Un concert care demonstrează perseverența Filarmonicii George Enescu, în a spori impactul asupra publicului. Fiecare concert este tot mai bun, atât invitații, cât și repertoriul ales, dar mai cu seamă interpretările artistice sunt la un nivel ridicat. Iar sălile arhipline, spectacolele cu casa închisă și aplauzele auditoriului de la sala Ateneului Român, confirmă o benefică emulație. Și acest lucru, deoarece lumea apreciază promisiunile care se împlinesc.
Emil Cioran scria: "Rostul muzicii este să ne mângâie de ruptura de natură, iar gradul slăbiciunii pentru ea indică distanța noastră de originar. Spiritul se vindecă de propria autonomie în creația muzicală." [3]
Seara muzicală de la Ateneu s-a deschis cu Concertul pentru vioară și orchestră în re major, op 77, de Johannes Brahms, solistă Clara-Jumi Kan.
Premiera Concertului, s-a desfășurat la Leipzig, în prima zi a anului 1879, cu compozitorul la pupitru și Joseph Joachim drept solist.
După Expoziția orchestrală a primei părți, Allegro non troppo, realizată magistral de Orchestra simfonică a Filarmonicii George Enescu, dirijată de Sunwook Kim, solista a etalat, în plin avânt, pasajele de virtuozitate efervescente din debutul Expoziției solistice. Am remarcat de la primele motive muzicale o calitate sonoră strălucitoare, bogată în armonice, cu o susținere a tensiunii pe suprafețe întinse. Violonista posedă o stăpânire fantastică a materialului tematic. Clara-Jumi Kang reușește să mențină un echilibru între starea de agitație impusă de valul uriaș romantic și ordonarea ritmică a fluxului melodic. Chiar și în fragmentele de virtuozitate, folosea un détaché amplu, cu mai mult de jumătate din lungimea arcușului, menținând puritatea emisiei. Tehnica de mână dreaptă, de la școala celebrei profesoare Dorothy Delay (în care și marele violonist Itzhak Perlman s-a perfecționat) și-a spus cuvântul. Clara-Jumi Kang își "divulgă" stările afective generate de muzica lui Brahms cu o naturalețe admirabilă. Pur-și-simplu se desfată cu frazele sublime, cantabile, umple duratele sunetelor până la ultima sutime de secundă, agogica ei este cuprinsă de sensibilitate. Vibrato-ul folosit de artistă este cizelat, cu oscilații egale, rapide, ca niște particule globulare. Respirația frazei sale muzicale este chibzuit condusă, precum o cântăreață ce își stăpânește perfect diafragma. Arcușul pare etanșat perfect de corzi, într-un legato ce conferă cursivitate, permițând modelarea dinamicii interioare. Construcția de sunet a violonistei este una foarte rafinată; ea nu reteza sfârșitul unui acord, ci îl fila extrem de rapid, fasonând la milimetru încheierea acestuia. Mai mult, Clara-Jumi Kang realiza o diferențiere timbrală în distribuirea spectrală a sonorității, la schimbarea planurilor dintre două corzi vecine ale instrumentului (Și ce vioară colosală!). Secvența cu formule dactilice repetate - ce părea o montură de bijutier cu pietre prețioase - se derula cu un calm desăvârșit, într-o nuanță scăzută, fără a dezvălui "trăznetul" de triluri ce a urmat.
Duble coarde cu decime, salturi intervalice imense, pasaje alambicate - toate aveau spațiul lor, ca într-un mozaic smălțuit, nespus de frumos.
Cadența de Joseph Joachim a constituit un recital de sine stătător. Violonista a reiterat temele primei părți, amplasate de astă dată într-un peisaj genuin. Secvențele pornite rar, își creșteau treptat pulsul, iar ecourile forte-piano, cu valențe tectonice, îmi sugerau concepția interpretativă enesciană, cea care pune pe primul plan expresia și nu virtuozismul (foarte la modă în zilele noastre). Unul dintre cele mai frumoase momente ale acestui concert a fost Coda primei părți. În aceste măsuri, timpul părea suspendat; te ține cu respirația tăiată. Ultimul tutti, unul special întârziat a impresionat. Tocmai când părea că vioara nu poate ajunge să cânte mai sus, ea o face. Pe măsură ce mișcarea se apropia de rezoluția finală, fanfara liniștită a suflătorilor o tranșa olimpian.
