La sala Ateneului Român, alături de Orchestra Camerata Regală, s-au aflat pe scenă violonistul Liviu Prunaru, și dirijorul Sergey Simakov [1]. Programul serii a cuprins Uvertura operei «Don Giovanni», KV. 527, Concertul nr. 4 pentru vioară și orchestră în re major, KV. 218 de Wolfgang Amadeus Mozart și Simfonia nr. 2 în re major, op. 36 de Ludwig van Beethoven.
Sala Ateneului era arhiplină, chiar și pe scenă, în spatele orchestrei erau așezați spectatori.
Publicul s-a ridicat în picioare la intrarea înalților oaspeți în Loja Regală, iar în aplauzele spectatorilor, Orchestra a intonat Imnul Regal.
Muzica este timp sonor, spunea Emil Cioran.
Seara muzicală festivă a debutat cu Uvertura operei «Don Giovanni» de Wolfgang Amadeus Mozart. Opera este etichetată drept dramma giocoso, un amestec de seriozitate și comic. Acest aspect se reflectă în întregime în Uvertura ei. Mozart a fost un vizionar: deschiderea începe chiar cu o temă din operă, cu un element motivic care va reveni chiar la final, ceea ce prefigurează ideea wagneriană de leitmotiv.
În interpretarea Orchestrei Camerata Regală, dirijată de Sergey Simakov, după acordul amenințător din Andante, aparținând tonalității re minor, pe un ritm sincopat, flautele și clarinetele extindeau formula, în timp ce corzile acompaniau cu un ritm punctat. Urma o scurtă secvență misterioasă, care ducea la un Allegro zglobiu, în tonalitatea omonimei majore.
Dirijorul serii de la sala Ateneului, Sergey Simakov, a reușit să inducă interpreților afectele de moment care erau declanșate de mersul melodic descendent cu aceeași ritmodie sincopată: acea anticipare a anxietății.
Bine reliefate au fost acele sforzandi repetate periodic, prin intercalare. Bine unduite se auzeau valurile în legato.
Cu totul altă semnificație căpăta șirul cromatic al fluxului muzical în Allegro molto: vitalitate, creștere a energiei. Contrastele conferite de modulațiile bruște aduceau o înviorare, iar orchestrația cu scurte episoade, în care Mozart renunța la timbrul violei și al violoncelului în favoarea viorilor, schimbau decorul sonor. Captivant au sunat și perechile de interogații și răspunsuri ce invocă caracterul și manifestările unor personaje antagonice din operă: bravada lui Don Giovanni față de temutul Leporello; sau energica Donna Elvira, opusă mai supusei Donna Anna; sau îndrăzneala lui Don Giovanni, care a înfruntat lumea, opus lui Masetto, sortit să fie supus. Bine schițat dialogul dintre vioara primă și vioara secundă. După Dezvoltare și Repriză, Coda formei de sonată nu aduce acele artificii exuberante, tipice unei piese încheiate, deoarece Uvertura practic este în operă și nu ca o simplă introducere [2].
După aplauzele publicului, Orchestra Camerata Regală a acompaniat pe violonistul Liviu Prunaru, ca solist în Concertul nr. 4 pentru vioară și orchestră în re major, KV. 218 de Wolfgang Amadeus Mozart.
În cele trei părți ale lucrării (1. Allegro; 2. Andante cantabile; 3. Rondeau-Andante grazioaso-Allegro ma non troppo), compuse de Mozart în 1775, solistul Liviu Prunaru a înfățișat verva unui concert subintitulat Militarul (datorită ritmului de marș și semnalului de trompetă ce deschide prima mișcare). Eleganță, agogică fină și contraste dinamice. Suflătorii au reușit un acompaniament frumos, precis și bine dozat ca intensitate.
După aplauzele publicului, Liviu Prunaru și Radu Chișu au oferit ca bis Rondo Alla turca din Sonata nr. 11 în la major, KV. 331 de Wolfgang Amadeus Mozart, în aranjament pentru duet de viori, stârnind un ropot de aplauze.
După pauză am ascultat Simfonia nr. 2 în re major, op. 36 de Ludwig van Beethoven. Lucrarea a fost compusă între anii 1801 și 1802 și dedicată lui Karl Alois, Prinț de Lichnowsky. Premiera a avut la Theater an der Wien, la 5 aprilie 1803. Fiind o simfonie din perioada timpurie a creației lui Beethoven, influența lui Mozart se simte. Simfonia cuprinde patru părți, iar menuetul tradițional este înlocuit cu un Scherzo (1. Adagio molto - Allegro con brio; 2. Larghetto; 3. Scherzo: Allegro; 4. Allegro molto. Compozitorul însuși a transpus întreaga simfonie pentru un trio cu pian, care poartă același număr opus.
Dirijorul Sergey Simakov a reușit să prezinte marea bogăție melodică din partea a doua a lucrării, care poate fi recunoscută și în Simfonia nr. 6 «Pastorală». Scherzo-ul a sunat plin de vigoare. Pregnantă a fost apoi prima temă a Expoziției din Finalul Simfoniei, care începea cu un motiv scurt și punctat. Suflătorii au fost în prim plan în momentul afirmării ideii muzicale cantabile secunde. Cursiv și plin de vitalitate a sunat și dialogul dintre viori și instrumentele de suflat de lemn. După reluarea primei teme, a avut loc un interludiu plin de căldură și melodicitate, înainte de izbucnirea unei fanfare în fortissimo Tema principală a fost reiterată înaintea acordurilor finale ale simfoniei. O Simfonie mai puțin cântată față de celelalte ale Titanului de la Bonn.
Publicul a răsplătit artiștii de pe scena Ateneului cu aplauze puternice.
Un concert aniversar care a adus bucurie în inimile ascultătorilor.
NOTE
[1] Dirijorul Sergey Simakov și-a finalizat studiile de dirijat la conservatoarele de muzică din Kazan și Freiburg, sub îndrumarea lui Fuat Mansurov, Scott Sandmeier și Lutz Köhler. Dezvoltarea sa artistică a fost îmbogățită și mai mult prin întâlniri cu dirijori precum Iván Fischer, Jorma Panula, Eri Klas, Daniel Raiskin, Ilan Volkov, Sian Edwards și Marko Letonja. A colaborat cu: Filarmonica din Stuttgart, Orchestra Simfonică a Islandei, Orchestra Konzerthaus Berlin, Orchestre Philharmonique de Strasbourg, Nord Netherlands Symphony Orchestra, Moscow Philharmonic Orchestra, filarmonica George Enescu, Filarmonica Sileziană Katowice, Sinfonietta Cracovia, Teatr Wielki w Łódź, Orchestra Filarmonică Moravă Olomouc, Filarmonica Opole, Filarmonia Gorzowska, Orchestra de Cameră Elbląg și Orchestra de Cameră Giraud Ensemble. A dirijat de asemenea, la teatre de operă precum: Mecklenburg State Theatre Schwerin, Ulm Theatre, Komische Oper Leipzig și Teatrul de Stat Cottbus. Este fondator și director artistic al Giraud Ensemble Chamber Orchestra, cu sediul în Zurich, Din anul 2017, Sergey Simakov este lector de dirijat orchestră la Universitatea de Muzică din Freiburg, Germania.
[2] gianmariagriglio.com/mozart-don-giovanni-ouverture-analysis/
*Camerata Regală a fost distinsă cu Medalia Regală pentru Loialitate și cu Crucea Casei Regale a României.