Fideli tematicii asumate de compania lor "Thematically: Stories that follow the themes: the Nameless and the Unbelonged", cei doi olandezi, actualmente rezidenți britanici, numiți mai sus au scris un text care pornește la drum în noaptea nașterii lui Hamlet. La Elsinore și pe vastele terenuri unde se dau bătăile dintre regele Hamlet al Danemarcei și regele Fortinbras al Norvegiei, eroul principal e Yorick, bufonul Curții regale daneze, cel al cărui craniu va fi ținut în mână, peste ani, de Hamlet al lui Shakespeare.
Matthew Schwarz interpretează toate rolurile, Cecilia Thoden van Velzen semnează regia, sunetul și coloana sonoră muzicală (spectacolul include mai multe song-uri interpretate live de Schwarz) și Ruth Varela se ocupă de decoruri, costume și lumini. Atât. Trei creatori & autori & performeri. Plus Shakespeare, desigur, care oferă pretextul și bucăți de text.
Yorick or the skull / Yorick sau craniul pleacă la drum prin lume și spune povestea. În festivaluri felurite, pe scene diferite, în contexte variabile (la Shakespeare fest-ul de Craiova 2026, a fost de văzut în Sala Brâncuși a Hotelului Ramada Plaza, un spațiu în care am văzut, de-a lungul anilor, spectacolele faine). Un actor joacă o multitudine de roluri, o regizoare și o scenografă au grijă de producția audio-video și teatrul se naște în fața oamenilor. Chiar și în 2026 teatrul independent poate să arate și așa. Cum arată pe vremea lui Shakespeare.
Călător, cu bagaj minimalist, cu trei-patru căsuțe de carton de mici & medii dimensiuni pe post de decor (din ale căror mici sertare actorul extrage obiecte-surpriză), cu o păpușă pe post de Hamlet bebe, cu câteva reflectoare de felurite culori, cu un interpret care, doar din discrete schimbări de postură și ton, e când Yorick, când Hamlet tatăl, când regina Gertrude, când unchiul Claudius, când un gropar, când mama Ofeliei, când duhuri felurite, când unul, când alta.
Matthew Schwarz are în privire ceva de actor ambulant. De menestrel, de hoinar, de cetățean liber & trist al lumii. Fiți pe pace, n-o să urmeze osanale, nici lecții de bună purtare artistică & omenească. Deși mi-am început ziua primind întrebarea asta de la o bună prietenă: "Mă uitam la Ziua mea norocoasă de pe site-ul TNB. Un bilet să fie 205 lei la categ 2? E obișnuit?". Tot teatru independent, tot 2026.
Înapoi la Yorick. La ce gândea cel care a intrat postum în istoria teatrului pentru a ilustra efemeritatea omului. În viziunea Cecilia Thoden van Velzen & Matthew Schwarz, nu era cel mai vesel dintre muritori. Era măcinat de dubii și de angoase. Hamlet cel mic i-a fost pus în brațe de o mamă care nu știa cum să negocieze multiplele călătorii belicoase ale soțului rege. Viitorul prinț faimos nu știa să râdă și avea o inteligență / curiozitate precoce. Yorick i-a devenit, fără voia sa, un soi de bonă intelectuală, de profesor în regim homeschooling, de frate mai mare, de tovarăș de drum mai înțelept. Doar că Yorick nu e neapărat înțelept. Sau, mă rog, nu în sensul clasic al vorbei.
Povestea se desfășoară pe multiple planuri și în multiple spații (pe care se cuvine să ni le imaginăm pe baza vorbelor, luminilor și actorului). Nu întotdeauna delimitarea dintre ele e limpede, nu toate sunt egale din punct de vedere dramaturgic. Constantă e privirea actorului. Fragilitatea sa născătoare de umor și păstrătoare de dileme.
Job-ul lui, acela de a entertain curtea regală, e, până la urmă, o formă de teatru, nu? Direct dependentă de satisfacerea clientului - spectator ("patron", cum s-ar zice în engleză) și de toanele Mecena regelui-finanțator. Teatru independent cum s-ar spune, nu? Mno, acuma depinde cum traduce fiecare entertain în viața-joaca de zi cu zi.
(Timpul & Spațiul reprezentației: 29 mai 2026 @ Sala Brâncuși a Hotelului Ramada Plaza din Craiova)