Pentru cei care nu știu cum e organizată Gala Tânărului Actor HOP: evenimentul este structurat pe două tipuri de probe. În proba liberă, concurenții prezintă momente individuale (de 5 minute) sau de grup (până la 15 minute) bazate pe monoloage sau colaje de texte din dramaturgia antică, la alegerea lor. În proba impusă, actorii abordează monoloage, propuse de organizatori, din dramaturgia contemporană românească (5 minute).
Începem seara cu Alex Gabera, Alex Stoicescu și cu momentul lor Interior-expus (după Mede/ea sau Despre fericirea conjugală de Roxana Marian - text care se poate citi integral pe LiterNet aici) pe care l-au prezentat în cadrul probei libere, secțiunea Grup.
Apreciez foarte mult la un actor versatilitatea și mi se pare ca am regăsit asta în cei doi participanți. Am văzut un contrast puternic față de ei cei de ieri. I-am văzut mai expuși. Să te regăsești, să afli cine ești într-o relație și să fii fericit sunt probleme cu care empatizează majoritatea cuplurilor. Au transpus așa frumos latura asta vie, crudă a relațiilor încât la finalul momentului mă uitam și atât, fără să judec, doar privind.
Continuăm cu proba impusă și cu Cătălina Frunză, sau Olga din În zori, lumina e mai aspră de Mihaela Michailov. Mereu mi-a plăcut să văd abordări diferite ale aceluiași text și azi am simțit același lucru. Cătălina a captat atenția publicului / atenția mea și a fost autentică, plină de emoție, credibilă de la început până la sfârșit. Părea ceva atât de simplu, și totuși atât de sincer.
Din nou vreau să precizez cât de diferit poate părea un text doar datorită actorului care îl interpretează... așa ca trecem mai departe la Constantin Grigorescu și la monologul Politicianului din Carpathian Garden de Radu Iacoban. Mi-a plăcut să văd cum a adaptat textul pentru el, niște replici subtile care au stârnit chicoteli sau râsete și care l-au apropiat cumva de public.
În cadrul aceleiași probe o vedem pe Antonia Dobocan și ne emoționăm la Monologul fetiței din Copii răi de Mihaela Michailov. Antonia intră în scenă cu 2 codițe împletite, pijamale și o forță și intensitate incomparabilă. Gesturile mici, mimica feței subliniau și complementau atât de bine personajul încât am înghețat și stăteam și auzeam... și ascultam.
Pe Cătălina Gulan o vedem într-o complet altă ipostază. Dacă în prima zi râdeam la Swipe right for Lysistrata, acum o vedem în cadrul probei libere în LIVE//Trage (DIE!), o adaptare după Hecuba și Troienele de Euripide. Îmbrăcată în doliu, Cătălina ne transmite fiecare firimitură de durere, de suferință. Apropie momentul de public printr-un live, ceva aparent minimalist, însă care schimbă radical influența pe care o exercită asupra oamenilor din sală.
Încă din prezentare aflăm că în cadrul probei libere, Cristina Bordeanu "se joacă pe ea" în Naractrița, un colaj compus din Trahinienele și Electra lui Sofocle, Bacantele de Euripide și Eumenidele de Eschil. Cristina se joacă cu foarte multe metode de a capta atenția publicului și de a transmite un mesaj. Prin muzica, sunete, care variază de la "doar chin și amar" la ironie. Am văzut un moment real, uman, autentic.
În complet contrast cu ce am văzut înainte, intră pe scenă Otniel Floruț care interpretează Medeea de Euripide. E frumos să vezi un moment curajos. Otniel a intrat în scenă îmbrăcat într-o rochie lungă, lucru care trimite la teatrul antic, când toate rolurile erau interpretate de bărbați. Însă Otniel nu a făcut doar atât. S-a transformat complet în Medeea și a transformat și personajul la rândul său într-un simbol. Emoția a fost într-adevar copleșitoare, o interpretare reală, profundă și în același timp fragilă. A amplificat tensiunea tragediei, și ne-a lăsat și pe noi să rumegăm la ce am văzut.
Și în această seară o vedem pe Demetra Vasiliu, de data asta în cadrul probei libere, interpretând Manifest, un moment după Adunarea femeilor de Aristofan și Medeea de Euripide. Un moment comic "precum odinioară" care a pus un zâmbet pe fețele fiecărui spectator. A păstrat temele originale și a captivat publicul cu naturalețea și energia interpretării, care a făcut ca glumele să fie integrate organic propunerii ei.
