După vizita lui Joseph Haydn la Londra influența și spiritul lui Georg Friedrich Händel s-a concretizat, printre altele, în compunerea între anii 1796 și 1798 a Oratoriului «Creațiunea», (Hob. XXI:2). Un an și jumătate a lucrat Joseph Haydn la compunerea acestui Oratoriu. Costurile au fost suportate de Societatea Cavalierilor Asociați (a nobililor iubitori de muzică, cu sediul la Viena, al cărei director artistic a fost Gottfried van Swieten). Beneficiul Creației a fost 9.000 de florini (o sumă mare la vremea aceea).
Oratoriul [5] narează povestea creării lumii, așa cum este ea descrisă în Biblie. Textul și muzica au o profundă semnificație teologică. Coexistă în lucrare și o notă de destindere, omenie, bucurie și chiar umor (descrierea unor animale care ies din Arca lui Noe). Este o versiune picturală, chiar filmică a Creațiunii. Astfel, crearea lumii este reprezentată cronologic: zilele de la prima până la a șasea - conform Genezei, dar în loc de a șaptea zi, Haydn realizează o contemplație asupra primilor oameni din Paradis (ultimele șase, din cele 34 de numere muzicale). Prima audiție a avut loc la 29 și 30 aprilie 1798, sub conducerea lui Haydn, în Palatul Orașului Schwarzenberg. Succesul a fost uriaș, după concert, publicul a aclamat: Trăiască "Papa Haydn!" Trăiască muzica! Premiera a avut 120 de instrumentiști și 60 de cântăreți. La unul din concertele ulterioare, însăși Împărăteasa Maria Tereza a cântat rolul de soprană.
În Oratoriu, cei trei soliști vocali reprezintă arhanghelii care povestesc și comentează cele șase zile ale creației: Gabriel (soprană), Uriel (tenor) și Rafael (bas). Urmând practica lui Haydn, în partea a III-a, rolurile lui Adam și Eva sunt interpretate de soliștii care cântaseră în postura lui Raphael și Gabriel. Există și un solo incidental pentru alto în final. Orchestra cântă adesea singură, în special în episoadele de tone painting (pictură tonală cea care reflectă sensul literal al elementelor poveștii în muzica programatică), precum: apariția Soarelui, crearea diverselor animale și, mai presus de toate, în uvertură (celebra reprezentare a Haosului dinaintea Creației Largo). Tabloul nebulozității în care au avut loc acțiunile divine este realizat prin frânturi melodice și prin sensuri tonale ambigui. Este una dintre puținele pagini de îndrăzneală stilistică a muzicii germane înainte Preludiului la opera Tristan și Isolda de Richard Wagner.
Oratoriul este structurat în trei părți, cuprinzând în total 34 de numere. Prima parte tratează crearea Luminii, a Cerului și a Pământului, a Soarelui și a Lunii, a pământului și apei, și a plantelor. Partea a doua tratează creația animalelor, precum și a bărbatului și femeii. Partea finală îi descrie pe Adam și Eva, în timpul lor fericit, în Grădina Edenului, portretizând o iubire idealizată în armonie cu "lumea nouă".
Numerele muzicale mai întinse (ariile și corurile) sunt adesea precedate de un scurt recitativ (un stil de interpretare în care unui cântăreț i se permite să adopte ritmul și modul de a livra vorbirea obișnuită).
Ceea ce mi s-a părut extraordinar în versiunea dirijorală a lui Paul McCreesh, a fost faptul că maestrul nu a lăsat nici un o clipă ca muzica să diminueze, ci a făcut ca momentele mărețe să aibă într-adevăr semeție (de pildă, explozia sonoră, la apariția luminii).
(minutul 2: 25)
Maestrul Paul McCreesh a simțit și realizat modernitatea Oratoriului prin, faptul că, deși în vremea lui Haydn se foloseau instrumentele de epocă, totuși compozitorul a dorit o sonoritate monumentală, cu contraste mari, o gamă dinamică uriașă, de care astăzi ne putem bucura spre a resimții spiritul muzicii compozitorului clasic vienez. Scena Ateneului părea un veritabil amfiteatru, copleșit de numărul mare al artiștilor: orchestră, cor și soliști.
De o parte și de alta a scenei erau amplasate ecrane, pe care publicul putea urmări traducerea textului din limba germană.
Minunat a sunat secțiunea cu dubla fugă, construită pe cuvântul de slavă Aleluia.
