Combinând avantajele noii tehnologii cu arta sunetelor, si apelând la sincretismul artelor, tinerii artiști au adus în fața numerosului public, un program divers, care a cuprins lucrări muzicale precum: Sonata nr. 4, pentru vioară și clavecin, în do minor, BWV 1017 de Johann Sebastian Bach, în, aranjament pentru vioară și bandoneón; Bachianas Brasileiras nr. 5 de Hettor Villa-Lobos și Sonata Chiquitos nr. 4 (anonim secolul al XVIII-lea); Chacone din Partita a II-a în re minor pentru vioară solo, BWV 1004 de Johann Sebastian Bach; Cele patru Anotimpuri în Buenos Aires (The Four Seasons in Buenos Aires) de Astor Piazzolla, în aranjament pentru vioară, bandoneón, contrabas și pian.
O seară fascinantă de muzică variată, într-un ambient imagistic, care te catapulta în tărâmuri feerice, unde oniricul și realitatea par a se întâlni.
Muzicieni de o factură pasională, în care talentul, strădania și dorința de frumos s-au contopit, au reușit să transmită spectatorilor trăiri tumultuoase, armonie și bucurie.
Pe pereții sălii Muzeului MINA erau proiectate imagini cu vegetație luxuriantă, în care nuanțele de verde abundau - de la verde lime, light sea green, olive drab, până la dark sea green - iar accentele coloristice brutale erau nelipsite.
Turneul pe care muzicienii l-au făcut prin diferite orașe spaniole în 2025, s-a oprit acum la București, în cadrul Festivalului Internațional George Enescu, 2025. Titlul sugestiv Bach în junglă a fost inspirat de numele celebrului serial de televiziune american Mozart în junglă [5]; este vorba despre memoriile oboistului Blair Tindall, un film realizat de Roman Coppola, Jason Schwartzman, Alex Timbers și Paul Weitz (2014-2018).
În cromatica purpurie a luminii reflectoarelor din sala MINA, prima lucrare interpretată de violonista Leticia Moreno, acompaniată la bandoneón de Claudio Constantini, a fost Sonata nr. 4, pentru vioară și clavecin, în do minor, BWV 1017 de Johann Sebastian Bach.
Ceea ce cei doi interpreți au reușit să exprime într-o manieră convingătoare în această sonata da chiesa - din seria Sonatelor pentru vioară și clavecin (BWV 1014-1019) ale lui Johann Sebastian Bach - dincolo de admirația pentru măiestria formală și logica discursului muzical, a fost faptul că funcția de acompaniament pur a basso continuo-ului (aici reprezentat de bandoneón) transgresa uneori către caracterul autonom. Stilemele baroce (imitații, interpolări, polifonie latentă și secvențări minuțioase) se succedau cu rigurozitate.
Violonista Leticia Moreno cânta cu un sunet pur, aerat. Contura motivele muzicale înțesate cu formula ritmică de siciliană, prin intermediul unei trăsătura de arcuș perfect stăpânite.
A urmat Bachianas Brasileiras nr. 5 de Hettor Villa-Lobos. Lucrarea este o simbioză între melodiile populare braziliene și o memorie permanentă a lui Bach, ceea ce permitea un joc instrumental pe care cei patru virtuozi l-au tratat printr-o lectură subtilă, fără a cădea în efecte excesive. Se putea percepe în aceste lucrări o fericită combinație între tehnica contrapunctului din Barocul european și tradiția muzicii braziliene și boliviene. Bachianas Brasileiras nr. 5 este cea mai cunoscută compoziție clasică braziliană din lume. Celebra Aria (Cantilena) a fost dedicată Armindei Villa-Lobos.
Leticia Moreno, prin aranjamentul ei, a reușit o adaptare instrumentală potrivită pentru această lucrare deosebit de frumoasă (în original, fiind scrisă pentru soprană și opt violoncele).
În partea a doua, Dança (Martelo) - Allegretto, remarcam vibrato-ul ardent al violonistei, precum și pizzicato-ul percutant al contrabasistei Uxía Martínez Botana, ritmica electrizantă a pianistului se suprapunea milimetric, iar armoniile bandoneónului colorau prin pedale prelungi muzica.
Prima parte a recitalului de la Muzeul MINA s-a încheiat cu Sonata nr. 4 - Chiquitana. După cum explica muzicologul Piotr Nawrot, colecția muzicală a lui Chiquitos este alcătuită din 110 compoziții, unele anonime, iar altele atribuite lui Arcangelo Corelli, Niccolò Jommelli sau Antonio Vivaldi. Dintre alte lucrări baroce, care au fost diseminate de iezuiți, am ascultat în acest recital doar Sonata Chiquitana nr. 4, o compoziție extrem de elegantă, anonimă din secolul al XVIII-lea. În cele trei mișcări ale sonatei, vioara domina discursul, prin secvențe și linii melodice rafinate, realizând un efect de clarobscur.
