***
Ușile înguste ale unui dulap se deschid violent, împinse de capul unei violoniste (Cecilia Lucanu-Donat) care cântă cu mult aplomb. Un pește zboară prin aerul camerei. Un cal-bibelou se învârte cu mare viteză. Un ghiveci sub formă de craniu uman susține o plantă de apartament. Un fotoliu avansează o vreme spre publicul distribuit pe gradene așezate în L, apoi dispare spre zona de culise, lăsând locul unui pat de spital care avansează cu grăbire spre avanscenă.
În chipul autorului-amfitrion (un Max Blecher), Cosmin Stănilă e singurul actor care are privilegiul rostirii. Ceilalți patru performeri (Radu Dogaru, Cecilia Lucanu-Donat, Matei Rotaru, Alexandra Tarce), întruchipând felurite personaje, mai mult sau mai puțin imaginare, se exprimă aproape exclusiv pe bază de gest, mișcare, onomatopee, fraze muzicale, mișcare, lacrimi, hohote, mișcare. Mișcare. Foarte multă mișcare. În fapt, Întâmplări din irealitatea imediată, dramatizarea realizată de Tudor Lucanu (premieră a Naționalului clujean din aprilie 2025) după microromanul omonim al lui Blecher (publicat în 1936), e mai degrabă un spectacol de teatru fizic decât unul de teatru în sensul clasic. Regizorul Tudor Lucanu, care semnează și decorurile montării din Studioul Euphorion, se cuvine să fie credit și în calitate de coregraf!
După cum, actorul Radu Dogaru este, deopotrivă, omul responsabil pentru excelenta coloană sonoră, adesea interpretată live, care însoțește întreg spectacolul. Iar interpretările sale pe segmentul folcloric sunt cu adevărat uau! Există, la un anumit moment, un pasaj de plânset pe ritmuri populare de mamă-mamă! Există multiple alte pasaje, înregistrate, când sunetele produse de instrumentele muzicale sunt montate cu zgomote felurite ale naturii, picăturile ploii included.
Întâmplări din irealitatea imediată propune o suită de scene-tablou, de momente oniric-suprarealiste între care sunt strecurate scurte momente în cheie realistă (înțelegând prin aceasta episoade în care Blecher / Stănilă recită pasaje din cartea originară, proza aparținând aceluiași spectru stilistic / născând, de fapt, universul vizual al spectacolului). Dacă există un neajuns al montării, acela e insuficienta așezare în context a spectatorului. Cei nefamiliarizați cu scrierile lui Max Blecher sunt aruncați direct în miezul lucrurilor. Și miezul lucrurilor e uneori fascinant, alteori opac, uneori pulsând de sensuri misterioase care se cer descoperite, alteori lipsite de capacitatea de a intriga.
E memorabilă, de pildă, scena în care Matei Rotaru bocește și spală cadavrul (manechin) unui bărbat întins pe patul de spital (viziunea lui Blecher, bolnav incurabil, privind propriul său iminent sfârșit?), ce ulterior e înfășurat într-un cearșaf alb (cromatica excelent pusă în valoare de lumini - Mădălina Mânzat, Andrei Mitran - contribuie la plurivalența unui spectacol ce vizează multiple simțuri ale spectatorului), pentru a fi, folosit, apoi, ca masă a mirilor într-o petrecere de nuntă ce aproape că are accente mioritice. Pământul ce acoperă, la final, cadavrul nuntit se amestecă vârtos cu apa, născând un noroi abundent pe podeaua spațiului de joc, adică a sălii (totul se întâmplă în proximitatea imediată a publicului).
Vastele momente coregrafice, cu precădere cele între cei 3 actori și cele între cele 2 actrițe, sunt pline de o energie viscerală, gâlgâitoare, la limita erotismului. Un soi de climax / orgasm e de găsit în scena spălării albele cearșafuri, pe bază de mișcări ultra-febrile, concretețe a izbitoare a gesturilor fruste, o anumită carnalitate a luminii și țipete din ce în ce mai gâfâite. Albul hainelor (costume: Zsófia Gábor), albul cearșafurilor, prevestirea roșului ce își va face loc în viață și, apoi, în moarte.
Demersul de a înscena o scriere ce pare, la prima vedere, imposibil de rezumat, sintetizat, dramatizat reușește. Universul unui autor cu totul special în peisajul literaturii române e adus în fața spectatorilor cu toată bogăția de imagini, senzații, aluzii, iluzii, coșmaruri, culori și așa mai departe.
(Foto: Nicu Cherciu)
(Timpul & Spațiul reprezentației: 9 octombrie 2025 @ Studioul Euphorion al Teatrului Național din Cluj)