În premieră o vedem pe Denisa Tudora care a abordat monologul Marei din Maternal de Alexandra Badea, în cadrul probei impuse. Denisa construiește un moment vulnerabil din clipa în care pășește pe scenă. Atmosferă era încărcată de tensiune și emoție și a integrat perfect complexitatea personajului în prestația sa.
Ne îndreptăm atenția spre un alt participant care urcă pentru prima dată pe scena Galei HOP. Monologul lui Anton_frumosul, din Vrabia de Leta Popescu, pus în scenă de Raoul Ipate, a fost plin de umor. Am râs mult - Raoul a știut exact când să dea poantele, fără să exagereze sau să forțeze nimic. Totul a fost subtil, bine punctat, iar fiecare gest și replică a făcut scena să fie memorabilă și extrem de amuzantă.
Ne concentrăm acum pe Teodora Tudose care interpretează Monologul lui Iris din De cealaltă parte a lumii de Alexandra Badea. Apariția Teodorei Tudose a fost pur și simplu de mare impact. Pe parcursul monologului, ea se transformă total, trecând cu naturalețe de la o stare la alta, de la fragilitate la furie, captând atenția publicului în fiecare secundă. A navigat între emoții diferite, ceea ce a captivat publicul instant. Și ne întrebăm din nou: Ce e greșit cu sistemul nostru?
Ne întoarcem la proba liberă unde o vedem pe Patricia Flack, altfel. Momentul ei, 5 minute după Antigona de Sofocle, creează o intensitate și o emoție remarcabilă. Am simțit disperarea, curajul, devotamentul personajului prin forța dar și fragilitatea cu care Patricia a abordat monologul.
Continuăm seara cu Laurențiu Bobeică, în cadrul probei libere, unde interpretează Confesiune după Oreste de Euripide. A fost aproape șocant să văd acest moment după ce cu o zi în urmă am râs la scena sa din cadrul probei impuse. Trebuie să punctez diversitatea rolurilor jucate de Laurențiu, care a transmis vinovăția, singurătatea și cum te afectează ea, tensiunea, remușcarea.
Revenim la Lysistrata de Aristofan și o vedem pe Iulia Ioana, care interpretează Vă spun eu, Lysistrata!. "Grecia salvată de femei!" - replicile au fost din nou livrate cu o naturalețe și un timing care a făcut toată sala să râdă. Iulia are un umor ușor de înțeles și este imposibil să nu schițezi cel puțin un zâmbet după momentul ei.
Rania Zane ne spune cum ar trebui să se comporte un bărbat, interpretând monologul Ralucăi din (In)corect de Leta Popescu. Îmbrăcată în pijamale, cu paharul de șampanie lângă ea, Rania a transformat monologul într-o discuție între fete.
Costinel Antone ne transpune pe toți într-o stare în care stăm și ascultăm. Am empatizat foarte tare cu monologul lui Radu din Perfect compus de Alexandra Badea și cu interpretarea lui Costinel. Cred că e o nevoie fundamentala să te integrezi, să te simți acceptat, așa că privind momentul lui Costinel am simțit și o revoltă pentru mentalitatea pe care România o are asupra comunităților minoritare. Am simțit fiecare ezitare, fiecare moment de anxietate, de frustrare prin gesturile mici, dar semnificative, pe care le făcea Costinel și am rămas, din nou, reflectând la ce am văzut.
A doua zi de HOP este încheiată de Veronica Odagiu, care a avut de interpretat în cadrul probei impuse monologul Ralucăi din (In)corect de Leta Popescu. Instant am zis: "Wow, ce bună e!". Am văzut monologul Ralucăi într-o lumină complet nouă. Veronica intră pe scenă în haine sport și cu o abordare oarecum masculinizată, alegere care construiește un contrast și accentuează satira momentului.
Cam așa s-a încheiat și a doua zi de HOP. Momentele sunt complexe, bine construite, originale. Stăteam și mă gândeam și am ajuns la o concluzie după aceste două zile: nu ai cum să te plictisești. Parcă pe zi ce trece vreau să văd mai mult și mai mult. Așa că și acum stau cu gândul la ultima zi și la ce secvențe voi urmări.
(foto: Andrei Gîndac)