Îmi amintesc cu plăcere și admirație față de muzicienii acestui cvartet de coarde, momentul când, la Gala Premiilor Uniunii de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România, i-am ascultat cântând pe scena Ateneului Român o parte dintr-un Cvartet de Ludwig van Beethoven, după ce formației i s-a conferit Premiul de excelență pentru Muzică de cameră, pe anul 2025.
Recitalul a debutat cu Cvartetul de coarde în do minor de Johannes Brahms, care cuprinde părțile: 1. Allegro; 2. Romanze. Poco adagio; 3. Allegretto molto moderato e comodo - Un poco più animato; 4. Allegro.
Înainte de publicarea acestui cvartet, exigentul Johannes Brahms distrusese alte 20 de cvartete scrise. După experiența dobândită prin crearea triourilor și a cvartetelor cu pian, Brahms a compus în anul 1873 acest Cvartet de coarde în do minor, op. 51 nr. 1, ce aparține tipului dramatic romantic, profilat de Franz Schubert (Fata și moartea) și Felix Mendelssohn. Însăși tonalitatea aleasă, do minor, evocă - precum în creația lui Ludwig van Beethoven - o mare frământare lăuntrică. Lucrarea a fost dedicată prietenului său, doctorul Theodor Billroth, din Viena. Cvartetul este remarcabil atât prin unitatea sa organică, cât și prin părțile exterioare, sofisticate sub aspect armonic. Mai mult decât Robert Schumann, Johannes Brahms a reușit să realizeze aici, cu o formulare clară, redobândirea aspectului concertant. Compozitorul dispunea de o paletă uimitor de bine diversificată, totul sub controlul rațiunii. Principiul său călăuzitor era unitate prin varietate. Cvartetul în do minor este o lucrare "temută" de către formațiile de interpreți, datorită dificultăților tehnice și de construcție. Înregistrări ale lucrării au efectuat: Brahms String Quartet, Amadeus Quartet, Quartetto Italiano, Alban Berg Quartet, Cleveland Quartet, Guarneri Quartet, Tokyo String Quartet, Emerson Quartet, Chiara String Quartet, Takács Quartet și Jerusalem Quartet.
Ceea ce au înțeles membrii Cvartetului Arcadia, reușind o versiune copleșitoare, a fost, printre altele, aspectul dozării, faptul că de multe ori cvartetul reclamă paradoxal, o maximă intensitate sonoră din partea unor instrumente inegale sub acest aspect. Cred că acesta a fost și unul dintre motivele pentru care formația a adoptat așezarea violei în exteriorul arcului, pe locul tradițional al violoncelului.
Ascultam cum în prima parte, Allegro, Expoziția formei de sonată debuta cu o temă deosebit de caracteristică pentru latura lucid-constructivă brahmsiană. Este vorba de o idee muzicală cu calitate de esență, din care își vor trage seva intonațională sau ritmică, temele de deschidere ale muzicii următoare, și nu doar de o simplă melodie cantabilă.
Această temă avântată a fost interpretată de instrumentiștii de pe scena Ateneului, cu impulsuri ritmice, un sens melodic ascendent, și cu intensificare dinamică, amintind de patetismul beethovenian. Tema secundă suna plină de lirism. După Dezvoltarea mai restrânsă ca dimensiune, amplificarea tensiunii a condus la Repriză. Convingător a fost și fragmentul crescendo e agitato, ce conducea spre Coda, care aducea o relaxare în piano, precum și o anume luminozitate.
În partea a doua Romanze, poco Adagio, se putea sesiza "lirismul grav, concentrat, tipic unei viziuni artistice nordice. Prima temă profundă, apropiată de obiectivitatea clasică, iar cea de a doua temă cu un reținut ton confesiv, fiind întretăiată cu pauze" [2].
Splendid au reușit interpreții Cvartetului Arcadia reluarea discretă și variată, cu stilizarea conținutului liric, spre sfârșitul părții, fixând adâncimile și sorgintea nobilă a sentimentului. Violonista Ana Török și-a adus aportul cu un sunet minunat timbrat, atât atunci când apărea în prim plan cu solo-uri, cât și în amalgamul creat de formația camerală extrem de omogenă.
Partea a treia, Allegretto molto moderato e comodo - Un poco più animato, continua lirismul părții lente, adăugând nuanțe de nostalgie. Câteva contururi melodice de proveniență populară nu risipeau însă melancolia și caracterul de lamento.
Finalul. Allegro, părea o luptă ce nu cunoaște întreruperi în desfășurarea unor planuri de viață. Frământările se permanentiza, problematica inițială era dezbătută, iar încleștarea augmentată. Astfel, unisonul care prezintă tema principală are conotații cu motivul melodico-ritmic de impulsionare a avântului temei de deschidere a Cvartetului. Artiștii de pe scena Ateneului au înfățișat cu măiestrie relația de conflict și de complementaritate, în privința sensurilor ideilor muzicale. Aspectul ardent, de forță și febrilă mobilitate a fost realizat cu impetuozitatea unor muzicieni de înaltă clasă.
Aplauzele îndelungate ale publicului au răsplătit o interpretare pasională, de un înalt nivel.
După pauză, am ascultat Cvartetul de coarde în la minor, op. 51, nr. 2 de Johannes Brahms, care cuprinde părțile: 1. Allegro non troppo; 2. Andante moderato; 3. Quasi Minuetto, moderato: 4. Finale. Allegro non assai. Prima audiție a avut loc la Berlin, la 18 octombrie 1873, cu Cvartetul condus de Joseph Joachim.
