Evenimentul este structurat pe două tipuri de probe. În proba liberă, concurenții au prezentat momente individuale (de 5 minute) sau de grup (până la 15 minute), monoloage sau colaje de texte din dramaturgia antică, la alegerea lor. În proba impusă, actorii au abordat monoloage din dramaturgia contemporană românească (5 minute), dar și dialoguri din filme de referință (2 minute, cu precizarea că aceste secvențe se vor prezenta începând cu a doua zi).
Prima zi a debutat cu proba liberă de grup, în care Andrea Mihaela Cuc, Cătălina Gulan și Denissa Rogoz au interpretat Swipe right for Lysistrata (după Lysistrata de Aristofan, Antigona de Sofocle, Medeea și Bacantele de Euripide). Momentul a transformat tragediile antice într-o comedie cu câteva critici sociale subtile... și mai puțin subtile. Este prezentată ideea grevei sexuale prin care femeile încearcă să oprească conflictele între bărbați, dar într-un mod actual, de unde și termenul "swipe right". Am râs și am apreciat satira și umorul relevant pentru publicul de azi.
Cristina Bordeanu a preluat scena în cadrul probei impuse, unde a interpretat monologul Olgăi din În zori, lumina e mai aspră de Mihaela Michailov. Monologul are note de melancolie, Olga reflectând asupra relațiilor personale și încercând să găsească o oarecare stabilitate. Cristina a reușit să transmită frământările interioare ale personajului cu autenticitate și emoție și a creat o atmosferă vulnerabilă și profundă prin gestică și privire.
Continuând cu aceeași piesă a Mihaelei Michailov, Otniel Floruț interpretează monologul directorului. Un lucru care l-a diferențiat de ceilalți a fost folosirea unui reflector pe care l-a întors spre public. Otniel a făcut astfel din scenă un interogatoriu și ne-a implicat direct pe toți cei din sală în conflictul personajului. Văd momentul lui ca pe ceva mai mult decât un monolog; fiecare schimonosire, gest discret a amplificat autoritatea și tensiunea personajului.
Demetra Vasiliu a dus tensiunea mai departe, cu monologul Marei din Maternal (Alexandra Badea). Textul e greu, dar nu am simțit nimic forțat, nelalocul lui în momentul ei. Mara vrea să comunice, să își facă dreptate. Cum să nu simți frustrarea ei? Demetra a surprins cu momentul de la care nu puteai să îți iei privirea și a construit treptat atmosfera până în punctul în care voiam să mă ridic de pe scaun și să îi spun că o înțeleg.
Trecem la proba liberă, unde, în același stil apăsător, intră Alex Gabera, Oreste după Oresteia de Robert Icke. Primul lucru pe care l-am remarcat la Alex a fost vocea (și mi-am promis că nu uit să precizez asta). Monologul se încheie cu replica "Ce să fac?" și asta m-am întrebat și eu după ce l-am văzut pe Alex Gabera pe scenă. Cu toate că monologul e unul de forță, vina, frica, vulnerabilitatea au fost perfect integrate.
Mi-am zis că nu plâng la niciun monolog. Și reușisem până a intrat Ania Petrean, "Iubirea de mamă nu poate fi datată" după Troienele de Euripide. Era și greu să nu mă emoționez când aud o mamă vorbind despre copilul pe care l-a pierdut. La un moment dat, mi-am întors privirea și ascultam, însă chiar și așa simțeam ceva care mă apăsa în piept.
Ștergem lacrimile și trecem la Aurelian Culea care aleargă (la propriu) spre scenă cu momentul "Make Teba Great Again", interpretând personajul Creon din Antigona de Sofocle, un monolog de forță, interpretat însă cu un aer comic, mai diferit. Am avut interacțiune cu publicul, am avut un speech motivațional. "Hip Hip Creon!"
După ce am mai râs puțin a intrat Antonia Dobocan. După prezentarea ei ("cu capul în nori") mă așteptam la ceva în aceeași zonă comică, însă momentul său, "Nicio altă femeie nu-ți plânge sfârșitul", unde interpretează Electra de Sofocle și Euripide, m-a cucerit prin tragism. O voce feminină puternică, care a integrat și muzica în momentul său îndurerat, în care mama sa îi omoară tatăl.