După pauză, în a doua jumătate a recitalului de la Muzeul Artei Noi Imersive, am ascultat celebra Ciaccona în re minor pentru vioară solo, o lucrare monumentală. În interpretarea violonistei Leticiei Moreno, această capodoperă a lui Bach (un triptic minor-major-minor) a stabilit de la bun început (în pofida trisonurilor inițiale energice) o anume blândețe sonoră, de o mare frumusețe. Variațiunile se succedau, grupate după factura comună. Tragismul muzicii (J.S. Bach aflase la întoarcerea sa dintr-un turneu, despre moartea soției sale) era aici transformat într-o suferință profund interiorizată. Dacă în multe interpretări, furia și masivitatea predominau, în această viziune simțeam o anume resemnare în fața morții.
Secțiunea centrală, în tonalitatea omonimei (re major) era cântată în pianissimo. Acele terțe în duble coarde exprimau contrar afectului atribuit în general durerea. Emisie foarte cizelată, acordurile arpegiate lin, sunetul foarte calitativ și omogen timbral, acele bariolaje cu sublinierea vocii din bas, apoi secvențele logic conduse - toate au contribuit la un eșafodaj în care tema de Ciaccona răzbătea fără încetare. Echilibrul și cumpătarea, alegerea unui tempo care să permită fluența, au caracterizat o interpretare excelentă.
Publicul a aplaudat cu generozitate prestația violonistei spaniole.
Cele Patru Anotimpuri din Buenos Aires ale lui Astor Piazzolla au completat programul serii. Plin de ritmul său specific verva - tango-ul, atât de îndrăgit pe toate meridianele lumii, a izbucnit din toate instrumentele de pe scenă. Precum Johann Sebastian Bach a ridicat Ciaccona în Olimp, Frédéric Chopin valsurile și mazurcile, Franz Schubert liedurile, iar Béla Bartók, George Enescu, Bedřich Smetana, Antonin Dvořák și Leoš Janáček dansurile - tot astfel, Astor Piazzolla a făcut același lucru în secolul al XX-lea cu tango-ul.
Auzeam în lucrarea lui Astor Piazzolla adevărate efluvii sonore, efecte timbrale (flageolete, glissando-uri imense descendente în duble coarde, pizzicato de tip Bartók) alături de contraste dinamice mari și multă virtuozitate. Pasiunea domina, iar latura improvizatorică a unor pasaje jazzistice au entuziasmat auditoriul. Au fost și momentele evocatoare (cu tentă de blues). Melodia de neuitat a iernii din Buenos Aires a adus multă emoție.
Motive din Anotimpurile lui Antonio Vivaldi răzbăteau ca niște imagini reflectate de cioburi ale unor oglinzi. Alte ori, percepeam fragmente incisive - ritmic, cântate cu un mare consum de energie din partea muzicienilor. O contrabasistă extraordinară Uxía Martínez Botana, cum nu am mai ascultat de mult timp, a creat și a menținut o tensiune de erupție vulcanică. Artista cânta cu o dăruire totală. în ambele tipuri ale emisiei: arco și pizzicato.
Deosebit de expresiv a sunat și solo-ul bandoneonistul Claudio Constantini.
Cei patru protagoniști se completau perfect. Ei au oferit și o versiune romantică a tango-ului Oblivion de Piazzolla. Frumos gestul din final, când, datorită bucuriei și mulțumirii reușitei, perechile s-au îmbrățișat și s-au sărutat.
A fost un eveniment foarte reușit din cadrul Festivalului Internațional George Enescu, ediția 2025.
NOTE
*Fotografiile din recital au fost realizate de Ștefania Burcea.
[1] Violonista Leticia Moreno s-a născut la Madrid în 1985. A studiat vioara și pianul de la vârsta de trei ani. Primele recitaluri le-a susținut la cinci ani. A urmat vioara sub îndrumarea lui Zakhar Bron, la Escuela Superior de Música Reina Sofía și la Musikhochschule din Köln. S-a perfecționat cu Maxim Vengerov, la Saarbrücken și cu David Takeno, la Guildhall School of Music and Drama din Londra. În 2003 a studiat cu Mstislav Rostropovici. Leticia Moreno a câștigat premii la concursurile: Henryk Szeryng (2000), Concertino Praga (2000), Pablo de Sarasate, Pamplona (2001), Novosibirsk (2001, Juventudes Musicales, Spania (1997, 1998 și 2001). Violonista a concertat în Europa și cel două Americi. Austria, Anglia, Italia, Polonia, Spania, Mexic, Sankt Petersburg și Moscova. Leticia Moreno cântă la o vioară Pietro Guarneri, din 1679. Compozitorul spaniol Francisco Lara i-a dedicat lucrarea Capricho para Leticia / Capriciu pentru Leticia (2005).
