În sala de concert a fost prezent ambasadorul Franței la București, Excelența sa Nicolas Warnery - Chevalier dans l'Ordre national de la Légion d'Honneur, și Officier dans l'Ordre national du Mérite.
Recitalul a fost înregistrat de Radio România Muzical.
Concertul a fost prezentat de Marius Constantinescu, jurnalist și realizator de emisiuni culturale, o voce de referință în promovarea muzicii clasice în România.
Două ecrane mari erau amplasate de o parte și de alta a scenei Ateneului.
Trofeele au fost realizate de Ana Maria Ariciu, din ceramică glazurată și incizată.
Ambasadorul Franței la București, Excelența sa Nicolas Warnery a rostit câteva cuvinte arătând importanța și rezultatele Fundației SERA România, apreciind echipa (Dana Gabriela Minerva Sârbu, Florin Popescu, Simona-Ileana Comănescu, Iuliu Cătălin Ganea, Simona Munteanu, Anca Eugenia Tulpan, Bogdan Pavel, Fabiola Cristina Mocanu, Eugenia Zgubeanu), care a reușit multe acțiuni în beneficiul copiilor abandonați.
Apoi, numerosul public de la sala de concerte a Ateneului Român a ascultat Sonata pentru violoncel și pian în re minor de Claude Debussy (1915), în interpretarea Dianei Ligeti și a Danei Ciocârlie. Sonata a fost dedicată soției compozitorului francez, Emma-Claude Debussy. În cele trei părți ale lucrării camerale - Prolog, Sérénade și Finale - am admirat calitatea sunetului emis de violoncelistă, cu un timbru dulce, bine vibrat, utilizând o reliefare a elementelor melodice, prin maniera trăsăturii de arcuș louré, aplicată cu măiestrie. Frumos au sunat și flageoletele, precum și intervențiile în pizzicato. Apreciam omogenitatea sonoră realizată de cele două artiste, prin coordonarea staccato-ului pianului, cu scurtimea ciupirii corzii de la violoncel. Într-adevăr, cele două interprete au reușit să prezinte această lucrare, precum a descris-o însuși compozitorul: formă aproape clasică în cel mai bun sens al cuvântului. Distingeam în prima parte, Lent, motive pentatonice. Totul se desfășura în stilul uverturii franceze. În cadența violoncelului, am avut emoții, din cauza instabilității cuiului de la piciorul de sprijin al instrumentului.
Partea a doua, Sérénade - Modérément animé a adus un aer improvizatoric. Sonorități de chitară (pizzicato în acorduri arpegiate) erau presărate. Minunat au fost cântate acele elemente spaniole capricioase. Muzica era înțesată de cromatisme și culori inedite (flautando). Schimbarea de tempo Vivace a adus contrast. În finalul, Animé, un rondo, plin de nerv, Refrenul alterna cu Cupletele (unul în stil spaniol, altul molto rubato con morbidezza). Pianista Dana Ciocârlie trecea cu rapiditate de la o intensitate la alta, de la un tempo la altul, de la o stare la alta, cu mult rafinament.
Publicul a aplaudat frumoasa prestație a celor două muziciene.
Domnul Bogdan Simion, directorul executiv al Fundației SERA - România a punctat în câteva cuvinte esența demersului: dorința ca fiecare copil să aibă o familie, și să nu rănești cu o opinie, cu o pornire ori cu un gest - pe care îl faci sau nu îl faci.
Am ascultat în continuarea serii aniversare, Șase dansuri românești de Béla Bartók, în aranjament pentru vioară, violoncel și pian, interpretate de Deborah Nemțanu, Diana Ligeti și Dana Ciocârlie. Fiecare miniatură a avut sclipirea autenticității. Jocul cu bâta, cu acel ritm greu care reprezintă bătaia din picioare, era urmat de melodia viorii (folosind moduri precum dorian, eolian, frigian). Au urmat: Brâul, Pe loc, Buciumeanca, Poarga românească și Mărunțelul. Violonista Deborah Nemțanu a excelat în a reda spiritul lăutăresc, farmecul unui bocet în flageolete, ori dinamismul finalului cântat cu aplomb.
Violoncelul dubla uneori mâna stângă de la pian, alteori marca ritmul sau ornamenta fluxul melodic cu un glissando ascendent în pizzicato, la unison cu vioara.
