Ampla creație muzicală (șapte părți) a fost compusă între anii 1857 și 1868. Este considerată cea mai lungă compoziție a lui Johannes Brahms, o lucrare sacră, dar ne-liturgică, cu text în limba germană. Versiunea finală a Recviemului a avut premiera la 18 februarie 1869, la Leipzig, cu Carl Reinecke, dirijând Orchestra și Corul Gewandhaus, și soliștii Emilie Bellingrath-Wagner și Franz Krückl. În România, prima audiție a Recviemului German a avut loc la 24 noiembrie 1966, cu Orchestra și Corul Radio, dirijate de Iosif Conta.
Lucrarea propune o viziune asupra morții, filtrată prin compasiune, speranță și umanitate. Textul este derivat din Biblia germană a lui Luther. Un Requiem german începe cu textul "Fericiți cei care plâng, că aceia se vor mângâia" (Fericirile - Matei 5: 3 -10), concentrându-se pe cei vii, în locul tipicei rugăciuni pentru cei morți - "Dă-le odihnă veșnică, Doamne" - precum este în Liturghia romano-catolică de Recviem.
În prezentarea concertului, dirijorul Michele Mariotti a arătat că: "în acest Recviem - în comparație cu cel al lui Giuseppe Verdi sau cel a lui Wolfgang Amadeus Mozart - nu apare sentimentul de frică de Judecata de Apoi. Muzica lui Johannes Brahms este un imens manual de compoziție, este filozofie și matematică, atingând în același timp cele mai intime trăiri și sentimente."[4]
Monumentala cantată funebră, Un Recviem german de Johannes Brahms, se detașează de modelul tradiționalei al messe pro defunctis, din cultului catolic (pe text latin canonizat). Lucrarea vocal-simfonică a fost scrisă în urma a două mari pierderi din viața compozitorului - mama sa (Johanna Henrika Christiana Brahms) și bunul său prieten, Robert Schumann.
În Recviemul lui Brahms se întrevede ideea că omul însuși, cu forța lui morală, își pregătește propria nemurire, integrându-se prin rolul său activ în eternitate. Astfel, compozitorul se opune tezei care consideră viața ca un preludiu al morții ori concepției wagneriene, a împlinirii năzuințelor prin moarte. [5]
Orchestrația cuprinde: 2 flaute, piculină, 2 oboaie, 2 clarinete, 2 fagoturi, contrafagot (ad libitum), 4 corni, 2 trompete, 3 tromboane, tubă, timpane, harpă, viori, viole, violoncele, contrabasuri, orgă (ad libitum), cor mixt, soprană și bariton.
Pe scena Ateneului Român, timpanele erau amplasate în stânga, lângă harpă, iar orga nu era folosită.
Interesant este faptul că în prima mișcare a Recviemului viorile nu cântă (tacet). În schimb sunt utilizate pe tot parcursul lucrării instrumente precum: piculina, clarinetele, o pereche de corni, trompetele, tuba și timpanele. Harpa câtă la finalul primei părți, și apoi, la a celei de a șaptea mișcări. Johannes Brahms a încredințat muzica sa unor mari grupuri corale și orchestrale, intervențiile solistice fiind pasagere, integrate organic în problematica gravă a ansamblului. Prezența sopranei, cu aportul ei de mare inspirație, deși pe dimensiuni restrânse, poartă suprema și ca mai pură formă a mângâierii - mângâierea maternă.
Recviemul începe și se încheie cu cuvântul Selig (Binecuvântat) cântat de Cor. "Motivul fa-la si bemol - străbate fiecare mișcare și o mare parte din materialul tematic al piesei." [6]
Părțile Recviemului sunt:
1. Selig sind, die da Leid tragen (Fericiți cei ce plâng);
- Die mit Tränen säen, werden mit Freuden ernten (Cei care semănă în lacrimi, vor culege cu bucurie);
- Selig sind, die da Leid tragen (Fericiți cei ce plâng).
2. Denn alles Fleisch, es ist wie Gras (Caci orice făptură este ca iarba);
- Deci seid come geduldig (Așa că ai răbdare);
- Denn alles Fleisch, es ist wie Gras (Căci orice făptură este ca iarba);
- Aber des Herrn Wort bleibet in Ewigkeit (Dar cuvântul Domnului rămâne în veac);
- Die Erlöseten des Herrn werden wiederkommen (Cei izbăviți de Domnul se vor întoarce);
- Freude, ewige Freude (Bucurie, bucurie eternă).
3. Herr, lehre doch mich (Doamne, învață-mă);
- Ah, wie gar nichts (Ah, omul se frământă degeaba);
- Ich hoffe auf dich (În Tine îmi este nădejdea);
- Der Gerechten Seelen sind in Gottes Hand (Sufletele celor drepți sunt în mâna Domnului).
