La 3 septembrie 2025,, la Sala Palatului, am ascultat concertul Orchestrei Tonhalle Zürich și al Corului Filarmonicii George Enescu, dirijate de Paavo Järvi [1], care au interpretat magistral Simfonia nr. 2 pentru orchestră, soprană, alto și cor mixt în do minor, a «Reînvierii» de Gustav Mahler, avându-i ca soliști pe soprana Elsa Binoit [2] și pe mezzosoprana Anna Lucia Richter [3]. Corul Filarmonicii George Enescu a fost pregătit de dirijorul Iosif Ion Prunner.
Un aparat vocal-simfonic uriaș a ocupat scena sălii Palatului. Interesantă și foarte folositoare din punct de vedere acustic spațial, mi s-a părut așezarea compartimentelor pe scenă: tuba era amplasată în mijlocul scenei. Cele două harpe tronau în marginea din dreapta. Cornii în dreapta, contrabasurile în spatele viorii prime, în stânga scenei. Percuția în dreapta scenei (doar cinelele în spate în stânga), glockenspiel-ul în prim plan în stânga scenei lângă viori, vioara a doua, ca la orchestra de operă, în dreapta dirijorului.
Experiența și talentul unic al maestrului Paavo Järvi, dirijorul minunatei seri de muzică postromantică, a reliefat, cu ajutorul interpreților - soliști, instrumentiști și cor - cel mai impresionante trăsături ale acestei simfonii mahleriene: starea tensională, rostirile muzicale fluide, continuitatea acțiunii dramatice, polimelodismul, succesiunile logice ale planurilor tonale, gândirea politimbrală elaborată și dezvoltările tematice.
Am ascultat o lucrare extinsă la cinci părți, unde, în ultimele două mișcări, sunt introduse vocile. În partea a patra apărea liedul Ulricht - Lumina de la începuturi, pe versuri din colecția Cornul fermecat al băiatului de Arnim și Bretano. Apoi, în partea a cincea un sublim coralul Resurecție, pe versurile lui Klopstock, era înfățișat cu prelucrări și tratări libere, pentru cor și orchestră lărgită. Ascultam o veritabilă cantată pentru soprană, alto, cor mixt și orchestră. În Tempo des Scherzo's, tensiunea dramei simfonice era sporită aici, înaintea momentului intrării vocilor, de primele sunete ale celebrei secvențe gregoriene Dies irae.
Vocile sopranei Elsa Binoit și a mezzosopranei Anna Lucia Richter au plutit pur-și-simplu, învăluind atmosfera creată treptat, de-a lungul primelor patru părți ale lucrării. Precum în Geneză, îmi imaginam o întindere intre ape, care să despartă apele de ape - un cer sonor.
O muzică cântată copleșitor de acești artiști, veniți să-și dăruiască talentul și pregătirea profesională admirabilă acestei mari aniversări a lui George Enescu, la 70 de ani de la trecerea compozitorului în eternitate.
Concertul a fost un mare succes, auditoriul răsplătind artiștii cu aplauze puternice, îndelungate și multe ovații.
Un principiu esențial al muzicii este repetabilitatea. Am să mă repet spunând că și acest eveniment al Festivalului Internațional George Enescu - ediția 2025, a fost excepțional.
NOTE
*Fotografiile din concert au fost realizate de Andrei Gândac.
[1] Dirijorul estonian Paavo Järvi s-a născut, în Tallin, în anul 1962, într-o familie de muzicieni. A studiat în privat cu Leonid Grin, în Philadelphia, la Institutul de Muzică Curtis, cu Max Rudolf și Otto-Werner Mueller și la Institutul Filarmonicii din Los Angeles. Cu Leonard Bernstein. Este directorul muzical al Tonhalle-Orchester Zürich, din 2004 și dirijor principal din 2020; de asemenea este director artistic al Deutsche Kammerphilharmonie Bremen și fondator și director artistic al Orchestrei Festivalului Estonian. A fost dirijor principal al Orchestrei Simfonice din Malmö (Suedia) și al Orchestrei Filarmonicii Regale din Stockholm. A fost director muzical al Orchestrei Simfonice din Cincinnati, Ohio, SUA. A fost dirijor principal al Orchestrei Simfonice Radio din Frankfurt. În 2010, a devenit director muzical al Orchestrei din Paris. A fost dirijor principal la Orchestra Simfonică NHK, Tokio, Japonia (2015). A dirijat la: Filarmonica din Berlin, Konzerthaus din Viena, BBC Proms și Suntory Hall din Tokyo. Este mereu invitat a dirija la Filarmonica din Berlin, Orchestra Regală Concertgebouw, Filarmonica din New York, Orchestre de Paris, Frankfurt Radio Symphony și NHK Symphony Orchestra. Susține cursuri de măiestrie la Festivalul de Muzică Pärnu din Estonia, pe care Paavo Järvi l-a fondat în 2011. A înregistrat pentru case de discuri precum RCA, Deutsche Grammophon, PENTATONE, Telarc, ECM, BIS și Virgin Records. În 2013, președintele estonian i-a acordat Ordinul Steaua Albă pentru angajamentul său față de cultura țării sale. A primit de asemenea Premiul Grammy în 2003, apoi în 2015 a fost desemnat Artistul anului acordat de Gramophone Magazine (Marea Britanie) și Diapason (Franța), precum și Medalia Sibelius. În 2019 a fost distins ca Dirijorul anului (Opus-Klassik) și Premiul de muzică Rheingau. A obținut Premiul Cultural European în 2022. În 1985 a obținut cetățenia americană.