În partea a doua a Concertului în re major de Johannes Brahms, cu acel Adagio, ce schimbă atmosfera prin narațiunea excelentă "spusă" de oboi, (urmată de variațiuni), vioara intona senin o muzică elegiacă sublimă. Din nou remarcam sunetul viorii pe care cânta solista, Stradivarius «Thunis», din 1702, răspunzând prompt la toate inflexiunile și impulsurile lui Clara-Jumi Kang.
Finalul a fost uimitor. Solista și orchestra cântau într-o avalanșă de vibrații muzicale. Refrenul și Cupletele rondo-ului se succedau ca niște straturi geologice.
După aplauze foarte intense, îndelungate și oferirea de buchete de flori, Clara-Jumi Kang a oferit ca bis Sarabanda din Partita a II-a pentru vioară solo în re minor BWV 1004 de Johann Sebastian Bach. O demonstrație de simț estetic și cunoaștere stilistică deosebită.
După pauză, am ascultat Simfonia nr. 9 în mi minor, «Din lumea Nouă», op. 95 de Antonin Dvořák.
O versiune triumfală, tonică, o lucrare îndrăgită de publicul de pretutindeni. Orchestra Filarmonicii George Enescu, dirijată de Sunwook Kim a cântat cu mare elan, cu dorința de a transmite acea frumusețe a temelor cehe (dansuri slave boemiene) amalgamate cu elemente de muzică spirituală afro-americană (Scherzo, parte a treia a fost "sugerată de scena de la sărbătoarea din Hiawatha, unde dansează indienii"). Fiecare solist dintre suflători a excelat: cornul englez în deschidere, fagoturile, flautele, piculina, clarinetul, trompetele, trombonii, tuba. Splendide intervențiile timpanului, trianglului și cinelelor. Instrumentele cu coarde au sunat omogen, cu sunet viu, culori diverse, accente precise, iar contrabasurile cu acele pizzicato-uri adânci, frumos timbrate au sporit caleidoscopul sonor.
Sunwook Kim a avut o prestație bună, ansamblul orchestral respectând fidel intențiile sale dirijorale.
Auzul îmi alerga și peisajul sonor trecea prea repede. Atâta frumusețe armonică și idei muzicale incitante (unele îmi aminteau de Cvartetul american, op. 96 al compozitorului scris tot în 1893)!
Un concert ce te face să urci pe scara propriului castel interior.
NOTE
[1] Pianistul și dirijorul sud-coreean Sunwook Kim s-a născut la 22 aprilie 1988 la Seul. A studiat pianul de la vârsta de trei ani. A urmat cursurile Universității Naționale de Arte din Coreea, sub îndrumarea lui Daejin Kim. În 2013, a obținut diploma de master pentru dirijat, de la Academia Regală de Muzică din Londra. A câștigat competiții internaționale precum: Premiul I - Concursul Ettlingen (Germania, 2004), Premiul I - Concursul Internațional de Pian Clara Haskil (Elveția, 2005) și Premiul I - Concursul Internațional de Pian din Leeds (Marea Britanie, 2006). A primit premiile Artistul Anului, din partea Fundației Culturale Daewon (2005) și a Grupului Kumho Asiana (2007). A fost selectat de Beethoven-Haus Bonn pentru a deveni primul beneficiar al noului său program de mentorat, în 2013. Sunwook Kim a cântat alături de: Orchestra Simfonică din Londra, Orchestra Regală Concertgebouw din Amsterdam, Orchestra Simfonică Radio din Berlin, Filarmonica din Tokyo, Orchestra Simfonică NDR, Simfonia Radio Finlandeză, Deutsche Kammerphilharmonie Bremen, Philharmonia Orchestra, Filarmonica din Londra, Orchestre Philharmonique de Radio France, NHK Symphony, Hamburger Symphoniker, Hallé Orchestra, Bournemouth Symphony Orchestra, BBC National Orchestra of Wales, BBC Philharmonic, Royal Scottish National Orchestra, Lausanne Chamber Orchestra și Aspen Festival Orchestra. Sunwook Kim a colaborat cu muzicieni prestigioși precum: Paavo Järvi, Daniel Harding, Vladimir Ashkenazy, Vassily Sinaisky John Eliot Gardiner, Myung-Whun Chung, Marek Janowski, Sakari Oramo, Andrew Manze, Tugan Sokhiev, Juraj Valčuha, Edward Gardner, Myung-Whun Chung, Kwamé Ryan, Karl-Heinz Steffens, Guy Braunstein, Mark Elder, Kirill Karabits. În domeniul muzicii de cameră a cântat cu: cu muzicieni precum Guy Braunstein, Augustin Hadelich, Jian Wang (violoncelist), Alisa Weilerstein și Nobuko Imai. A susținut recitaluri în renumite săli precum: Wigmore Hall din Londra, Salle Pleyel, Kioi Hall din Tokyo, Symphony Hall Osaka, Brussels Klara Festival, Brussels Summer Festival, Beethoven-Haus și Beethovenfest din Bonn, Klavier-Festival Ruhr și Mecklenburg-Vorpommern Festspiele, apariții regulate în seria Piano 4 Etoiles.
