lederlin -Violoncel Matteo Goffriller (1722), împrumutat prin amabilitatea MERITO String Instruments Trusts Viena.
[2] Cvartetul de coarde Leonkoro, înființat la Berlin în 2019, este alcătuit din frații Jonathan și Lukas Schwarz la vioara I și violoncel, iar vocile interioare sunt completate de Amelie Wallner la vioara II și Mayu Konoe la violă. Pe lângă studiile de muzică de cameră cu Heime Müller (membru al Cvartetului Artemis) la Academia de Muzică din Lübeck, cvartetul s-a pregătit începând din anul 2020 cu Günter Pichler (membru al Cvartetului Primarius Alban Berg) la Institutul de Muzică de Cameră al Școlii Superioare de Muzică Regina Sofía, din Madrid. Printre mentorii notabili ai ansamblului se numără Eckart Runge și Gregor Sigl (Cvartetul Artemis), precum și pianistul Alfred Brendel, cu care Cvartetul Leonkoro menține o colaborare constantă. În toamna anului 2023, casa de discuri Mirare a lansat primul album al ansamblului, cuprinzând Cvartetul de coarde de Maurice Ravel și Cvartetul de coarde nr. 3, op. 41 de Robert Schumann, disc recompensat cu premiul Choc de Classica l'année 2023. În această stagiune vor concerta inclusiv la Festivalul de la Salzburg, Filarmonica din Luxemburg, Liederhalle din Stuttgart, Tonhalle Zürich, Sala Bozar din Bruxelles și Konzerthaus din Dortmund. De asemenea, cvartetul va efectua pentru prima dată un turneu în America de Nord cu recitaluri în New York, Boston, Montreal, Chicago, Houston și San Francisco. În martie 2024, Concertgebouw Amsterdam a oferit Cvartetului Leonkoro - Premiul pentru tinere talente, care a reprezentat un punct de plecare pentru o relație profesională de lungă durată. A fost premiat și de Borletti-Buitoni Trust. La începutul stagiunii 2024-2025, cei patru muzicieni au primit Premiul pentru ansamblu din partea Festivalului Mecklenburg-Vorpommern.
[3] Daniel Dona: Note de program la Patru piese pentru cvartet de coarde op. 81 de Mendelssohn - danieldonaviola.com/program-notes/mendelssohn-four-pieces-for-string-quartet-op-81
[4] Au mai compus octete: Felix Mendelssohn, Franz Schubert, Darius Milhaud, Igor Stravinski ș.a.
[5] Bentoiu, Pascal: Breviar enescian, ediția a II-a, Grafoart, 2025, pag. 22, 23.