Ne întoarcem la proba impusă, unde Iulia Ioana prezintă monologul lui Iris din De cealaltă parte a lumii de Alexandra Badea. Ce e greșit cu sistemul din țara noastră? O victimă a unui incendiu dintr-un club; incendiu care a luat viața prietenului său. Cât de greu e să treci peste / prin așa ceva? Asta ne arată Iulia prin muzică, dans. "Furie, revoltă, frustrare, tristețe" - asta a transmis și mi-a transmis și mie momentul care a avut un impact major asupra mea. Iulia l-a încheiat atât de natural și sincer încât am rămas să mă gândesc la ce am văzut.
Ne reculegem puțin și ajungem la momentul lui Laurențiu Bobeică. Monologul Politicianului din Carpathian Garden de Radu Iacoban. E fascinant să vezi un astfel de moment, pentru că râzi, e comic, dar în același timp te pune pe gânduri. Politicianul, corupt, face promisiuni nerealizabile, reflectă realitățile contemporane într-un mod satiric. Laurențiu a reușit să ne transpună pe toți acolo; chiar mă simțeam de parcă mă uitam la televizor la o declarație de presă.
Patricia Flack continuă cu monologul Ralucăi din (In)Corect de Leta Popescu. Încă un moment care reflectă satiric realitatea noastră și ce e greșit cu societatea în care trăim. Cum arată bărbatul ideal? Patricia a reușit să susțină mesajul și ne-a pus iar pe gânduri (m-am gândit cam mult aseară).
Revenim la proba liberă, unde Cătălina Frunză o interpretează pe Electra de Sofocle cu un aer... actual. "Cu ce te putem ajuta azi?" este alt moment care a stârnit râs în sală, făcându-ne în același timp să conștientizăm anumite probleme ale societății. Asistenții sociali, dependența de tehnologie sunt accentuate în momentul Cătălinei, însă păstrează și tema centrală a tragediei lui Sofocle: răzbunare, nevoia de dreptate. Astfel, dacă la început râdeam, până la final am empatizat cu Cătălina și cu interpretarea sa de impact, prin care a redat conflictul complex al Electrei.
Constantin Grigorescu continuă cu momentul "Or' este, or' nu este datoria mea" (Oreste de Euripide). A intrat în scenă puternic cu alt monolog de forță. Presiune, răzbunare, profunzime. Și până la urmă... este sau nu vina lui Oreste?
Buse Özgül a încheiat proba liberă din prima seară. Simt că mă repet, dar fiecare moment m-a impresionat. "Medeea este mama mea!" (Medeea de Euripide și text propriu) m-a marcat. A avut o abordare diferită. A intrat pe scenă cu mâinile însângerate. "Eu sunt Medeea! Mama mea este Medeea!" - întâlnim iar durerea interioară, redată într-un mod diferit. După momentul lui Buse, îmi ștergeam din nou lacrimile de la ochi.
Costin Stăncioi reflectă, într-o manieră comică, complexitatea relațiilor familiale prin monologul lui Anton_frumos din Vrabia de Leta Popescu. Cum te descurci într-o familie cu un venit modest? Cine nu vrea să fie observat? (probleme prin care mulți am trecut). Cred că și de asta ne-a captivat Costin pe toți. Bine... are umor, un umor pe care toată lumea poate să îl înțeleagă.
Petra Andreea Panait ne-a întors în timp cu câțiva ani cu monologul fetiței din Copii răi de Mihaela Michailov. Mi se pare foarte greu să interpretezi un copil, însă în acest moment nu simțeam că mă uit la un adult care joacă o fetiță. Mă uitam pe scenă și vedeam un copil. Petra s-a transformat și ne-a arătat și nouă viața personajului pe care îl juca.
Încheiem seara cu Alex Stoicescu, care îl joacă pe Radu din Perfect Compus de Alexandra Badea. Momentul său abordează dificultățile de a fi gay în România, frica și presiunile sociale pe care le simte personajul. Alex a transmis autentic lupta unui om pentru a fi acceptat, încheind cu replica: "De ce îmi pasă atât de mult de aprobarea celor din jurul meu?" - o întrebare care acum sigur e în mintea fiecărui spectator.
Stau și mă gândesc la o încheiere potrivită. Rămân fără cuvinte după ce văd momentele acestor actori talentați. În ciuda oboselii de pe drum, n-am vrut, n-am simțit nevoia nici să-mi odihnesc capul. Fiecare moment mi-a captat atenția și m-a trimis înapoi la hotel cu 100 de întrebări la care căutam un răspuns.
Prima zi a Galei HOP m-a lăsat într-o continuă stare de reflecție. Și în așteptarea celei de-a doua zi.
(foto: Andrei Gîndac)