(minutul 6: 45)
În Oratoriu, frumusețea muzicii învăluie narațiunea biblică într-o viziune nobilă, cu o tratare pur clasică, precum și cu o anumită tratare convențională a partidei solistice. Culorile transparente ale instrumentelor de suflat solo și ale corzilor grave creează uneori, efecte de sonorități ce apar umbrite. Folosirea tromboanelor și a contrafagotului - neobișnuită pentru acea vreme - are rolul de a accentua în mod momentele speciale (precum crearea luminii sau pașii grei ai fiarelor pe pământ). Contrafagotul, pe care Joseph Haydn l-a auzit prima dată la Londra, era de fapt o noutate în instrumentație, pentru Viena.
Pe scena Ateneului, muzica se depăna grandios, cu secțiuni corale și orchestrale, între care ariile da capo ocupau fragmente destul de întinse, alături de Recitative seco, refrene, duete, terțete. Contrastele apăreau între pasajele corale celebrative și secvențele meditative.
În unele fragmente, Haydn aduce și asocieri bucolice: animalele domestice sunt portretizate prin motive ce conțin formula ritmică de siciliană. Printre temele umoristice strecurate, se auzea și una din folclorul copiilor: Țăranul e pe câmp.
Soprana Carolyn Sampson a cântat superb solo-ul din partea întâi, ziua a doua: Minunea este privită cu uimire (Allegto moderato). Acuratețe în intonație, o perfectă stăpânire a tehnicii vocale, un vibrato fin, rotunjit, o arcuire splendidă a frazei (cu filare rafinată a încheierilor), o dicție impecabilă, sprinteneală ritmică - sunt doar câteva calități ale unei voci de excepție. O interpretă experimentată, care captează instantaneu auditoriul.
Terțetul soprană - tenor - bas, Toți te privesc cu admirație, Doamne (din partea a doua, ziua a 6-a) a sunat foarte armonios; Carolyn Sampson, Andrew Staples și Matthew Brook au uimit prin cântul lor compact și totodată estetic reliefat timbral.
Basul Matthew Brook, cu vocea sa profundă, a susținut aria Acum strălucește cerul în cea mai strălucitoare glorie, cântând într-o mișcare Allegro maestoso.
Copleșitor a sunat secțiunea Prin bunătatea Ta, Stăpâne generos - mișcarea cea mai amplă din întreg Oratoriul Creațiunea. Aici, Adam și Eva rostesc o rugăciune de mulțumire, fiind acompaniați de un cor de îngeri și de freamătul stins al timpanului. Apoi, pornind de Adagio discursul se accelera, iar Adam, Eva și îngerii slăveau lumea nou creată. Secvența Lauda Domnului va dăinui pentru totdeauna, din finalul Oratoriului a fost cântată de un cvartet solistic (trio-ului i s-a alăturat o altistă).
În ultima parte, limbajul omofonic împlinea măreția Oratoriului
Artiștii de pe scena Ateneului Român au oferit o seară muzicală excepțională. Concertmaistrul Rafael Butaru a coordonat bine orchestra, iar solo-urile au respectat stilul lui Haydn. Recitativele soliștilor au beneficiat de aportul violoncelistului Constantin Borodin și de cel al Veronei Maier la clavecin.
Traducerea din limba germană, efectuată de Mihai Cojocaru a fost una de bună calitate. Corul a excelat, fiind foarte bine pregătit în ultima vreme, de dirijorul Andrei Stănculescu.
Paul McCreesh - un mare muzician, având o ținută sobră și o gestică dirijorală persuasivă foarte precisă, a reușit să găsească un bun echilibru între soliști, ansamblul orchestral și cel vocal.
Fabulos acest concert realizat în puține repetiții, dar cu o mare concentrare a artiștilor implicați.
Publicul a aplaudat minute în șir monumentala lucrare interpretată fără pauză. Un efort artistic foarte apreciat de spectatorii ridicați în picioare, ovaționând artiștii Filarmonicii George Enescu, soliștii, Orchestra și Corul, și nu în ultimul rând, pe maestrul Paul McCreesh și pe dirijorul corului Andrei Stănculescu.
O realizare muzicală excelentă!