[2] Violonista germană de origine sud-coreeană Clara-Jumi Kang s-a născut la 10 iunie 1987 în Germania într-o familie de muzicieni. A fost un copil-minune. Și-a făcut debutul în concert cu Hamburg Symphony Orchestra, la vârsta de cinci ani. S-a înscris ca cea mai tânără studentă la Musikhochschule din Mannheim unde a studiat cu Valery Gradov. A continuat să studieze cu Zakhar Bron la Musikhochschule din Lübeck. La șapte ani a primit o bursă completă la Julliard School din New-York, pentru a studia cu Dorothy Delay. Totodată, a beneficiat îndrumări muzicale de la Daniel Barenboim. La 11 ani a suferit o accidentare gravă la mână, întrerupând studiul. Și-a luat diplomele de licență și master la Universitatea Națională Coreeană de, sub îndrumarea lui Nam-Yun Kim, înainte de a-și finaliza studiile la Musikhochschule din München cu Christoph Poppen. A câștigat: Premiul III la Concursul Internațional de Vioară Tibor Varga (Elveția, 2007), premiul II la Concursul Internațional de Vioară Joseph Joachim (2009, Hanovra, Germania), premiul I la Concursul Internațional de Vioară de la Indianapolis, SUA (2010), Concursul de Vioară Sendai și Concursul de Vioară din Seul, premiul IV la Concursul Internațional de Vioară Ceaikovski (2015, Moscova). A cântat cu ansambluri simfonice renumite precum: Orchestra Filarmonicii din New York, Filarmonica din München, Orchestra de Cameră din Köln, Kremerata Baltica, Isarphilharmonie, Orchestra de la Suisse Romande, Orchestra Simfonică din New Jersey, Orchestra Simfonică din Indianapolis, Orchestra Simfonică din Santa Fe, Orchestra Teatrului Mariinskydin Sankt Petersburg, Orchestra Festivalului din Budapesta, Filarmonica din Rotterdam, Filarmonica Regală din Stockholm, Orchestra Gürzenich din Köln, Deutsche Kammerphilharmonie Bremen, Orchestra Simfonică din Birmingham, Filarmonica BBC, Orchestra Simfonică din Melbourne și Simfonia din Bournemouth, Orchestra din Macao, Orchestra Simfonică din Taipei, Orchestra Simfonică din Atlanta, Centrul Național de Arte din Ottawa, Orchestra Simfonică din Shanghai, Orchestra Simfonică din Utah, Orchestra, Orchestra Simfonică din Guangzhou, Orchestra Simfonică din Tasmania, Orchestra Simfonică din Oregon, Orchestra Simfonică din Australia de Vest și Orchestra Filarmonicii din Țările de Jos. A fost invitată la festivalurile: BBC Proms, Salzburg și Hollywood Bowl. A colaborat cu muzicieni precum: Paavo Järvi, Valery Gergiev, Vasily Petrenko, Lionel Bringuier, Vladimir Fedoseyev, Andrey Boreyko, Vladimir Spivakov, Yuri Temirkanov, Gidon Kremer, Gilbert Varga, Lü Jia, Xavier-Roth, Stéphane Denève, Kazuky Yamada, Eva Ollikainen, Ryan Bancroft, Juanjo Mena, Lahav Shani, Charles Dutoit, Christian Reif, Anja Bihlmaier, Kevin John Edusei, Long Yu, Sunwook Kim, Andrew Manze, Timothy Ridout, Jaap van Zweden și Myung-Whun Chung. Clara-Jumi Kang a fost selectată ca unul dintre primii 100 de Cei mai promițători și influenți oameni din Coreea. A primit premiul Daewon Music Award (2012), pentru realizările sale internaționale remarcabile, precum și Kumho Musician of the Year (2015). În domeniul muzicii de cameră colaborează cu Janine Jansen, Gidon Kremer și Mischa Maisky. A înregistrat pentru casele de discuri Teldec Classics (la 9 ani), Decca Classics și Accentus Music.
[3] Cioran, Emil: Cioran și muzica, ediția a II-a, Aurel Cioran și Vlad Zografi, Editura Humanitas, București, 2016, pag. 79.