4. Wie lieblich sind deine Wohnungen (Cât de plăcute sunt locașurile Tale, Doamne);
5. Ihr habt nun Traurigkeit (Voi acum sunteți plini de întristare);
- Ich will euch trösten (Vreau să te consolez);
- Sehet mich an (Uită-te la mine);
- Ich will euch trösten (Vreau să te consolez);
- Ihr habt nun Traurigkeit (Voi acum sunteți plini de întristare);
- Ich will euch trösten (Vreau să te consolez).
6. Denn wir haben hie keine bleibende Statt (Caci noi n-avem aici o cetate stătătoare);
- Siehe, ich sage euch ein Geheimnis (Iată, vă spun o taină);
- Denn es wird die Posaune schallen (Căci trâmbița va suna);
- Dann wird erfüllet werden (Atunci se va împlini);
- Der Tod ist verschlungen in den Sieg (Moartea a fost înghițită de biruință);
- Herr, du bist würdig (Vrednic ești Doamne).
7. Selig sind die Toten (Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!);
- Ja, der Geist spricht, daß sie ruhen (Da, Duhul spune că se odihnesc);
- Selig sind die Toten (Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!).
Baritonul intervine doar în partea a III-a și a VI-a, iar soprana cântă numai în partea a V-a. În 24 de secțiuni Johannes Brahms a utilizat tonalități majore (Do, Re bemol, Re, Mi bemol, Fa, Fa diez, Sol bemol, Sol, La), iar în 8 fragmente a folosit tonalități minore (si bemol, do, re, fa diez).
Atunci când versurile semnifică opoziția (Căci orice făptură este ca iarba / Dar cuvântul Domnului rămâne în veci), muzica modulează la tonalitatea omonimă majoră (si bemol minor - Si bemol major).
Ceea ce a reușit dirijorul Michele Mariotti în interpretarea acestui Recviem, a fost obținerea unei perfecte unități de fond emoțional și, totodată, de concepție stilistică, provenind din îmbinarea între gândirea preclasică, simfonismul clasic și continuitatea ciclică romantică.
Prima parte prezintă confruntarea dintre suferințele vieții și bucuria răsplății. Ascultam în interpretarea Orchestrei și Corului Filarmonicii George Enescu, dirijate de maestrul Michele Mariotti acele nuanțe stinse, și întunecate care redau muzical sentimentul durerii profunde, din tabloul funebru. Coloritul estompat al intervenției violelor în divisi, și al violoncelelor în divisi, alături de harpă și instrumentele de suflat de lemn, sugerau o lume a nefericirii.
După introducerea orchestrală, corul înălța șoptit un cântec de slavă. Oboiul aducea un motiv melodic mângâietor.
În partea a doua a Recviemului, contrastul dintre suferință și bucurie capătă proporții dramatice. Se percepeau ritmurile unui marș funebru, conceput în formule ternare. Astfel, în măsuri ternare, compozitorul realizează, prin distribuția binară a accentelor, o pulsație corespunzătoare unui mers tărăgănat, de cortegiu lent, copleșit de suferință. Față de prima parte a Recviemului, aici participă toate instrumentele orchestrei. Frumoase au fost intervențiile fagotului și ale harpei. Sopranele din cor intonau versuri care înfățișau exemplul plugarului harnic, cel care muncește din greu, și așteptă cu răbdare rodul pământului. Revenea mai apoi, marșul funebru. Teme de fugă creau o atmosferă de robustețe. Sonorități grandioase impuneau cuvântul bucurie (Freude). Episodul final Tranquillo a sunat impresionant. Melodiile instrumentelor de suflat și ale corului se îmbinau într-o Codă tipic brahmsiană.
Partea a treia a adus un contrast puternic. Pesimismul romantic bântuia aici. Problematica efemerității existenței omului ajunge preocupantă. Baritonul induce prin intervenția sa o stare de înspăimântare în fața morții. Liviu Holender a impresionat prin vocea sa caldă, bogată și puternică, ce varia de la sunetele joase profunde, până la cele mai strălucitoare din registrul mediu. Cântărețul și-a demonstrat capacitatea sa de a exprima emoția momentului, printr-o lamentație zguduitoare.