Muzica este aici mai reținută, mai interiorizată. Influența schumanniană se simte intens. Brahms poetul este cel care vorbește în aceste pagini.
În prima parte vioara primă cântă, iar cea secundă rămâne inițial în rezervă, apoi se asociază acesteia. Violoncelul schițează un bas grav. Iar violei i-a fost încredințată aparent armonia. Însă aceeași violă va asigura și mișcarea, prin arpegiile sale în triolete.
Imitațiile se petreceau la toate instrumente. Splendid a sunat momentul de duioșie Gesangsthema, o temă cantabilă. Factura se percepea în diversitate: viorile cântau în terță, viola - armonia, iar violoncelul susținea în pizzicato. În Andante moderato se depăna firul liric. Ana Török se detașa solistic. Atmosfera suavă era apoi întreruptă brusc în miezul acțiunii, printr-un dublu recitativ. Cât de cursiv s-a desfășurat canonul pornit de vioara primă și apoi preluat de violoncel! Răsvan Dumitru, și Traian Boală susțineau armonia printr-un tremolo înfrigurat. Sesizam cum stilul recitativ cuprindea întregul ansamblu. În partea a treia, Quasi Minuetto, moderato, apăreau intercalate două intermezzi. Admirabil răspunsul viorii prime, precum o declarație de dragoste plină de dezmierdări. Finalul, Allegro non assai, a fost plin de vervă, precum două dansuri stilizate: un csardas sincopat, cu acompaniament bine punctat în staccato și un dans grațios, delicat, învăluit în lirism. Accente puternice și ritmica pregnantă dominau discursul. Remarcam o calitate rară, viteza de anticipare a efectului sonor țintit. Interpreții foloseau mijloacele expresive precum vibrato-ul pe filajul sunetului, pentru a umple duratele. Procedeele contrapunctice, sonoritățile masive creau o învolburare. Precum șarpele Ouruborosu (cel care-și devorează coada), fiecare încheiere de frază corespundea cu un nou început ideatic.
Dinamica interioară a frazei era bine reliefată de către fiecare instrumentist.
Tensiunea Cvartetului "derivă... dintr-un conflict metric între temă și acompaniament" [3]. Cvartetul s-a încheiat într-un iureș, cu un pasaj de forță briliant.
Publicul a răsplătit acești artiști admirabili, cu aplauze îndelungate și rechemări la rampă.
O seară de muzică densă, în care am recunoscut condițiile genului cameral, îndeplinite cu abnegație și talent de către Cvartetul Arcadia: expresivitatea și pregnanța întregului material melodic, finețea și claritatea expunerii, măiestria dozării discursului, realizarea construcției de ansamblu și, nu în ultimul rând, spiritul de colaborare și dialogare între toate vocile ansamblului.
NOTE
[1] Cvartetului Arcadia s-a format în anul 2006, în timpul anilor de studiu la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, urmând apoi cursurile postuniversitare la Viena. Cvartetul este câștigător al prestigioaselor concursuri de muzică de cameră de la Osaka (2014), Wigmore Hall Londra (2012), Almere (2011), Hamburg (2009), obținând și Diapason d'Or. De asemenea, de curând, Cvartetul Arcadia a fost distins cu Premiul de excelențăpentru Muzică de camera, pe 2025, acordat de Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România, la Gala din 24 martie 2026 de la Ateneu. Cvartetul a concertat în cadrul Festivalului Internațional George Enescu (București), la Spring Festival (Budapesta), Cité Internationale des Arts (Paris), Vienna Musikverein, Alte Oper (Frankfurt), Pollack Hall (Montreal), Concertgebouw (Amsterdam), Wigmore Hall, Q'arto Mondi Festival (Polonia), Salle Gaveau (Paris), George Enescu Festival (Heidelberg), Tel-Aviv, Mecklenburg Vorpommern Festival, Kammermusiktage Mettlach, Zeist Music Days Festival (Olanda), Aldeburgh Festival, Grafenegg Festival, Silver Lyre Festival (Skt. Petersburg), Berlin Konzerthaus, Norwich Festival, Madrid, Portugalia, Marea Britanie și China. A efectuat de asemenea, un turneu de 12 concerte în Japonia. Două concerte susținute de Cvartet Arcadia, organizate de Alianța Compozitorilor Europeni (European Composers and Songwriters Alliance) și Orchestra Compozitorilor Europeni Contemporani (European Contemporary Composers Orchestra) în parteneriat cu Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România Cvartetul Arcadia, activează sub auspiciile Centrului Național de Artă "Tinerimea Română", din aprilie 2015, susținând câte șase concerte în fiecare an, transmise de Radiodifuziunea Română. A realizat înregistrări pentru casa de discuri Chandos. Formația are în proiect înregistrarea celor 17 cvartete de coarde de Mieczysław Weinberg. Sub tutela Cvartetului Arcadia a avut loc, în 2021, prima ediție a atelierelor de Muzică de cameră, o serie de cursuri de măiestrie ce își propune să încurajeze și să promoveze tinerii muzicieni.
[2] Ștefănescu, Ioana: O istorie a muzicii universale, vol. 3, Editura Fundației Culturale Române, București,1998, pag. 480.
[3] Donat, Misha (2007). Note de copertă. În Cvartetul lui Takács și Stephen Hough, Brahms: Cvartet de coarde op. 51, nr. 2, și Cvintet pentru pian, op. 34, Londra: Hyperion, pag. 7.