NOTE
[1] Dirijorul englez Paul McCreesh s-a născut la 24 May 1960. Și-a început cariera ca violoncelist și a obținut MusB de la Universitatea din Manchester, în anul 1981. Este fondator și director artistic al ansamblului Gabrieli Consort & Players, colaborează în prezent cu orchestre prestigioase, precum Leipzig Gewandhaus, Bergen Philharmonic, Hong Kong Philharmonic, Sydney Symphony, Saint Paul Chamber Orchestra, Montreal Symphony, New Japan Philharmonic, Verbier Festival Orchestra, NFM Orchestra, Orchestra din Wrocław. A colaborat și cu orchestre cu instrumente moderne, inclusiv DSO Berlin, RSO Berlin, Zurich Chamber Orchestra, Ensemble Orchestral de Paris, Detroit Symphony Orchestra, Minnesota Orchestra, Gothenburg Symphony, Sinfónica de Euskadi, Stockholm Philharmonic și Beethovenhalle Bonn, Netherlands Philharmonic Orchestra Orchestra Sinfonica dell'Accademia Nazionale di Santa Cecilia di Roma. și Orchestra Națională Radio a Poloniei. A fost dirijor principal și director artistic la GulbenkianOrchestra din Lisabona și director artistic al Festivalului Internațional Wratislava Cantans din Wrocław, Polonia. În prezent, este dirijor principal invitat la Filarmonica din Poznań și Orquestra de València. McCreesh este cunoscut pentru "reconstrucțiile liturgice", în care muzica este prezentată în contextul unei liturghii specifice, cu sunete de fundal adecvate, cum ar fi sunetul clopotelor. A realizat înregistrat pentru Deutsche Grammophon. În 2005, Universitatea Loughborough i-a conferit titlul onorific de Doctor în Litere.
[2] Soprana Carolyn Sampson a evoluat pe scenele teatrelor English National Opera, Berlin Staatsoper, Scottish Opera și Opéra de Paris, precum și la Festivalul Glyndebourne. Este invitată frecvent la BBC Proms și colaborează cu ansamblurile Bach Collegium Japan, Accademia Nazionale di Santa Cecilia, Royal Concertgebouw Orchestra, Filarmonica din Rotterdam, Orchestra Simfonică din Viena și numeroase orchestre din Marea Britanie și SUA. Discografia sa cuprinde 100 de albume, iar în 2024 a fost distinsă cu titlul de Ofițer al Ordinului Imperiului Britanic, aleasă Membru Onorific al Royal Academy of Music și i s-a decernat premiul Artistul Anului de către revista Gramophone.
[3] Tenorul Andrew Staples colaborează cu mari dirijori, precum Sir Simon Rattle, Daniel Harding, Emmanuelle Haïm, Elim Chan, Gustavo Dudamel, Esa-Pekka Salonen și Yannick Nézet-Séguin și a evoluează alături de mari orchestre precum Filarmonica din Berlin, Filarmonica din Viena, Orchestra Simfonică a Radioului Suedez, Orchestra Simfonică a Radioului Bavarez, Orchestra Filarmonicii din Rotterdam, Orchestra din Paris, Les Siècles, Royal Philharmonic Orchestra, London Symphony Orchestra, New York Philharmonic, Los Angeles Philharmonic, San Francisco Symphony, Il Pomo d'Oro, Philadelphia Orchestra, Chamber Orchestra of Europe și Mahler Chamber Orchestra. A înregistrat Visul lui Gerontius cu Daniel Barenboim, a interpretat Simfonia a VIII-a de Mahler cu Harding la Paris și cu Edward Gardner la Londra și a cântat Das Lied von der Erde cu Harding, Rattle, Gardner, Dudamel și Iván Fischer.
[4] Baritonul Matthew Brook a colaborat de-a lungul carierei cu dirijori de renume, printre care Sir Andrew Davis, Harry Bicket, Bernhard Labadie, Christophe Rousset, John Nelson, Sir John Eliot Gardiner, Philippe Herreweghe, John Butt, Harry Christophers, Paul McCreesh, Sir Charles Mackerras, Sir Roger Norrington, Richard Hickox, Sir Mark Elder, Emmanuelle Haïm, Laurence Equilbey, Maxim Emelyanchev, Mirga Gražinytė-Tyla, Laurence Cummings și Christian Curnyn.
[5] Cei mai importanți compozitorii germani care au scris oratorii în secolele 17 și 18 sunt: Heinrich Schütz, Reinhard Keiser, Johann Mattheson, Georg Philipp Telemann și Georg Friederich Händel.