Publicul a răsplătit interpreții cu aplauze puternice.
Un moment înduioșător a fost filmul proiectat pe ecranele laterale: fotografii realizate de Doru Ștefan, despre Căminul de la Ungureni, despre faptul că SERA a constatat situația de după decembrie 1989, și a contribuit la readucerea în familie a 7.000 de copii (Muzeul abandonului).
Concertul a continuat cu Balada pentru vioară și orchestră de Ciprian Porumbescu (în aranjament pentru vioară și pian), cântată de Deborah Nemțanu și Dana Ciocârlie. Ascultam o violonistă excepțională, însă care nu a "dibuit" deloc spiritul acestei balade arhicunoscute. Percepeam deformări ale ritmului textului lui Ciprian Porumbescu (dincolo de libertăți agogice), elemente de csardas, klezmer, caffe-concert, cu multe triluri adăugate, un vibrato pe portamento, á la Kreisler, un pasaj rapid cântat într-un spiccato frivol, departe de muzica românească. Acele mordente aplicate pe optimea de triolet într-un tempo Andante flebile, erau repezite, fără urmă de nostalgie baladescă (flebile însemnând plângător, cu lamentare, nicidecum zglobiu).
Auditoriul a aplaudat interpretele pentru repertoriul ales.
A urmat decernarea trofeelor
Premiul in memoriam Doru Ștefan - Ana Maria Ariciu.
Începând cu 1996, fotograful Doru Ștefan a documentat activitatea Fundației SERA România, capturând realitatea dură a orfelinatelor și căminelor-spital, precum și suferința copiilor abandonați. Prin munca sa, a contribuit semnificativ la arhiva fotografică a Fundației SERA, dar și la istoria vizuală a abandonului din România.
Publicul a ascultat apoi, lucrarea Carillon, din Pièces Impromptues pour piano op. 18 de George Enescu în interpretarea Danei Ciocârlie.
Într-un interviu, pianista spunea: "Într-adevăr este mult mai multă sobrietate în interpretarea pianiștilor români, ceea ce mie mi se pare extraordinar. Cred că în această lume foarte extrovertită și concentrată pe vizual, ar trebui cultivată această specificitate românească."
Admiram culorile obținute de excepționala pianistă. Acele intervale stranii de septimă și nonă, introduse cu o măiestrie inegalabilă de George Enescu, aveau darul de a sugera sunetul clopotelor.
George Enescu a auzit în nordul Franței, la vremea lui, carillon-uri (instrument sui-generis alcătuit din clopote, acordate minuțios între ele, manevrate de un singur om, ce acționează o claviatură și un pedalier). În piesa sa Carillon nocturne, el recreează sonoritățile misterioase ale clopotelor prin neobișnuite mixturi armonice, producând o halucinantă irizare timbrală (...). Vraja sunetelor de clopote pare a fi, către sfârșit întreruptă de cele 12 bătăi ale unui orologiu, dar ea se recompune iar, bucata se încheie într-o atmosferă de vis..." [6]
Dana Ciocârlie folosea o pedalizare fină, obținând culori caleidoscopice, un amalgam de armonii diafane. Motivele populare se întrețeseau. Mă întrebam: din ce adâncimi veneau acele sunete grave din sub-contraoctava pianului?
Pianista a fost intens aplaudată, publicul savurând frumusețea sonorităților inedite.
S-a vorbit apoi, despre împlinirea a 25 de ani de la efectuarea unui studiu randomizat (distribuind întâmplător variantele din câmpul de experiență), la HarvardUniversity, Massachusetts, SUA., cu privire la dezvoltarea creierului copiilor, în ambientul familial.
Premiul Anca Rădulescu - cercetător. Trofeul pentru investiție socială și implicare civică CARE France. S-a subliniat faptul că mulți cetățeni francezi au susținut activitatea SERA România.
A urmat Cântec și Joc Dobrogean de Paul Constantinescu, piese cântate mirobolant de aceeași fascinantă pianistă, Diana Ciocârlie.
De asemenea, am ascultat un aranjament pentru pian a celebrei piese românești Ciocârlia, în care mâna stângă de la pian imita țambalul.
