Dacă Uta-napishtim este precursorul lui Noe și semnul originii mesopotamiene a Bibliei nu am aflat, în ultima zi (12 octombrie 2025) a celei de-a paisprezecea ediții a Întâlnirilor internaționale de la Cluj Napoca, dar am descoperit că una dintre comunitățile celor douăsprezece seminții ale Vechiului Testament și-a găsit sălaș la Săvădisla, făcând agricultură aici și panificație la oraș, la brutăria Bakery, din centrul Clujului. Acolo am băut Kombucha, un ceai fermentat, cu gust aparte. La Bakery, într-un spațiu mic, decorat vintage, cu mese de lemn și scaune Thonet, amplasate atât înăuntru, cât și afară, pe carosabil, lucrează adepți ai iudaismului, adunați din toată lumea (pe mine m-a servit un tânăr din Elveția). I-am întâlnit într-o zi de vineri, înaintea Shabatului, o zi specială inclusiv pentru că era și a sărbătorii religioase Sukkot, a celebrării autumnale a roadelor pământului. Oamenii semințiilor alcătuiesc o comunitate ospitalieră, dornică de vizitatori la cerere și, deși am primit acceptul la propria-mi solicitare, a trebuit să amân vizita pentru o viitoare ocazie.
Despre Ghilgameș, închei în admirație pentru costumele celor doi protagoniști, Ghilgameș și Enkidu, ca și pentru felul în care actorii Radu Dogaru și Mihai-Florian Nițu au întrupat cele două personaje legendare - în această privință, ultimul dintre cei doi a avut ce întrupa, cu statura lui uriașă.
Tema călătoriei spre sine am întâlnit-o și în expoziția de fotografie din cafeteria Meron, Comoara mea e iubirea, semnată de Ada Morar și Vlad Braga. Fotografiile sunt însoțite de texte de jurnal precum: "Călătorul simte chemarea spre o Comoară, spre descoperirea menirii lui pe Pământ. Chiar dacă simte frica de necunoscut, speranța își face loc în suflet și pornește la drum." Un caiet fusese lăsat în expoziție, pentru a aduna mărturiile vizitatorilor despre propriile lor comori. Mi-am consemnat, și eu, comoara dulceții de căpșuni, despre care ulterior mi s-a confirmat că a purtat noroc Cvartetului Apollo București, în câștigarea unui nou trofeu muzical, la Sibiu. Având în vedere că nu fusese mai mult de un borcan, pentru toți membrii cvartetului, pare să fi fost un nesfârșit tezaur, adeverind zicala că, dacă dulceață de căpșuni nu e, nimic nu e.
Închid aici consemnarea Întâlnirilor, 2025, o experiență intensă, din care nu a lipsit flanarea printre pietrele, fragmentele, sarcofagele și stelele funerare ale Lapidariumului, de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, ca amintire a trecerii și petrecerii unei minunate incursiuni clujene.
(foto Ghilgameș: Nicu Cherciu)