[2] Soprana franceză Elsa Binoit s-a născut în anul 1987. A studiat canto la Conservatorul din Amsterdam, obținând diploma de licență în muzică și și-a perfecționat pregătirea, din 2011 până în 2013 la Academia Națională de Operă din Olanda, unde a absolvit cu distincție cu o diplomă de master în operă. În noiembrie 2012, a primit trei premii la Concursul Internațional de Canto Symphonies d'Automne, Mâcon, Bourgogne-Franche-Comté, Franța. În martie 2013, a câștigat Premiul Brane-Cantenac la Concursul Internațional de Canto MACM. A fost membră a ansamblului de la Klagenfurt, Germania (2015/2016). A câștigat Premiul Teatrului Muzical Austriac. S-a alăturat ansamblului permanent al Operei de Stat din Bavaria. A înregistrat pentru casa de discuri Warner Classics, fiind nominalizată în 2019, la Grammy pentru Cea mai bună înregistrare de operă. În stagiunea 2024/2025 și-a făcut debutul la Opera din Dresda, Germani, în rolul Susanna din Nunta lui Figaro de W.A. Mozart și apoi, la opera din Tokyo, în rolul Sophie din Der Rosenkavalier de Strauss. A cântat cu Filarmonica din Berlin în Simfonia nr. 4 de GustavMahler, sub bagheta lui Robin Ticciati și în Oratoriul dramatic Jeanne d'Arc au bûcher de Arthur Honegger, sub bagheta lui Alan Gilbert, la Berlin, precum și Il Trionfo del Tempo e del Disinganno (Bellezza) de Georg Friedrich Händel, sub bagheta Emmanuelle Haïm. În plus, a cântat în Lobgesang de Mendelssohn sub bagheta lui Andris Nelsons cu Orchestra Gewandhaus din Leipzig și la Festivalul de la Salzburg sub bagheta lui Herbert Blomstedt cu Filarmonica din Viena. Alte spectacole au inclus Recviemul de Gabriel Fauré, sub bagheta lui Andrew Manze, cu Filarmonica din München, Anotimpurile de Joseph Haydn, sub bagheta lui Hans-Christoph Rademann, la Stuttgart și Requiem-ul de Johannes Brahms, sub bagheta lui Manfred Honeck.
[3] Mezzosoprana Anna Lucia Richter provine dintr-o familie cu o bogată tradiție muzicală și și-a început cariera ca soprană. În 2020, a trecut la repertoriul de mezzo sub îndrumarea profesorului Tamar Rachum. S-a perfecționat apoi, cu: Kurt Widmer, Klesie Kelly-Moog, Christoph Prégardien și Margreet Honig. Printre mentori săi, au fost: Bernard Haitink, Mitsuko Uchida și Sir András Schiff. Pe lângă numeroase alte premii, Anna Lucia Richter este laureată a prestigiosului trust caritabil Borletti-Buitoni Trust. Repertoriul cântăreței se întinde de la oratoriile lui Johann Sebastian Bach și lucrările orchestrale ale lui Hector Berlioz, Maurice Ravel și Gustav Mahler, până la liedurile lui Franz Schubert, Hugo Wolf și Johannes Brahms. De asemenea sunt incluse roluri semnificative în gama sa vocală, în operele lui Claudio Monteverdi, Georg Friedrich Haendel, Wolfgang Amadeus Mozart, Georges Bizet și Richard Strauss, precum și în lucrări contemporane de Reimann, Holliger și Rihm. Debutul ei la Festivalul de la Salzburg a fost în 2021, în rolul Zerlina, în sub bagheta lui Teodor Currentzis. A fost invitată să cânte la Opera din Köln, Theater an der Wien, Opera Națională Olandeză, Staatsoper Unter den Linden Berlin și Opera de Lille. A colaborat cu orchestre renumite precum Filarmonica din Viena, Gewandhausorchester Leipzig, Orchestra Simfonică din Londra, Il Giardino Armonico, MusicAeterna, Orchestre de Paris, Orchestra Festivalului din Budapesta, Orchestra Simfonică din Bamberg, Orchestra de Cameră Mahler, Orchestra Regală Concertgebouw, Orchestra Simfonică Radio Bavareză și Orchestra Barocă din Freiburg, sub baghetele unor dirijori precum: Iván Fischer, Paavo Järvi, Klaus Mäkelä, Franz Welser-Möst, Bernard Haitink, Herbert Blomstedt, Marin Alsop și Jakub Hrůša. Anna Lucia Richter a înregistrat pentru casa de discuri Challenge Classics. Cântăreața susține în mod regulat cursuri de măiestrie și este Ambasador Cultural pentru organizația Casa Hogar Deutschland.
***
Tonhalle-Orchester Zürich este unul dintre cele mai renumite ansambluri simfonice, care onorează Festivalul Enescu de multe ediții încoace. În orașul elvețian Zürich există și astăzi. Orchesterverein (1865) ca prima orchestră permanentă a orașului și Tonhalle-Orchester Zürich fondată în 1868. De-a lungul timpului, la pupitrul aceste orchestre simfonice s-au aflat dirijorii: Friedrich Hegar (1868-1906); Volkmar Andreae (1906-1949); Erich Schmid (1949-1957; Hans Rosbaud (1957-1962); Rudolf Kempe (1965-1972); Charles Dutoit (1967-1971); Gerd Albrecht (1975-1980); Christoph Eschenbach (1982-1986); Hiroshi Wakasugi (1987-1991); David Zinman (1995-2014); Lionel Bringuier (2014-2018); Paavo Järvi (2019-prezent).
Printre instrumentiștii renumitei orchestre se afla și violonistul român George Bănică, absolvent al Universității Naționale de Muzică din București, laureat al Concursului Internațional George Enescu.