Trofeul pentru întreaga carieră a fost decernat de către domnul Bogdan Simion, Gabrielei Coman - inițiatoare Legii 272 din 2024, privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
A urmat Rapsodia «Tzigane» pentru vioară și orchestră de Maurice Ravel, în reducție pentru vioară și pian, cântată de Deborah Nemțanu și Dana Ciocârlie. Lucrarea a fost compusă în anul 1924, pentru violonista maghiară Jelly d'Arányi. Pentru scrierea piesei, Ravel a consultat Capriciile op. 1 de Niccolò Paganini și Rapsodiile ungare de Franz Liszt. Piesa însă nu folosește o muzică inspirată din folclorul etniei indicate în titlu.
Această lucrare de virtuozitate, de o mare frumusețe, cu priză la public a fost interpretată de Deborah Nemțanu, sclipitor, etalând o violonistică impecabilă, agilitate și un rafinament deosebit. Experiența concertistică și-a spus cuvântul. Acompaniamentul Danei Ciocârlie a fost unul de o mare fidelitate și creativitate.
Aplauze îndelungate și intense au răsplătit virtuozitatea și dezinvoltura interpretelor.
Un moment de vârf al recitalului cameral instrumental de la sala Ateneului l-a constituit Trio-ul pentru pian. vioară și violoncel în la minor, M. 67 de Maurice Ravel, lucrare ce a încheiat evenimentul prilejuit de aniversarea a 30 de ani de la fondarea Fundației SERA România. Lucrarea compusă în anul 1915, cuprinde patru părți: 1. Modéré; 2. Pantoum. Assez vite; 3. Passacaille; 4. Final.Animé.
Ascultam teme onirice într-o distribuție modală, ce parcă pluteau într-o secvență surprinzător de placidă. Prima idee preponderent ritmică, aducea o atmosferă întunecată. În contrast, cea de a doua temă suna luminoasă, lirică și delicată. Apoi, în partea a doua, un scherzo sclipitor, sesizam sonoritățile distinctive, formate prin combinații de pizzicato, dublări de octave la instrumentele cu coarde și factura radiantă etalată de pian. Paradoxal, virtuozitatea se suprapune aici perfect discursului, fără a copleși însă textura camerală. Titlul Pantoum se referă la o formă malaeziană de vers poetic (catrene împletite), adoptată de unii scriitori francezi (Charles Baudelaire, Victor Hugo și Leconte de Lisle), aplicată extrem de ingenios de către Ravel [7], limbajului pur muzical (cele două teme sunt dezvoltate în alternanță). Ascultam în partea a treia, punctul culminant al Trio-ului, o passacaglie, ce aducea o temă strălucitoare, sobră, pe care Dana Ciocârlie o iniția în registrul grav al pianului, care urca apoi la violoncel, se înălța și mai mult la vioară. Această idee muzicală continua să fie schimbată ceremonios între instrumentiști. Impresionant a sunat momentul lamentației (îndepărtat și cețos). Splendid a fost acel duet vioară-violoncel, generând o emoție deosebit de puternică, datorită armoniilor "goale", având conotații antice. A urmat furia profundă a pianului solo, printr-o întoarcere la basul fundamental primordial. Totul suna orchestral, cu arcuiri dinamice ample. În finalul, inspirat din muzica bască, discursul modula la tonalitatea majoră, cu schimbări metrice (5 și 7 timpi). Violonista Deborah Nemțanu cânta un arpegiu format în întregime din flageolete.
Aplauzele publicului au răsplătit un recital cameral instrumental de o mare calitate.
După concert, în holul Ateneului Român, publicul a fost invitat la un pahar de vin (pour la bonne bouche / păstrând plăcerea la sfârșit).
Un eveniment aniversar deosebit de frumos organizat, în care muzicieni de prim rang au încântat publicul de la sala Ateneului Român.
NOTE
[1] Fondată în 1996, Fundația SERA România este una dintre organizațiile care au contribuit decisiv la reforma sistemului de protecție a copilului din România. În cei 30 de ani de activitate, fundația a sprijinit închiderea instituțiilor de tip vechi și dezvoltarea unor alternative moderne, centrate pe atașament, îngrijire individualizată și intervenții bazate pe cercetare științifică. Prin programele sale, SERA România a susținut de-a lungul timpului peste 200.000 de copii vulnerabili, în parteneriat cu autoritățile române și organizații internaționale. A închis 94 de instituții de tip vechi, printre care și 31 de cămine-spital. Peste 7.000 de copii au fost mutați din instituțiile de tip vechi în 74 de case de tip familial și servicii alternative moderne, centrate în jurul familiei. SERA România a construit și echipat 75 de centre terapeutice pentru copii cu dizabilități, acoperind peste 80% din județele țării.