Corul, cu un acompaniament difuz, augmenta dramatismul. Se simțeau creșteri și căderi de sonorități, ca niște impulsuri de răzvrătire. Minunat au fost realizate punctele culminante, prin intensitățile de fortissimo ale ansamblului. În a doua secțiune a părții, se percepea un veritabil protest făcut de bariton, în numele tuturor oamenilor. Ei se agită în van, rătăcesc și agonisesc în zadar bunuri pământești. Impresionant a răsunat acel fugato al corului, ca răspuns la întrebarea baritonului: - Acum, Doamne, ce consolare am de așteptat? Un moment de maximă concentrare a fost Fuga corală, realizată impecabil, pe o pedală de tonică re (contrabasurile, tromboanele, tuba și timpanul), ca rezolvare a suferinței romantice și o descătușare din anxietate.
Partea a patra a Recviemului se derula într-o intensitate scăzută și o mișcare moderată, cu corul învăluind orchestral. Admirabil a cântat compartimentul sopranelor, ce creau atmosfera de închipuire a Împărăției lui Savaot (Domnul oștirilor cerești). Ascultam un canon al tenorilor, unde tehnica imitativă amintea de muzica Barocului.
În partea a cincea, Voi acum sunteți plini de întristare, introdusă ulterior de Johannes Brahms în Recviem, atmosfera lirică continua prin nuanțe instrumentale reduse și printr-o melodică lină. Memoria mamei compozitorului se întrepătrunde aici cu idei desprinse din textele biblice. Pregătită de o scurtă introducere orchestrală, vocea sopranei Chen Reiss a intervenit doar în această parte a lucrării. Dar ce grozav! Ea răsuna patetic. Se suprapunea mai târziu cu desfășurarea corală. O confesiune superbă -Vedeți, am avut și eu trudă și muncă de-a lungul scurtului timp al viețuirii, dar am găsit o mare consolare - îți atingea cele mai adânci fibre de simțire.
Soprana Chen Reiss a cântat cu o expresie nepământeană! Cuvintele lui Immanuel Kant îmi veneau în gând: Sublimul ni se impune și ne tulbură, ne tulbură și ne înalță pentru că ridică în noi ideea unei forțe superioare nouă și trezește în noi ambiția de a ne măsura cu forțele naturii. [7]
Fără un efort vizibil, artista a creat în acest intermezzo romantic o tensiune psihică extraordinară. Plutea o stare de indeterminare, care se instaura prin gravitatea cuvintelor cântate. Totodată simplicitas devenea aici un mijloc sublim de transmitere a mesajului biblic. A fost unul dintre cele mai frumoase secțiuni ale Recviemului. "Pentru că trei sunt elementele care definesc frumosul: integritatea sau forma împlinită; proporția între părțile componente sau unitatea în multitudine; în sfârșit, claritatea, sau strălucirea, fiindcă cea ce are culori strălucitoare este deja frumos." [8]
La fel ca în partea a V-a din Un Recviem German, opus 45 de Johannes Brahms - Voi acum sunteți plini de întristare - secțiune scrisă în memoria mamei sale - poetul metafizic John Donne, își oferă alinare, după moartea soției sale în al XVII-lea sonet, din ciclul de cântece Sfintele Sonete, după care Benjamin Britten, în anul 1945 a compus The Holy Sonnets of John Donne ("Sfintele Sonete ale lui John Donne") pentru voce de tenor sau soprană și pian, op. 35. Astfel, natura personală a morții și pierderii este evocată în acest lied, cu putere și liniște: "De când cea pe care am iubit-o și-a plătit ultima datorie / Față de Natură, și față de a ei, iar binele meu a murit, / Iar sufletul ei a fost devastat devreme în cer".
Ampla parte a șasea a Recviemului, conține patru secțiuni. Inițial, se face o incursiune în trecut, iar sentimentul de nesiguranță și neîncredere în viață, ca și cel al durerii despărțiri de cei dragi, predomină. Factura marșului funebru se resimte. Apoi, intervenea baritonul solo, de astă dată în rolul predicatorului. Cuvintele sale (Nu toți vom adormi, dar toți vom fi schimbați) vor fi reluate șoptit de cor. Discursul muzical se intensifica spre momentul biblic al Judecății de Apoi. Într-un tempo Vivace, corul trece de la starea depresivă la una de fermitate. Baritonul proclamă înfrângerea morții. Era aici o jubilație luminoasă a vocilor omenești, subliniind caracterul eroic al tabloului biblic al Dies irae (Ziua mâniei). În ultima secțiune a părții, Allegro, tema de fugă era expusă de clarinet și altiste în forte, cu răspunsul oboiului și al sopranelor, apoi a fagotului și a bașilor. Splendid a sunat tema pioasă, contrastantă adusă de tenori. Măiestria lui Brahms se decelează aici și prin tehnica sa contrapunctică (fugă dublă). Intonațiile de rugă se suprapunea cu cele de imn.