[2] Claudio Constantini este multi-instrumentist (pian, bandoneón) și compozitor spaniol de origine peruană. Și-a început studiile de pian cu tatăl său. Mai târziu a obținut diploma de licență în Finlanda, diploma de master în Olanda și, diploma de concertist la Paris. A fost discipol și ulterior a devenit asistent al maestrului Aquiles Delle Vigne; s-a perfecționat cu Claudio Arrau și Gyorgy Cziffra. A câștigat premii la: Concursul Internațional Astor Piazzolla, 2005, premiul 1, Litmann Competition (NY), premiul I și Latin Grammys, 2001. A cântat în Amsterdam's Concertgebouw, The Berlin Philharmonie, Vienna's Musikverein și The Los Angeles Opera house.
[3] Uxía Martínez Botana (n. 1988) a învățat pianul și contrabasul de la șase ani cu Witold Patsevich, A studiat apoi, la Conservatorul Cristóbal Halffter din Ponferrada (Spania). Și-a continuat studiile la Orchestra de Tineret Sinfónica de Galicia din Coruña. S-a perfecționat cu Edicson Ruiz, Janne Saksala și Peter Stotijn. Uxía Martínez Botana a activat la Filarmonica din Bruxelles. A fost contrabasist principal la: Philharmonie Zuid-Nederland, Scottish Chamber Orchestra, Oxford Philharmonic Orchestra, Royal Scottish National Orchestra, Antwerp Symphony Orchestra și Orchestre d'Auvergne. În anul 2014 a câștigat Bursa Gustav Mahler, oferită de Fundația Claudio Abbado, Bolzano, Italia A colaborat cu muzicieni de prestigiu precum: Martha Argerich, Emmanuel Pahud, Khatia Buniatishvili, Daniel Barenboim, Mario Brunello, Patricia Kopatchinskaja și Mihail Pletnev. Ca muzician de cameră, Martínez Botana a cântat cu artiști proeminenți, printre care: Julia Fischer, Ana Chumachenko, Yuri Bashmet, Natalia Gutman, Andras Schiff, Christian Tetzlaff, Lars Vogt, Nobuko Imai, Tabea Zimmermann, Polina Leschenko, Philippe Graffin, Gary Hoffman, David Cohen, Kian Soltani, Aaron Pilsan, Antje Weithaas, Alexander Buzlov, Mischa Maisky și Tatiana Masurenko. Printre alții, a luat parte la proiectul Tango Factory cu Marcello Nisinman (bandoneon) și Frans Helmerson (violoncel). În 2019, Martínez Botana a debutat la Gstaad Menuhin Festival & Academy. A realizat înregistrări la casele de discuri Deutsche Grammophon și Cinemato-ul ERATO. A avut colaborări cu Festivalul de Film din Olanda. A fondat Ansamblul Rubik. Din 2018 este profesor de contrabas în Barcelona, la Colegiul de Muzică din Catalonia. Din 2020 este profesor de contrabas la Barenboim-Said Akademie. Martínez Botana cântă la un contrabas Ludwig Neuner (1854). Este Docent la Colegiul de Muzică Catalonia din Barcelona,
[4] Pianistul israelian Matan Porat are o diplomă de master de la Juilliard School din New-York City. A studiat pianul cu Emanuel Krasovsky, Murray Perahia și Maria João Pires, precum și compoziția cu Ruben Seroussi și George Benjamin. A susținut recitaluri de pian la sala Philharmonie din Berlin, Wigmore Hall și Barbican din Londra, la Carnegie Hall din New York și la Luvru din Paris. A cântat cu Renaud Capuçon, Sharon Kam, Kim Kashkashian, Emmanuel Pahud, Dorothea Röschmann și Alisa Weilerstein; de asemenea, a colaborat cu Cvartetele Ierusalim și Ysaye, iar ca solist a concertat cu Orchestra Simfonică din Chicago, Orchestra Simfonică a Radioului Național Polonez, Sinfonia Varșovia, SWR Symphonieorchester, Münchener Kammerorchester, Hong Kong Sinfonietta și Orchestra Simfonică din Ierusalim. Matan Porat a participat la festivaluri precum: Marlboro, Lockenhaus, Ravinia, Verbier, Heidelberger Frühling și Rheingau Festivals. A fost compozitor în rezidență la Festivalul Lockenhaus, Festivalul Mizmorim din Basel, Chamberfest din Cleveland și Festivalul Intonations din Berlin. A cântat muzică pentru filmele mute The General și Metropolis, la Marlboro Music, în 2009. A înregistrat pentru casele de discuri MIRARE, Printemps des arts și Orfeo, obținând Preis der Deutschen Schallplatten Kritik.
[5] Serialul este o comedie-dramă, ce s-a bazat pe memoriile oboistului Blair Tindall: Mozart in the Jungle: Sex, Drugs, and Classical Music. (2005). Sexul, drogurile și muzica clasică - ilustrează faptul că, ceea ce se întâmplă în spatele cortinei, la concertul simfonic, poate fi la fel de captivant, ca ceea ce se întâmplă pe scenă. Serialul a șocat lumea cu dezvăluirea surprinzătoare că muzicienii clasici fac sex și consumă droguri, la fel ca restul oamenilor (vezi cazul pianistei Mihaela Ursuleasa).