[2] Violonista Deborah Nemtanu s-a născut în anul 1983, la Bordeaux (Gironda), Franța, într-o familie de muzicieni. La fel ca sora ei Sarah, Deborah a început să studieze vioara cu tatăl ei, Vladimir Nemțanu, pe atunci solist la vioară la Orchestre National Bordeaux Aquitaine. Formată la Conservatorul Regional de Bordeaux, a studiat apoi, la Conservatorul Național Superior de Muzică din Paris, cu Gérard Poulet. Cariera ei a fost marcată de diverse succese, câștigând Prix d'honneur du Royaume de la Musique, la vârsta de unsprezece ani. Din 2005, este concertmaistru la Orchestre de Chambrede Paris. Cu această orchestră, cântă la Théâtre des Champs Elysées. De asemenea, activează ca solistă alături de numeroase orchestre precum: Orchestre National de France, Royal Philharmonic Orchestra sau Ensemble Orchestral de Paris. A fost, de asemenea, invitată în străinătate: la Palatul Regal din Madrid, Ateneul din București și Teatrul din Genova. A colaborat cu artiști prestigioși precum: Franck Braley, François Leleux și Antoine Tamestit. Cântă de asemenea în duo cu sora a Sarah Nemțanu, concertmaistru al Orchestre National de France. Deborah Nemtanu a fost distinsă în 2016 cu Chevalier des Arts et des Lettres.
[3] Pianista Dana Ciocârlie născută la București, locuiește în Franța de 35 de ani și este profesoară la două instituții prestigioase: École normale de musique de Paris «Alfred Cortot» și la Conservatorul Național Superior de Muzică din Lyon. Formată la școala românească de pian, cu Dinu Lipatti, Clara Haskil și Radu Lupu, Dana Ciocârlie a studiat și la Paris cu Victoria Melki, Dominique Merlet și Georges Pludermacher. S-a perfecționat cu Christian Zacharias și Dmitri Bashkirov. Talentul ei a fost recunoscut prin numeroase premii internaționale: Concursului Robert Schumann, Concursul Géza Anda-Züürich. Este câștigătoare a premiilor Fundației Yamaha (1993), Fundației Cziffra (1994) și Fundației Yvonne Lefébure (1996). Dana Ciocârlie este o interpretă de muzică de cameră foarte căutată. Partenerii ei preferați includ violoniștii Sarah Nemtanu, Irina Muresanu, Elise Bertrand, Marianne Piketty, Gaëtane Prouvost, Hélène Collerette, Jean-Marc Phillips-Varjabédian, Laurent Korcia, Yaïr Benaïm, Gilles Apap, Pierre Fouchenneret și violistul Gérard Caussé, violonceliștii Emmanuelle Bertrand, Astrig Siranossian, Diana Ligeti, Alexander Kniazev, Ophélie Gaillard, Henri Demarquette, Raphaël Chrétien, corniștii David Guerrier și Hervé Joulain, clarinetistul Raphaël Sévère, cvartetele Psophos, Talich și Danel. A cântat cu dirijori precum: Lawrence Foster, Yoav Talmi, Edmon Colomer, Horia Andreescu și Christian Zacharias. A concertat în Statele Unite, Canada, Japonia, China, Hong Kong, Indonezia, Germania, Elveția, Spania, Belgia, Luxemburg, Italia, Rusia, Olanda și România. La Paris a cântat în săli precum: Cité de la Musique, Auditorium Radio France, Musée d'Orsay, Auditorium Louvre, Théâtre des Champs-Elysées, Théâtre du Châtelet, Opéra Bastille amphitheater, Salle Pleyel, Salle Gaveau, Théâtre des Bouffes du Nord, Invalides și Théâtre de l'Athénée. De asemenea, a cântat la MIDEM din Cannes, Opéra de Lyon, Opéra de Dijon, Arsenal de Metz, Salle Molière din Lyon, La Criée Scène Nationale din Marsilia și Salle Poirel din Nancy. Dana Ciocârlie a fost invitată în festivaluri precum: La Folle Journée de Nantes, La Roque d'Anthéron, La Grange de Meslay, Festival