Ultima parte a Recviemului, un epilog are la bază texte din Fericirile creștine. Realizările omenești nu se irosesc, ci supraviețuiesc, continuând spiritual existența celor ce trudesc. Brahms risipește sentimentul tulbure al neîncrederii în viața trecătoare și aduce îndemnul la acțiunea care dăinuie veșnic. Unitatea este creată aici prin concepția polifonică integral corală, cu sporadicele tratări omofonice sau unisonice. De asemenea, motivul ciclic apare organic integrat în țesătura polifonică a Finalului. Impresionant a sunat și interludiul instrumental ce conducea la un episod coral al sopranelor. Violoncelele cântau foarte calitativ, în terțe paralele, în pianissimo. Intervenția harpei a fost excelentă. Deznodământul a fost unul de o nobilă concepție clasică. Principiul vital domină și se afirmă dincolo de întrebarea : "Moarte, unde este biruința ta?"
O realizare extraordinară a Orchestrei și Corului Filarmonicii George Enescu, dirijate de Michele Mariotti, care a condus cu măiestrie gigantul aparat vocal-simfonic, în respectul partiturii și a stilului inconfundabil al genialului compozitor german, Johannes Brahms.
Un Requiem german de Johannes Brahms a inspirat titlul nuvelei scurte a scriitorului argentinian Jorge Luis Borges - Deutsches Requiem (1949), precum și titlul romanului autorului scoțian Philip Kerr - A German Requiem (Viking, Londra, 1991).
Publicul de la sala Ateneului Român a aplaudat minute în șir ovaționând artiștii de pe scenă.
Magnific concert!
NOTE
[1] Dirijorul italian Michele Mariotti este director muzical al Teatro dell'Opera di Roma din 2022, iar între 2008 și 2018 a fost dirijor principal. Ulterior a ocupat funcția de director muzical la Teatro Comunale di Bologna. Deținător al Premiului Abbiati pentru cel mai bun dirijor, este invitat frecvent de principalele teatre și festivaluri internaționale, inclusiv La Scala din Milano, Opera din Paris, Opera de Stat din Viena, Royal Opera House din Londra, Bayerische Staatsoper, Deutsche Oper Berlin, Festivalul de la Salzburg, Festivalul Rossini, Metropolitan Opera, Teatro di San Carlo, Festivalul Verdi, Lyric Opera of Chicago, Los Angeles Opera, Wexford Festival Opera, Théâtre des Champs-Élysées și Teatro Real.
[2] Soprana Chen Reiss a devenit cunoscută ca membră a ansamblului Bayerische Staatsoper și ca artist în rezidență la Wiener Staatsoper. În stagiunea curentă soprana colaborează cu Los Angeles Philharmonic sub bagheta lui Gustavo Dudamel, Orchestre de Paris cu Klaus Mäkelä la pupitru, London Symphony Orchestra, sub conducerea lui Manfred Honeck, Rotterdam Philharmonic Orchestra, alături de Lahav Shani. Colaborările anterioare includ prezențe pe scenele Royal Opera House, Teatro alla Scala, precum și alături de orchestrele filarmonicilor din Viena, Berlin, München și Israel. Chen este artistă în rezidență la Real Orquesta Sinfónica de Sevilla,Spania.
[3] Baritonul Liviu Holender este membru al ansamblului Oper Frankfurt și a evoluat ca invitat la Teatro alla Scala, Teatro del Maggio Musicale Fiorentino, Bregenzer Festspiele, Teatro Comunale di Bologna, Teatro Carlo Felice, Opera Națională Letonă, operele din București și Cluj-Napoca. În concerte, a cântat la Maggio Musicale Fiorentino, cu Daniele Gatti și la Teatro Comunale di Bologna, cu Hartmut Haenchen, precum și la Wiener Philharmoniker, cu Franz Welser-Möst. Printre momentele importante ale stagiunii curente se numără debutul său la Salzburger Festspiele și colaborările cu Opera din Frankfurt.
[4] Aftermovie-ul concertelor din 5 din 6 martie 2026:
[5] Ștefănescu, Ioana: O istorie a muzicii universale, vol. 3, Editura Fundației Culturale Române, București, 1998, pag. 552.
[6] Steinberg, Michael: Johannes Brahms: Un Requiem german..., op. 45. Capodopere corale: Un ghid al ascultătorului. Oxford University Press, (2005). - wikipedia.org/A_German_Requiem_(Brahms).
[7] Girmacea, Gabriela: Ora de limba și literatura română. Categorii estetice - Sublimul, 13 iunie 2020. girmaceagabriela.ro/sublimul/
[8] Toma d'Aquino: Summa Theologica. Editura Polirom, Iași, 2006.