Radio France Occitanie Montpellier, Berlioz à La Côte Saint-André, Piano aux Jacobins din Toulouse, Flâneries Musicales de Reims, Orangerie de Sceaux, Festival du Périgord Noir, Auvers-sur-Oise, Printemps des Arts de Monte Carlo, Abbaye de Fontevraud și Festival Chopin à Bagatelle și în România la Festivalul Internațional George Enescu. Înregistrarea integralei pentru pian de Schumann la casa La Dolce Vita (13 discuri), un proiect care s-a întins pe parcursul a 6 ani, a culminat cu nominalizarea la Victoriile Muzicii Clasice / "Victoires de la Musique Classique". De asemenea, va lansa în curând un album dedicat rădăcinilor muzicale românești, intitulat chiar "Ciocârlia" (38 de piese, printre care colinde colectate de Béla Bartók în Transilvania, colinde românești, și Ciocârlia interpretată la pian). A înregistrat la case de discuri precum: L'Empreinte Digitale, La Dolce Vita, Triton, Integral Classics, Claves, Intrada, Kosmos.
[4] Violoncelista Diana Ligeti, după studiile muzicale din România. A absolvit Conservatorul din Paris, unde a urmat un curs de competență la violoncel în clasa lui Klaus Heitz și la cursul de muzică de cameră al lui Christian Ivaldi. A intrat în programul postuniversitar al Conservatorului din Paris. A atras rapid atenția Lordului Yehudi Menuhin și a urmat cursurile Academiei Internaționale de Muzică Menuhin din Gstaad (Elveția). Diana Ligeti deține, de asemenea, o diplomă de master în muzicologie de la Universitatea Sorbona din Paris. A câștigat A urmat numeroase masterclass-uri de violoncel și muzică de cameră cu: Yo Yo Ma, Janos Starker, Siegfried Palm, Radu Aldulescu, Michel Strauss și Sigmund Nissel. Diana Ligeti a câștigat o medalie în semifinala Concursului Rostropovitch (1990), a fost finalistă la competiția ARD de la München, și a obținut Marele Premiu I la Concursul Internațional de Violoncel Douai (1996), precum și Marele Premiu la Musical Forum din Normandia (1996). Ca membră a Trioului de Coarde Ligeti, a câștigat Premiul I la Concursul Internațional de Muzică de Cameră din Osaka (Japonia, 1996). Diana Ligeti este membră a Trio George Sand, a ansamblului cameral Calliopée și cântă violoncel solo în Open Chamber Orchestra. A concertat în România, Italia, Franța, Germania și a participat la numeroase festivaluri în Japonia, Israel, Elveția, Italia și Belgia. A înregistrat pentru casele de discuri Arion, Leman Classics, Fundația Japoniei de Muzică de Cameră și Warner, Polymnies. Predă la Conservatorul Național Superior de Muzică din Paris și violoncel la Școlile de Muzică și Arte Frumoase din Fontainebleau și Conservatorul Național Superior de Muzică din Paris la Conservatorul Regional din Rueil-Malmaison. Din 2018, Diana Ligeti este Directoarea artistică a Festivalului de la Fontainebleau, după Nadia Boulanger. A preluat de asemenea, de la Emmanuelle Bertrand, conducerea Festivalului Beauvais, Oise, Franța. A predat la Académie Musicale de Villecroze, Franța (2000).
[5] Alexandra Tănăsescu: articol pe site-ul culturaladubă.ro din 15 iulie 2025.
culturaladuba.ro/marea-pianista-dana-ciocarlie-cand-eram-copil-imi-desenasem-un-pian-pe-un-carton-ca-sa-pot-sa-studiez-cat-de-cat/
[6] Bentoiu, Pascal: Breviar enescian, editura Grafoart, ediția a II-a, București. 2015, pag. 67
[7] Claude Debussy a folosit în Cinq poèmes de Charles Baudelaire, L. 64, un pantoum al poetului francez simbolist, Harmonie du soir.